Elita politică nu ar trebui să se joace cu iluzia integrării

interviu cu Wim VAN MEURS Conducerea de la Chişinău a făcut în ultima vreme o schimbare, declarîndu-şi intenţia de a adera la UE. Aveţi ceva experienţă în a observa evoluţia de acolo, cum vă explicaţi această schimbare? E foarte limpede că la început a fost doar o mişcare de politică internă a conducerii comuniste, pentru a surclasa opoziţia care pretindea că este mai pro-europeană, asta avînd în vedere popularitatea tot mai mare a UE pentru votanţii moldoveni. Dar, pînă la un anumit nivel, adoptarea unei agende europene a căpătat un suflu propriu în politica din Moldova şi a produs ceva schimbări în cultura politică şi în influenţa UE asupra regimului de la Chişinău. În studiul dvs. Moldova ante portas, scris în 2004, spuneţi că "Moldova este ataşată politicii simbolice a ŤEuropei», dar nu e dornică să joace după regulile europene". Este noua tendinţă pro-europeană doar o altă formă de propagandă? La început aşa a fost, dar, cu politici corecte din partea UE, ar putea fi începutul a mult mai mult, optimist vorbind. Preşedintele României a propus recent Comisiei Europene să abordeze o foaie de parcurs apropiată sau similară foii de parcurs pusă la dispoziţie statelor din Balcanii de Vest. Ce părere aveţi despre şansele unei asemenea propuneri? Cum am argumentat în lucrarea pe care aţi citat-o şi în una mai recentă - Qualifying (for) Sovereignity, Bertelsmann Stiftung - există omisiuni serioase în Politica de Vecinătate pentru Moldova şi în SAP (Procesul de stabilizare şi asociere - n.red.) pentru Balcanii de Vest. Dacă UE renunţă la condiţionări, doar pentru a arăta că are succes sau doar pentru a include şi Balcanii de Vest în extinderea estică sau pentru a aduce Moldova lîngă Balcanii de Vest, atunci semnalul este că schimbările reale nu contează. Iar schimbarea simulată nu este de ajuns. Pe de altă parte, sînt de acord că a gîndi strict în termeni de regiuni nu stimulează în nici un fel reformele. Însă această propunere poate deveni ceva de luat în seamă după ce Moldova va demonstra rezultate concrete şi voinţă politică pentru reforme, care sînt nepopulare. Cineva îmi sugera că Moldova ar trebui mai degrabă să rămînă legată de Ucraina, dată fiind imaginea pozitivă pe care o are Kievul oranj la Bruxelles. Ce părere aveţi? Asta sună a îmbătat cu apă rece. Pitirea după reputaţia oricum în scădere a revoluţiei oranj nu va aduce reforme în Moldova, cel mult o spoială de reformă care nu ar fi în avantajul nimănui. Acest argument este bazat pe o logică greşită care spune că, dacă UE nu are politica corectă (aducerea rapidă a Moldovei mai aproape de integrare, ca un actor separat) din motivul corect, ar putea fi atrasă spre această politică dintr-un motiv greşit. Este Europa pregătită să intre în ograda Rusiei? În nici un fel. Aşa cum a demonstrat recentul conflict energetic, în cel mai bun caz putem spune că UE este un actor de politică externă ezitant. Credeţi că România este pregătită pentru a avea o strategie atît de îndrăzneaţă, dată fiind propria situaţie fragilă pe finişul integrării? Din perspectivă românească, această opţiune este de înţeles, date fiind legăturile istorice strînse cu Moldova, mai ales că această alegere nu prea implică costuri mari şi nu există motive să credem că Republica Moldova ar suferi prejudicii, cîtă vreme îşi îndeplineşte propriile obligaţii, de pildă regimul Schengen. Totuşi ar putea aprinde scînteia unor aşteptări nerealiste în Moldova. Toată această nouă conjunctură schimbă ceva în conflictul din Transnistria? Spuneţi în lucrarea dvs. că "Republica Transnistreană a devenit un stat-ratat şi consolidat". Cum vine asta, consolidat-ratat? Fără o politică mult mai strictă de control la graniţă, Republica Transnistreană ar putea să supravieţuiască foarte simplu pe baza economiei sale negre. Misiunea de monitorizare a graniţei este un pas înainte, dar unul minimal şi ezitant pînă acum. Oricum, comparată cu strategiile depăşite şi neputincioase ale OSCE, orice iniţiativă a UE înseamnă o îmbunătăţire. Este rezolvarea conflictului din Transnistria o condiţie strictă pentru orice progres în relaţia cu Moldova? În acest moment, chestiunea transnistreană este în primul rînd o scuză pentru Moldova pentru a nu demara reforme serioase. Se pot face multe progrese în dreapta Nistrului chiar cu acest conflict nerezolvat. Este un mit faptul că Moldova ar merge bine în drumul spre Europa fără conflictul din Transnistria. Luînd în considerare nivelul de reformă din Moldova, implicaţiile geo-strategice şi starea de spirit din UE faţă de noi extinderi, puteţi pronostica o dată pentru integrarea Republicii Moldova în UE? Dacă ne gîndim că 10 ani este considerat un termen optimist pentru Balcanii de Vest, o elită politică serioasă în Moldova nu ar trebui să se joace cu iluzia integrării europene pentru propriul public, ci să pună în practică reformele-cheie care trebuie aplicate, cu sau fără perspectiva integrării. Toate documentele de politici emise la Chişinău, unele de două pagini, altele de 600, au arătat că deocamdată avem doar declaraţii de intenţie, nu planuri strategice serioase, care fixează priorităţi. Wim Van Meurs este cercetător la Center for Applied Policy Research, München; profesor de Istorie şi Politici Europene la Radboud University, Olanda. * Scopul acestei misiuni este acela de a construi capacitatea de management a graniţei pe toată lungimea frontierei Moldova - Ucraina. Comisia a asigurat în jur de 7 milioane de euro pentru Misiunea de Asistenţă pentru Frontieră, pentru primele 24 de luni. Vom desfăşura echipe mobile, cuprinzînd 50 de grăniceri din statele membre UE la cele mai importante locaţii de-a lungul graniţei, inclusiv segmentul transnistrean. Aceste echipe vor face vizite neanunţate la oricare locaţie de pe frontiera moldo-ucraineană. (din discursul doamneii Benita Ferrero-Waldner, comisar european pentru Relaţii Externe, ţinut la lansarea Misiunii de Asistenţă, punctul de frontieră Palanca, octombrie 2005 )