Electrificarea minţilor

Publicat în Dilema Veche nr. 253 din 22 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Educaţia deţinea, în ecuaţia ideocraţiei comuniste, un rol central. Mai mult decît o încercare de a modifica datele materiale ale realităţii, regimul comunist - şi cel românesc nu face excepţie de la regulă - a avut ambiţia de a propune o alternativă la tipul uman tradiţional-burghez. De aici, un accent pe retorica şi instituţia învăţării. De la Lenin şi Stalin pînă la Nicolae Ceauşescu, vocaţia tiranilor moderni a fost aceea de călăuzitori către lumină ai maselor. Din acest punct de vedere, nu este un accident faptul că 1948, primul an republican, oferă României Populare o nouă lege a educaţiei, naţionalizarea şi Constituţia. În maniera aceasta, conducătorii de partid şi de stat marcau relaţia dintre structură şi suprastructură ca fiind una capitală în noua ordine politică. Desfiinţarea Academiei, noul manual Roller, epurarea universităţilor erau gesturi ce indicau natura autentic-totalitară a RPR. De data aceasta, rămăşiţele burgheze aveau să fie eliminate. Iată de ce, de-a lungul întregii sale istorii, democraţia populară/socialistă românească a fost obsedată de etalarea succeselor obţinute pe frontul muncii intelectuale. Alfabetizarea este, mutatis mutandis, o electrificare a minţilor. Educarea maselor este modalitatea ce oferă şansa accesului la un nivel al interiorităţii şi mentalităţilor. Distincţia dintre totalitarism şi democraţia liberală rămîne cardinală: spre deosebire de societăţile plurale, educaţia comunistă nu va fi dedicată promovării unui ideal al autonomiei individuale, ci se va integra unui proiect politic care pune accentul pe masificare şi anihilarea spiritului critic. Efectele benefice ale promovării învăţămîntului de masă se cer integrate unui context care este cel al întăririi controlului ideologic asupra societăţii: prin eradicarea analfabetismului, regimul comunist atingea un dublu obiectiv. Pe de o parte, îşi proba capacitatea de solidarizare cu masele largi-populare. Pe de altă parte, introducea un element-cheie în opera de construcţie a naţiunii socialiste. Pe termen lung, efectele extinderii educaţiei socialiste au fost reprezentate, în chiar termenii lui Nicolae Ceauşescu, de naşterea unei noi intelectualităţi, parte a societăţii comuniste. În acest mod, elementele ostile din unghi ideologic au fost marginalizate, gradual. Indiscutabil, regimul comunist a fost unul care şi-a probat excelenţa în domeniul statistic şi mulţi dintre admiratorii ordinii defuncte nu încetează să evoce extinderea reţelei de instituţii de învăţămînt liceal, ca şi ramificarea celei universitare. Preţul plătit (lichidarea studiului limbilor clasice, marginalizarea disciplinelor liberale, introducerea obligativităţii practicii productive) sînt detalii care nu mai pot fi încadrate în acest tablou triumfalist. În fapt, regimul comunist nu şi-a ascuns niciodată obiectivul esenţial, acela de a transforma şcoala, indiferent de grad, într-o citadelă ideologică. Compromisurile de moment, dictate de relaxarea internă, nu au afectat acest statut al educaţiei. În nici un moment al existenţei sale, comunismul românesc nu a admis pluralismul intelectual la nivelul şcolii. Succesele de moment, datorate devotamentului unor profesori, erau doar tolerate, nu şi încurajate. Cazul olimpiadelor este unul exemplar. Întrecerile dintre elevi erau parte a întrecerii socialiste. Examenul educaţiei în regimul comunist nu poate evita referirea la relaţia dintre administrativ şi partinic. Elevi, studenţi şi profesori erau subordonaţi unei duble ierarhii, de stat şi partinice. Directorul de şcoală era flancat de secretarul de partid, în vreme ce pionierii sau membrii UTC îşi aveau propria formulă de organizare. Chiar şi atunci cînd destalinizarea părea să fie realizată politic, tutela partinică era prezentă. Orele de dirigenţie, oricît de ridicole, erau pandantul celor de învăţămînt ideologic, economie politică sau Constituţie. Descurajarea creştinismului era acompaniată de nu o mai puţin evidentă tabuizare a temelor sexuale. Ciclul Liceenilor are darul de a oferi o cale de acces în interiorul acestei mentalităţi. În cele din urmă, absenţa cetăţeniei, în sensul ei ultim, îşi avea rădăcinile în descurajarea liberului arbitru. Dincolo de statistici, educaţia în regimul comunist era parte din marele program eugenic al naşterii omului nou. Restul - pentru a-l relua pe Nae Caranfil - este doar nostalgie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
O mamă a dezvăluit cinci lucruri pe care le interzice copiilor săi după ce a lucrat la o unitate de terapie intensivă pediatrică
Mamă a patru copii, femeia a împărtășit lista celor cinci lucruri care nu trebuie făcute de copii, după ce a lucrat într-o unitate de terapie intensivă pediatrică (ICT).
image
Motivul inteligent pentru care centrele comerciale nu au ferestre
Există mai multe explicații pentru care mall-urile limitează ferestrele.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î