E.M. scrie pe forum, românii răspund

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
E M  scrie pe forum, românii răspund jpeg

Chinuit de insomnie, cufundat în lumina albastră a monitorului, condamnatul E.M. continuă să-şi ispăşească luciditatea într-o mansardă pariziană. Tastează cu sete, iar căsuţa comentariului se umple de un gînd nou. Internetul – tărîm al singurătăţilor puse laolaltă, imperiu al strigătului nocturn, al inutilităţilor, al nepotrivirilor, al obsesiilor şi al profeţiilor – pare locul în care E.M. Cioran ar intra ca la el acasă.  

Timp de o săptămînă, am căutat în scrierile sale fraze care să se potrivească la articole despre mondenităţi, sinucideri, religie, evenimente ştiinţifice şi politice, apocalipse de fiecare zi. Am turnat apoi gîndurile cioraniene în formulare electronice, printre zeci de comentarii oarecare, în subsolurile măruntelor materiale de presă. N-am folosit nicăieri ghilimele, n-am făcut nici cea mai mică aluzie la adevăratul autor. Am vrut ca cititorul să-i răspundă cît se poate de sincer lui Cioran. Ne-am propus să înlesnim un dialog – oricît ar fi el de ciudat –, nu să numărăm aforismele recunoscute de concetăţeni.  Eliberat de ghilimele, E.M. a fost blestemat, încurajat, luat în rîs, rugat să se exprime mai clar, admirat, îndemnat să bea o bere.   

Despre singurătate. „Cine eşti tu: memento mori?“ 

Tragedie la Timişoara: un tînăr care suferă de insomnii bea o sticlă de spirt, apoi se aruncă în Bega. Acolo, pe malul rîului, ziariştii fotografiază disperarea mamei sale, pun „şocant“ în titlu şi scriu.  Peste o oră, apare sub articol un comentariu semnat E.M.: „Mă adresez vouă, tuturor celor care cunoaşteţi pînă unde poate merge singurătatea omului, pînă unde tristeţea de a fi poate să întunece viaţa şi tremurul fiinţei, să zguduie lumea aceasta. Şi mă adresez mai puţin pentru a afla ceea ce trăiesc şi eu, cît pentru a ne uni singurătăţile. Fraţi întru clipe de deznădejde, de tristeţe ascunsă şi de lacrimi nevărsate, ne uneşte pe toţi aceeaşi fugă nebună de viaţă, aceeaşi groază de a trăi, aceeaşi timiditate a nebuniei noastre.“ Alături răsar nouă voturi pozitive, trei negative şi o întrebare: „N-ai putea să te adresezi ceva mai clar?“.  

Acelaşi apel, într-un alt şir de comentarii. În dimineaţa zilei de 11 iunie, la ora 2, minutul 19, secunda 39 – computerele au memorii colosale – site-ul afişează comentariul Monicăi: „E.M., singurătatea e cruntă, e adevărat. Din păcate, corespondenţa cu necunoscuţi, prin Internet, nu suplineşte lipsa prietenilor. Ba – într-o oarecare măsură – te izolează şi mai mult, răpindu-ţi din timpul pe care – poate – l-ai petrece afară, între cunoscuţi sau vecini. Încearcă să ieşi afară, vei căpăta şi altă viziune asupra vieţii. Curaj!“   

E.M. consideră – nu se ştie de ce – că şi un material despre căutarea greutăţii ideale i-ar putea găzdui cugetările. Un cititor nu e de aceeaşi părere: „Nick-ul tău e E.M. sau EMO? Aici e o reuniune de fete care vor – sau nu – să slăbească pentru a arăta bine, pentru a avea succes şi a fi admirate. Tu vii şi le strici bîrfa cu chestiile astea emo, total depăşite, ar spune multe dintre ele. Cine eşti tu: memento mori? Toată bătaia asta de cap şi sacrificiul lor de a slăbi, de a se mai tuna pe ici pe colo, este pentru ca în final să nu fie singure. Dă-te jos din copăcel şi intră în horă! Singurătatea şi meditaţia sînt pentru sfinţi, şi ei nu se vaită şi nu intră pe net. Dacă eşti bărbat, bea o bere!“ 

Nu există vieţi călduţe în miezul anonim al Internetului, asta e legea: sociabilii mediocri sînt sfîşiaţi de oamenii singuri, fie ei stupizi, rătăciţi ori străluciţi. Asistăm la un început de reinventare a speciei, clădit din pixeli. Cine vrea vecini de conversaţie cumsecade n-are decît să renunţe la identitatea virtuală, să-şi doneze calculatorul şi să se mute la ţară. „Lumea aceasta trebuie să devină a noastră, a celor mai singuri, a acelora care trebuie să recîştige viaţa! Pierduţi sîntem dacă nu vom recîştiga tot ceea ce am pierdut, dacă nu vom recîştiga totul“, explică tînărul Cioran în Cartea amăgirilor.  

Peste 75 de ani, forumistul E.M. postează chemarea sub un articol despre o adolescentă britanică bolnavă de cancer, care a înşirat într-un filmuleţ lucrurile pe care vrea să le facă înainte să moară. La scurt timp după ce a fost publicată, înregistrarea a făcut turul Internetului. Fata a primit pe blog o mulţime de mesaje din toată lumea. A mărturisit că le citeşte pe toate în nopţile în care nu poate dormi.  

