Emoțiile omului care pleacă în vacanță

Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
image

Vă spun sincer: vacanța nu mă stresează deloc. Într-o vreme, însă, deveniseră din ce în ce mai stresante perioadele de dinainte și de după vacanță. Așa că am încercat să iau măsuri. Și le-am luat sistematic.

Ce mă stresa înainte de concediu? Așteptarea. Nerăbdarea. Cu mai bine de o săptămînă înainte, nu mai puteam. Nici la serviciu, nici acasă. Mă enerva totul, mă obosea totul. Ultimele, dar, mai ales, ultima zi la serviciu era un chin. Ieșeam din stare spunînd cu năduf, de fiecare dată: de-abia aștept să plec în concediu! Plecam, dar gata stresată. Și mi-am zis că nu e deloc în regulă. 

Nu știu cum, dar mi-am impus să nu mai iau concediul ca pe un deadline, ca pe un scop în sine, sau ca pe acea perioadă din an cînd doar atunci poți să te bucuri, să trăiești diferit, să te relaxezi. Așa că mi-am propus să trăiesc zi după zi, după zi, după zi. Pînă la concediu, desigur.

Dar, în zilele de care vorbesc, încerc să fac lucruri pe care le fac și în vacanță, ca să nu fie așteptarea așa de grea. Fug un week-end sau o zi, ba chiar cîteva ore... oriunde! Chiar și la o oră depărtare de București, unde știu o piscină sau o terasă, un muzeu, o stradă sau o priveliște altfel.

Într-o zi m-am dus pînă la Sinaia doar ca să beau un ceai la Cafeneaua Regală, La Tunuri, cu Peleșul în față (e drept, nu era week-end, așa că n-am stat în trafic). Am văzut o vulpe în parcare, am respirat alt aer, m-am plimbat un pic pe străzi, am trecut în revistă ce s-a mai construit, ce s-a mai dărîmat și a fost suficient ca să mă simt un pic în vacanță.

Și mai fac ceva în săptămîna de dinainte de concediu: încerc să nu număr zilele care au mai rămas. Să nu fac AMR-ul. Ba chiar să mă duc și în ultima zi la serviciu cu gîndul că o să mă duc și-n ziua care va urma. Dar e numai un gînd. Odată ce am închis ușa în urma mea, mă preocupă doar ce mai am de pus în bagaj.

Nerăbdarea de care aminteam îmi făcea și nopți albe înainte de plecare. Era o emoție acolo. Sau mai multe. Emoțiile omului care pleacă în vacanță. Prefer să le spun emoții, decît stres. Și cred că pot fi comparate cu nerăbdarea și curiozitatea copilului care așteaptă un cadou în seara de Crăciun. Iar grijile de genul „Sper să nu aibă avionul întîrziere”, „Sper să fie OK la hotel, să nu plouă, să nu mă cert cu X sau să-mi ajungă banii” să se transforme în emoțiile acelea bune pe care ți le dă o aventură, întîlnirea cu necunoscutul sau descoperirea unui secret.

M-am aventurat, acum cîțiva ani, într-o vacanță mai lungă: în Marea Britanie, unde am fost în cîteva localități, apoi am trecut cu feribotul în Franța, unde, iarăși, am luat la pas cîteva orașe. În mare parte, am călătorit singură. Ici-colo, m-am întîlnit cu niște prieteni. Dar vacanța aceea a fost una dintre cele mai frumoase și pentru că, înainte de plecare, o prietenă m-a încurajat să nu-mi fac griji deloc în legătură cu banii, spunîndu-mi că, dacă nu-mi ajung, mă va împrumuta fără probleme și că pot să-i dau înapoi cînd pot. Nu a fost nevoie să mă împrumute, m-am descurcat, dar simplul fapt că aveam o soluție la îndemînă, în caz de nevoie, a făcut vacanța aceea memorabilă, fără stresuri inutile.

Vacanța în sine, cînd vine, o savurez, mă bucur, mă agit, uneori, să fac cît mai multe, să bifez cît mai multe, mă enervez că partenerul de călătorie stă prea mult la baie în loc să fi început deja să ne rătăcim prin orașul nou, care așteaptă să ne cucerească. Sau poate noi să-l cucerim pe el.

Sîntem stresați pentru că vrem ca totul să fie perfect. E concediul la care ne gîndim un an întreg, așa că avem așteptări, ne dorim atît de mult să fie „de vis”, „de neuitat”. Așa se face că, uneori, așteptările duc la stres. Și la dezamăgiri.

Ar trebui să învățăm ca în concediu să luăm lucrurile așa cum vin. Și să facem compromisuri. La fel și în viață.

Liliana Nicolae este jurnalistă.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic