Elucubraţii TV
La ceva vreme după telejurnalele comuniste în care Alexandru Andrieş vedea caşcaval, televiziunile româneşti redescoperă sub ochii noştri bucuria ficţiunii în emisiunile de actualitate. Se dezbat zile la rînd lucruri care, de fapt, în realitate nici nu s-au întîmplat, se speculează ore în şir pe marginea cîte unei ipoteze născute de vreo afirmaţie făcută din greşeală, se fac conexiuni şi scenarii abracadabrante. Am văzut cum un accident de maşină, real ce-i drept, poate fi discutat la nesfîrşit pe toate posturile de către nenumăraţi jurnalişti, analişti, politicieni, psihologi, sociologi, poliţişti, actori sau astrologi reuniţi în conclavuri trăncănitoare. Nimic nu s-a comparat însă în ultima vreme cu „ipoteza uluitoare“ (aşa cum scria pe banda de dedesubt) discutată la B1 TV: posibila venire a prinţului Charles pe tronul României. (S-ar părea că, de cum a pomenit ceva de Vlad Ţepeş, în ochii valahilor, prinţul de Wales a devenit un bun candidat la domnie.) Ca viitor rege al României, prinţul moştenitor al coroanei britanice era deja botezat: „Carol al III-lea“. Şi nu a fost doar o emisiune, ci mai multe.
Ore întregi de talk-show în care moderatori şi invitaţi ca Robert Turcescu, Ion Cristoiu, Iosif Boda, Dan Andronic, Mihai Hurezeanu (frate real cu Emil), Cozmin Guşă, Sorin Roşca Stănescu sau Mircea Toader au întors pe toate părţile pomenita scorneală, fără teamă de ridicol. Chiar dacă vorbitorii aveau, în general, grijă să se acopere spunînd că e o simplă ipoteză, că deocamdată avem o constituţie republicană sau că pînă la Casa regală britanică mai există şi o Casă regală a României, mai toţi păreau să participe cu pasiune şi cu plusvaloare la discuţie, adîncindu-se în reveria propriilor speculaţii. Şi în cele din urmă au ajuns la concluzia că însuşi Traian Băsescu ar fi cel care ar vrea să-l aducă pe prinţul Charles în locul său (pe tron?), asemeni lui Franco, atunci cînd l-a lăsat pe regele Juan Carlos urmaş la conducerea Spaniei.
În ăst timp, în România, în Europa şi în nu prea îndepărtatele ţări arabe se petrec evenimente pe cît de importante, pe atît de reale.
