Elevii cuminţi ai şcolilor noastre

Valentina BÂCU
Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Elevii cuminţi ai şcolilor noastre jpeg

Prima dată îi caut privirea. Încerc să ghicesc cum a fost ziua lui, dar nu-l întreb nimic. Mi-ar răspunde, invariabil, că „a fost bine“. O zi obişnuită, într-o şcoală obişnuită. În care un elev petrece în clasele primare, în medie, 640 de ore în fiecare an. Suficient timp, aş spune, pentru ca orice învăţător să ajungă să-şi cunoască bine fiecare elev. Şi să poată spune mai mult despre el decît „copilul dumneavoastră este / nu este cuminte la şcoală“. 

Cînd am auzit această etichetă pusă copilului meu, am început să mă îngrijorez. Şi, în cele din urmă, am luat hotărîrea de a-l muta într-o altă şcoală. Fiindcă de această „cuminţenie“ instituţionalizată m-am ferit şi eu pe toată perioada şcolarizării mele şi încerc să o evit şi în cazul copiilor mei. Cuminţenia înţeleasă ca

,

Încă o

, uneori, în prima îmbrăţişare pe care o primesc de la şcolarul firav, uşor apatic, pe care îl recunosc cu greu în mulţimea de cămăşi albe şi capete tunse scurt, uniform. Încercăm să ieşim cît mai repede din acest spaţiu care simt că-l împovărează mai mult decît ghiozdanul greu din spate.

Îl întreb ce mai este nou pe una dintre planetele pe care şi le inventează, dacă a mai fost vreun tsunami în largul unui ocean inventat tot de el sau dacă a mai apărut vreo specie nouă de animale pe vreo planetă şi-l invit să pornim spre un loc drag lui. Imaginar. Fiindcă acesta este trucul pe care îl folosesc pentru ca el să redevină copilul exuberant, curios, dornic de a povesti. Şi, ca întotdeauna cînd vorbeşte despre ceva care-l pasionează, se transpune cu totul în poveste. Ochii îi strălucesc de încîntare, faţa i s-a înveselit brusc, iar el povesteşte cu însufleţire despre un nou sistem solar care tocmai prinde viaţă în imaginaţia lui. Mă bucur că-l pot însoţi în cele mai multe aventuri. Că sînt în fiecare zi lîngă el şi am timp să-l ascult. Şi să-i pun întrebări sau să-i răspund la nenumăratele lui curiozităţi şi nelămuriri. Legate de şcoală, de viaţă, de fapte care s-au întîmplat în trecut şi pe care ar vrea să le înţeleagă sau în legătură cu lumi care încă nu au fost descoperite. Iar atunci cînd este cuprins de stări de amorţeală, de plictiseală sau de teamă, încerc să-l provoc să-şi folosească creativitatea pentru a ieşi din ele. 

Adesea, îmi povesteşte despre o ţară cu un nume ciudat, unde lucrurile sînt pe dos faţă de cum se întîmplă aici. Week-end-urile, de exemplu, se întind pe cinci zile, la şcoală se merge doar două zile pe săptămînă, pauzele sînt mai lungi decît orele, iar pentru acasă, evident, nu se dau teme. Profit de portiţa deschisă pentru a afla ce i-ar plăcea lui să facă la şcoală, în afară de ceea ce am aflat deja.

Copilul tînjeşte după joacă şi acasă, şi la şcoală. Din păcate, în cele mai multe şcoli din România, el trebuie să se adapteze unui regulament rigid, din care joaca este exclusă sau, cel mult, rezervată pauzelor şi elevilor. Deşi se tot discută şi la noi în ultima vreme despre importanţa pe care o are jocul în procesul de învăţare, despre aplicarea metodelor nonformale de învăţare în şcoli, despre faptul că educaţia şi jocul nu ar trebui să se excludă. Ca răspuns, Ministerul Educaţiei Naţionale a demarat de cîţiva ani programul „Să ştii mai multe, să fii mai bun!“, în cadrul căruia elevilor li se permite, în Săptămîna Altfel, să se joace mai mult, să rîdă, să vină fără uniformă, să fie din nou copiii zglobii pe care ni-i dorim. Aşadar, unui profesor i se permite, oficial, ca timp de cinci zile pe an să acorde atenţie

,

Nu am observat nici mai mult entuziasm din partea profesorilor, nici mai multă veselie în curtea şcolii în timpul acestei săptămîni. Doar copii mai derutaţi şi mai obosiţi. De vizitele pe bandă la muzee, la biblioteci, la fabrici de pîine sau de ciocolată. De faptul că, după ce un semestru întreg în care li se se spune cum, cînd şi ce să deseneze, deodată li se cere să fie creativi şi originali. Pentru ca în următoarele zile să li se ceară să redevină

şi atît… 

Pare şi mai încurcat acest sistem educaţional, şi mai fără de ieşire. Fiindcă, de cele mai multe ori, profesorii care chiar vor să facă şcoală altfel par să se lupte cu mori de vînt. Să păcălească sistemul. Şi programa şcolară. Să cîştige bunăvoinţa conducerii şcolii. Şi a părinţilor. Să colaboreze cu artişti şi oameni de cultură. Din fericire, am aflat că există o comunitate a artiştilor, educatorilor, operatorilor culturali şi şcolilor interesate în dezvoltarea de activităţi culturale în context educaţional (realizată prin programul „Susţine cultura în educaţie“), căreia m-am alăturat şi eu în semn de solidaritate cu profesorii care vor să schimbe lucrurile din interior. Şi pentru care mi-aş dori şi eu cîteva schimbări. 

Mi-aş dori ca profesorii copiilor mei să fie mai bine plătiţi. Şi să fie modelele copiilor noştri. Să nu mai predea la clase cu peste 30 de elevi. Ca să-şi facă timp să-i asculte mai mult. Şi să mai aibă energie să se joace cu ei. Să găsească modalităţi de a le stîrni curiozitatea faţă de lumea necunoscută ascunsă în manuale. Să găsească mijloace de a le stimula imaginaţia şi pofta de învăţare. Sau să ceară ajutor. Pentru ca şcoala să nu mai fie locul copiilor cuminţi, ci a celor care vor să revină la şcoală. Cu plăcere. Şi cu bicicleta. Fiindcă aşa îşi doreşte băiatul meu. 

Valentina Bâcu coordonează asociaţia culturală „Cîte-n lună şi-n mansardă“ şi este mamă a doi copii. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.