Elită, lider, performant, optimizare, global - un dialog cu Iulian COMANESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 532 din 24-30 aprilie 2014
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

Românul s-a născut PR?

Dacă ne gîndim la războaiele daco-romane, nu, nu cred. În materie de PR, după ele n-a rămas decît Columna lui Traian, dar ea, Columna, ar putea fi încadrată mai degrabă la marketing politic. Ar mai fi stereotipul sclavului dac – beţiv, afemeiat şi puturos – din comediile lui Terenţiu, dar nu cred că s-a ocupat nimeni cu promovarea acestei imagini, mai ales că şi azi o ascundem pios sub cimilitura din Herodot cu „cei mai viteji şi mai drepţi“.

Cum stăm cu comunicarea noi, românii, în general?

În loc de răspuns o să vă povestesc că un cunoscut de-al meu, ziarist neamţ de televiziune, cu care am lucrat pentru ARD, spunea că nu există ţară în care oamenii să vorbească mai aiurea, în faţa camerei, decît în România. Omul fusese în Serbia, Bulgaria, Armenia, nu mai ştiu pe unde – şi pe cînd îmi spunea acestea, traduceam pentru el sincroane la Chişinău, deci fusese expus şi la culturi mai marginale decît cele vest-europene. Evaluarea lui Dirk – aşa îl chema – e cu siguranţă mai interesantă decît a mea.

Comunicarea e o meserie? Se învaţă la şcoală? Din cărţi?

În relaţii publice, există un ABC al meseriei, care se învaţă din cărţi. Restul e însă multă practică şi, mai ales în timpuri ca ale noastre, adaptarea la o lume nouă, în care PR-ul clasic migrează spre online şi alte modalităţi de comunicare. Ştiţi poate că, recent, Coca-Cola a luat decizia de a diminua la 50% numărul comunicatelor de presă, pentru ca din 2015 să renunţe cu totul la ele. Sînt convins că la FSJC şi alte şcoli de profil se va învăţa despre comunicate multă vreme după ce Coca-Cola va fi renunţat cu totul la ele.

Ce înseamnă să fii un bun „comunicator“?

Eşti bunicel atunci cînd reuşeşti să te pui în pantofii jurnalistului sau ai bloggerului şi să-ţi imaginezi ce îl interesează pe acesta, mai degrabă decît ce îl interesează pe client. Şi dacă reuşeşti să vezi puţin mai departe de jurnalist şi să-ţi dai seama ce l-ar putea interesa pe public, direct, eşti cu adevărat bun.

Unii cred că pentru a fi PR ai nevoie doar de un papagal bun. Alţii cred că ar fi vorba doar de o prezenţă scenică (tradusă de obicei, mai ales cînd e vorba de femei, prin „un aspect fizic plăcut“). Cum comentaţi?

Aici văd lucrurile din două unghiuri. În primul rînd, ca victimă sau obiect al PR-ului, îl primesc/încasez mai curînd la modul extracorporal, prin e-mail-uri plicticoase şi telefoane insistente, dar stîngace şi stereotipe. Deci aspectul şi prezenţa fizică sînt mai puţin importante, deşi, dacă ne gîndim la felul cum arată scrisorica pe mail şi la modul cum eşti abordat telefonic, da, anumite aptitudini de prezentare contează. În al doilea rînd, dacă mă gîndesc la ceea ce mi-a reuşit atunci cînd eu am făcut PR – pentru emisiuni pe care le-am lansat cu Indie Studio, de exemplu –, am avut grijă mai întîi să am o informaţie validă, atrăgătoare, pentru cei pe care îi ţinteam, ceea ce a însemnat să împart emisiunea respectivă în mai multe ştiri, în funcţie de profilul şi interesele fiecăruia. Apoi, m-am bazat pe attention span-ul unor oameni pe care-i cunoşteam de multă vreme, cu care lucrasem ani de zile, în vremea în care eram angajat în redacţii, şi care m-au ascultat şi au publicat în consecinţă. Da, mă duc bărbierit şi îmbrăcat OK la întîlniri de felul ăsta, dar de fiecare dată m-am gîndit la ce mesaj eficient pot da şi la persoana pe care o abordez.

