EL şi EA - versiune update

Publicat în Dilema Veche nr. 91 din 13 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vine o vreme în viaţa oricărui cuplu cînd inefabilele discuţii despre cît de minunaţi sînt ochii tăi, iubito, şi ah, Doamne, simţi şi tu cum ne învăluie muzica asta? sînt înlocuite, din senin şi pe nepusă-masă, de mai pragmaticele vezi că s-a terminat detergentul, iubitule, tre' să mergem la cumpărături, urmate de îndelungi şi bine documentate comparaţii între Billa, Metro, Carrefour şi Selgros, în ceea ce priveşte nivelul preţurilor şi calitatea produselor. "Uite, vezi, de-aia nu mă-nsor! Nu vreau să ajung aici, prefer să rămîn cu dragostea aia de la început", îmi explică un amic - burlac convins şi înrăit - crezînd că soarta poate fi totuşi păcălită. Eu îi zîmbesc cu condescendenţă, explicîndu-i beneficiile căsătoriei, el invocă veşnica poveste cu pot-să-vin-cînd-am-chef-acasă, eu îi plîng de milă pe motiv că "ce folos, dacă nu găseşti pe nimeni acolo?", la care el îmi sugerează că poate o să-şi ia un cîine, după modelul bancurilor (uşor misogine?) care spun că, în plus faţă de o nevastă, cîinele are avantajul de a fi ascultător şi credincios. Şi aşa mai departe... Just married El şi Ea au, de regulă, în jur de 30 de ani cînd se hotărăsc "să facă pasul". Pînă atunci au fost prea multe de făcut: distracţii, apartament, maşină şi - foarte important în ziua de azi - carieră. Dacă ar fi s-o întrebăm pe Ea, poate că, roşind uşor jenată de propria-i slăbiciune de modă veche, ne-ar mărturisi că ea n-ar fi zis "Nu" nici mai devreme... Undeva, în adîncurile minţii, au rămas visele acelea din copilărie de a fi prinţesă pentru o zi, viziunile acelea adolescentine în care Ea, într-o rochie albă cu crinolină coboară fericită treptele unei biserici, deasupra căreia se rotesc porumbei albi, iar prin aer zboară flori de cîmp. E drept că viziunile astea feerice sînt alimentate din plin şi de filme şi poveşti romanţioase, dar să nu fim răutăcioşi... În plus, mai sînt şi mesele acelea în familie, duminica, la care părinţii îi privesc la început optimişti, apoi nerăbdători, dar, după cîţiva ani, cu un aer aproape disperat, avînd o singură întrebare pe buze: "Pe cînd nunta?". Ei pleacă ochii în pămînt, pentru a evita încă una din acele discuţii, sau - dacă sînt mai colerici din fire - izbucnesc în exclamaţii furtunoase "Da' mai lăsaţi-ne în pace! În ziua de azi nu se mai căsătoresc oamenii ca pe vremea voastră!". Asta cam aşa e, constată părinţii, cu tristeţe şi nostalgie, privind către fotografia lor de nuntă, în care amîndoi erau nişte studenţi naivi şi încrezători. Rămaşi singuri, ei discută încercînd să se autoconvingă încă o dată de motivaţiile propriei hotărîri, să se justifice încă o dată în faţa propriilor ochi. Părinţii ăştia! Ce ştiu ei despre cît de greu se obţine un job bun în ziua de azi şi cît de dedicat trebuie să fii ca să ajungi "undeva", ce ştiu ei despre creditele pentru apartament şi ratele la leasing-ul pentru maşină; pe vremea lor, cînd primeau casă şi serviciu de la stat, sigur că le dădea mîna să se căsătorească din facultate, plus că nici n-aveau cine ştie ce distracţii şi tentaţii. Dar cu noi e altceva, nu-i aşa, dragă? Noi n-avem nevoie de formalităţi şi de o simplă bucată de hîrtie, pentru că sîntem un cuplu modern? - o întreabă el retoric. Ea îşi aminteşte de visele de fetiţă şi