Despre fericire. „Cred că tu vei dori să rămîi nefericit“ 

E.M. trece mai departe, la calomnierea ideii de fericire: „Este o constatare pe care, spre regretul meu, o verific în fiecare clipă: nu pot fi fericiţi decît oamenii care nu gîndesc nimic, adică aceia care gîndesc numai cît trebuie vieţii.“ O oră mai tîrziu, utilizatorul Yer scotoceşte prin aceste vorbe şi nu găseşte vreo noutate: „S-a scris şi o carte despre cum să devii prost. Ai nevoie de puţin studiu şi un piculeţ de muncă, dar în final poţi să reuşeşti şi vei fi fericit. Dar eu cred că tu vei dori să rămîi în continuare nefericit.“ Altcineva găseşte definiţia nedreaptă: „Poate că oamenii despre care vorbeşti nu sînt de fapt fericiţii. Sau poate că doar tu ai impresia că nu «gîndesc».“ 

Dacă luăm de bun ce susţine Cioran, cum că fericirea înseamnă să te amesteci cu lucrurile, să fii în afara celor patru pereţi, să umbli, să cunoşti, atunci omul din faţa calculatorului e un hibrid ciudat: e una cu lutul lumii, fără să-şi mînjească mîinile o clipă. Disperarea cea mai adîncă şi fericirea supremă convieţuiesc în el. Internautul e fericit că se poate contopi cu lumea, dar e mai mereu îngrozit de ce vede în ea. Omul din faţa calculatorului e revoltat, de exemplu, de înregistrarea publicată în această după-amiază de sîmbătă, ce prezintă lumii agonia unui pakistanez de 22 de ani, împuşcat de jandarmi după ce a fost bănuit de furt. Tînărul e lăsat să moară acolo, în stradă, şi camera de filmat îl arată îngenuncheat, într-o baltă de sînge. „Una din sursele nefericirii este că înăbuşim prea multe dorinţe criminale. Dacă am da drumul instinctului distructiv, de cîte «complexe» n-am fi scăpaţi! Şi de cîţi indivizi!“, exclamă E.M. Un „gardian“ al bunelor învăţături reacţionează prompt: „Probabil că îţi imaginezi că există vreo urmă de inteligenţă în comentariul tău. Dacă ai fi cu adevărat inteligent, ai reuşi să analizezi lucrurile din mai multe perspective. În plus, te-ai gîndit vreodată care ar fi consecinţele a ceea ce afirmi tu sau ai postat un comentariu doar ca să faci impresie? Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar comentariul tău nu e o dovadă de inteligenţă sau de profunzime a spiritului, ci de teribilism sau de psihopatie.“ 

Apoi, omul din faţa calculatorului citeşte despre drama unei vedete – tipar în carton al lumii – şi se declară scîrbit. Cioran cel virtual nu face neapărat referire la personajul acesta cînd deschide o nouă căsuţă şi scrie: „În curînd, relaţiile cu ceilalţi ni se vor rezuma la notificarea orgasmelor reale sau născocite. E destinul speciei noastre pustiite de introspecţie şi anemie: să se reproducă prin cuvinte, să-şi etaleze intimităţile nocturne, sporindu-le eşecurile sau izbînzile.“ Imediat, Iulian identifică în E.M. un model: „Omule, ai respectul meu. În sfîrşit cineva care merită ascultat cînd spune ceva. Societatea noastră are ca valoare exhibiţionismul: cu cît mai şocant, cu atît mai atractiv pentru masele de oameni cu instincte de ovine.“ 

Despre ţară. „Lasă lamentările!“  

Sînt atîtea ocazii în care poate fi invocată ţara; idee atît de generoasă, Românie atît de complicată, încît poate fi strivită şi apărată în interiorul aceluiaşi paragraf. Materie primă se găseşte pe toate drumurile, la orice oră: sînt personalităţi care-şi exprimă dorinţa de a pleca din ţară, Ţinutul Secuiesc vrea cică să-şi ia şi el tălpăşiţa, sînt jurnaliştii britanici care vin aici şi se miră că nu toată lumea o duce prost. Ar mai fi spaţiul Schengen şi Republica Moldova.  

E.M. consideră că e posibilă o schimbare la faţă a României. Bisturiul său taie adînc: „S-a spus de atîtea ori: am apărat latinitatea (şi se citează: o oază de latinitate în Balcani); un dig împotriva slavismului, apărători ai creştinătăţii; păstrători ai tradiţiilor romane etc. Aţi înţeles: am apărat şi am păstrat. Se cheamă acesta destin? Naţiunile mari au spintecat istoria, în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămîne o dîră de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei ofensive cosmice. Dar ce rămîne după defensiva unei culturi mici? Praf – dar nu de puşcă, pulbere purtată de un vînt de toamnă.“  

La calculatorul său, optimistul se îndreaptă de spate: „Lasă lamentările! E vară, încă trăim, am fost şi noi răi, am supravieţuit etc. Imaginează-ţi ce vrei, dar să-ţi dea putere şi optimism. (…) Iar dacă ai nevoie să fii trist (nu mai mult de 15 minute!), măcar nu-ţi face publică starea ta demoralizatoare.“ În altă încăpere, pesimistul deşurubează România pînă la inexistenţă: „Nu putem fi latini, pentru că sîntem ortodocşi. Nu putem fi balcanici, pentru că nu sîntem în Balcani. Nu putem fi central-europeni, pentru că avem obiceiuri estice. Şi nu putem fi estici, pentru că nici în Est nu prea sîntem, într-o Europă mereu în extindere. Sîntem tot şi nimic. Mai ales nimic.“ Se crapă de ziuă, deja zgomotul Parisului urcă pînă în mansarda lui E.M. şi acoperă huruitul calculatorului. În marea fabrică de cuvinte a lumii nu există răgaz, singuraticii lucrează în schimburi pentru a crea profeţii şi tulburări noi-nouţe. 

Vlad Odobescu este jurnalist la Evenimentul zilei.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.