Am împrumutat ceva de la alţii în ceea ce priveşte comunicarea? Reţetele „de afară“ se pot aplica la noi?

Grosso modo, se aplică. Avem însă şi specific balcano-mioritic, de pildă mulţimea de cadouri şi cadouţe care însoţesc tot felul de nonştiri, pseudoştiri şi paraştiri, doar-doar le-o publica cineva. Dar, oare, de ce se chinuieşte atîta PR-ul să mituiască presa? Ei bine, fiindcă funcţionează.

Cum comunică instituţiile statului? Au evoluat din acest punct de vedere?

Acum cîţiva ani am fost consultant pentru un proiect finanţat de Banca Mondială, pentru implementarea unor reţete de comunicare moderne într-un anumit minister, şi am văzut cu ochii mei cum se schimbă lucrurile, chiar dacă mai încet decît ne doream noi, cei cu schimbarea. Deci, da, e clar că e evoluţie, mai ales pentru noi, cei care ne amintim cum erau conferinţele de presă ale oficialităţilor în anii ’90. Însă, ca să comunici bine, trebuie să ai şi ce comunica – or, problema e că instituţiile statului, în România, nu fac nimic.

Cum comunică angajata de la ghişeu din administraţia publică, să zicem? Cine o educă? Bunul-simţ?

Românul e, în continuare, într-o relaţie masochistă şi temătoare cu statul. Doamna sau domnul de la ghişeu e o metonimie pentru atotputernicul stat. Ştiţi că sectoristul, atunci cînd bate la uşă, spune „Poliţia“, ca Regele-Soare. Funcţionăreasa de la ANAF se prezintă drept „Administraţia financiară“ ş.a.m.d. Pe dos decît invocatul Ludovic al XIV-lea, noi, cei aflaţi de ceastălaltă parte a ghişeului, nu putem spune decît „Statul e orice altceva decît eu“.

Cum se comunică „în privat“? Inovaţie sau copy/ paste?

Din cîte văd, în ultima vreme e din ce în ce mai uşor să comunici, fiindcă presa are tot mai mult loc pentru comunicate, care umplu spaţiul lăsat gol de ziariştii concediaţi din motive de criză, care ziarişti s-au făcut între timp PR. Totul se conservă, cu alte cuvinte, mai puţin interesul publicului.

Cum se scrie un comunicat de presă?

Păi – mai întîi, trebuie să conţină de cel puţin cinci ori cuvîntul „primul“ sau „prima“. Nu contează care „primul“, trebuie doar să arăţi că nu mai e, pe lumea asta, produs sau serviciu ca al tău. În al doilea rînd, trebuie cel puţin un citat pompos din CEO-ul companiei, care obligatoriu va spune ceva despre dăruire şi faptul că se consideră în serviciul consumatorilor. În sfîrşit, se mai adaugă nişte epitete gen „elită“, „lider“, „performant“, „optimizare“, „global“… Nu, nu vorbesc serios.

Ce ar trebui să facă un purtător de cuvînt? „Cuvîntul“ cui, de fapt?

În România, e o specie jerpelită, pe cale de dispariţie, fiindcă politicienii locuiesc în studiourile TV şi îşi poartă singuri cuvîntul. Presupun că purtătorii lor de cuvînt sînt ori la cîrciumă, unde-şi plîng amarul, ori la Guvern şi în Parlament, unde guvernează/votează pe şest, în locul şefilor.

Facebook este „o gazetă de perete“ unde toată lumea se autopromovează, chiar şi cînd e vorba de propriii copii, de casa sau maşina personală… cum comentaţi?

I pak, există nu ştiu cîte zeci de mii de bloguri, din care cîteva sute sînt citite, nu ştiu cîte zeci de mii de conturi de Twitter, din care mult mai puţine postează ceva măcar o dată pe săptămînă ş.a.m.d. Clasicii gen Shannon şi Weaver ne-au învăţat că pentru comunicare trebuie doi, un emiţător şi un receptor. Restul e lălăială în baie.

Un guru într-ale comunicării?

N-au legătură cu PR-ul: Baudrillard, Roland Barthes, McLuhan, Wim Wenders – cel din Alice in the Cities sau The State of Things. Mai aproape de ceea ce vorbim, îmi plac oameni ca Trent Reznor, Mark Burnett sau Steve Jobs, pentru modul aparte cum au ştiut să-şi vîndă propria marfă.

Şi un exemplu autohton de „aşa nu!“.

Gigi Becali. A avut o prezenţă colosală în media şi s-a ales, de pe urma ei, cu puşcăria. A fost în stare să vorbească mii de ore despre orice, numai de propriul partid politic şi propria poveste de succes, nu – fiindcă, presupun, şi-a adunat sutele de milioane şi altfel decît furînd în fiecare zi sau clipă. Omul ăsta e un exemplu de manual cu privire la modul cum comunicarea se poate întoarce împotriva ta.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Noul Testament, Bălgrad (Alba Iulia), 20 ianuarie 1648 (foto: Facebook / Arhivele Naționale ale României)
Prima traducere în limba română a Noului Testament
În Biblioteca Arhivelor Naționale ale României se păstrează un exemplar din cea dintâi traducere integral în limba română a textului noului testament – Noul Testament, Bălgrad (Alba Iulia), din 20 ianuarie 1648.
+ credit ipotecar jpg
Când poți vinde un apartament achiziționat prin credit bancar?
Vânzarea unui apartament achiziționat cu credit ipotecar este reglementată de legislația în vigoare și depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul de credit, momentul în care vrei să vinzi și instituția financiară care ți-a acordat împrumutul.
AD 4nXeFgViMBPJDZdflu0 MUsECzwig00g51J lU38oVxRT3ZpyKjifSQ6t2pfjj3Qtu2zghKX3cNHR7jIb4qKEdXognX2hvm879DspMY3zhzZ8QyuDRwiWgl5P6g1xIRKGCZFjMtZD
Parfumuri de iarnă versus parfumuri de vară: care sunt diferențele esențiale?
Descoperirea parfumului potrivit pentru fiecare anotimp poate fi o adevărată artă. Parfumurile au puterea de a evoca amintiri, de a influența starea de spirit și de a completa în mod armonios personalitatea ta.
image png
Un bărbat i-a oferit iubitei sale o casă de lux, apoi a aflat că aceasta îl înșală. Ce a decis instanța
La baza deciziei judecătorilor a stat nu doar infidelitatea conjugală, ci și „ingratitudinea” manifestată de femeie față de bărbat.
agricultura sera   foto pixabay jpg
Programul „Prima Seră”. Fermierii din România ar putea obține până la 200.000 de euro, fonduri nerambursabile
Fermierii din România ar putea accesa finanțări nerambursabile de până la 200.000 de euro prin noul program guvernamental intitulat „Prima Seră”. Proiectul de lege care susține această inițiativă a fost aprobat de Senat și urmează să fie supus dezbaterii și votului în Camera Deputaților.
carlsen jpg
Evenimentul care adună cele mai multe vedete din sport pe metru pătrat. Magnus Carlsen a fost văzut în Barcelona
Campionul mondial de șah Magnus Carlsen a fost prezent la ICE Barcelona, 20-22 ianuarie.
1737531230 6JNq jpeg
Facilități fiscale: oportunități esențiale pentru susținerea inovației și creșterii economice
Facilitățile fiscale reprezintă unul dintre cele mai puternice instrumente prin care statele stimulează investițiile în sectoare economice strategice.
Cati angajati mai lucreaza de acasa odata cu finalul pandemiei Covid 19 jpeg
Angajații din mediul privat pot să primească vouchere de vacanță în valoare de 24.300 de lei. Ce trebuie să știe aceștia
Angajații din mediul privat pot să primească și ei vouchere de vacanță, fiind suportate integral de către angajator. Față de cei de la stat, aceștia pot beneficia de vouchere de vacanță cu valoarea maximă a şase salarii de bază minime brute pe ţară, fiind vorba despre o sumă care se ridică la 24.300
Călin Georgescu la Curtea de Apel București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Călin Georgescu, după eșecul înregistrat la CEDO: „Mai presus de orice instituție, nimic nu este mai important decât determinarea noastră"
Călin Georgescu a răspuns pe Facebook deciziei CEDO de a respinge cererea sa de suspendare a anulării alegerilor prezidențiale, subliniind că procesul pe fond continuă și că lupta pentru dreptatea electorală nu s-a încheiat.