oftează... El, în schimb, ţine foarte mult la conceptul, prin definiţie masculin, de "libertate", fără să-şi dea seama că deja e legat cu lanţuri aproape indestructibile de Ea. Acel certificat albăstrui, care pentru El înseamnă pierderea definitivă a libertăţii, pentru Ea e un fel de garanţie a iubirii (de parcă aşa ceva ar putea fi vreodată garantat), o împlinire a dorinţei de stabilitate. Pînă la urmă, oricît de (post)moderni ar fi, valorile şi dorinţele lor par cît se poate de tradiţionale. În final ceva se întîmplă, pentru că orice poveste trebuie totuşi să se încheie cu o nuntă: fie apare din senin vestea neaşteptată a venirii unui copil, fie cei doi urmează un trend care începe să se înfiripe între prietenii comuni, şi anume acela de a-şi pune pirostriile, fie pur şi simplu amîndoi încep să îşi dea seama că îmbătrînesc şi că timpul trece. Married with children Astfel apare încă un exemplar din ceea ce cărţile de demult numeau "celula de bază a societăţii"... Şi pentru ca familia nou-înfiripată să fie completă, în scurt timp va apărea şi un nou membru. Amîndoi au ajuns acum la un moment de cotitură: Ea se dă de ceasul morţii, împărţită între bucuriile maternităţii şi dilema "cu cine las copilul?" (pentru că bunicile moderne au acum alte "job"-uri), El va îndura miştourile prietenilor referitoare la abilităţile de a schimba pamperşi, pe care va fi nevoit să şi le dezvolte, ca un tătic modern ce se află, chiar dacă în sinea lui se îndoieşte că asta ar fi "treabă de bărbat". La rîndul ei, Ea, în calitate de mămică emancipată, îşi va remorca proaspăta progenitură în cărucior pe la terase cu prietenele, la coafor, prin magazine, pentru a demonstra lumii că viaţa ei nu s-a încheiat dacă a făcut un copil şi nu e neapărat necesar să se îngroape în casă din acest motiv, îngrăşîndu-se peste măsură şi devenind o acritură cicălitoare. Deşi şi asta se poate întîmpla la un moment dat... Pînă una-alta, Ea se va reîntoarce după cîteva luni la job, pentru că, oricît ţi-ai dori să te joci de-a mămica, nici un patron n-o să te aştepte la nesfîrşit. În sînul familiei - căci acum se poate numi familie, în mod cert - îşi va face apariţia un nou personaj misterios, dar indispensabil, numit "bonă", care va prelua o mare parte din atribuţiile mămicii. Peste cîţiva ani, tot ciclul se repetă, iar apoi se încheie brusc. Trei e cifra magică, dar e totuşi prea mult. Ea speră să-şi recapete silueta şi să-şi reia ce a mai rămas din faimoasa-i carieră întreruptă de două ori, El se gîndeşte în termeni financiari, asta dacă nu cumva se află taman în mijlocul vreunei năbădăioase middle-life-crisis. Oricum, pentru prima dată după mult timp, amîndoi sînt de acord şi, de regulă, lucrurile se opresc aici: doi copii sînt mai mult decît suficient. Trebuie să ne trăim şi noi viaţa, dragă! Se întîmplă cîteodată, ca El şi Ea să divorţeze, din nepotriviri cronice de caractere (sau de adultere) şi copiii se împart; alteori, rămîn împreună, încercînd să-şi trăiască viaţa, prinşi în vîrtejul existenţei de consum. Şi totuşi povestea nu se sfîrşeşte aici: a mai rămas un episod, pe care nu îl putem neglija deloc. Next Generation Mărturisesc că aici imaginaţia mea se cam opreşte. Ca în copilărie, cînd mă gîndeam la îndepărtatul (pe atunci) an 2000: ştiam sigur că va veni, ştiam sigur că noi nu vom mai fi copii, dar habar nu aveam cum or să se schimbe lucrurile pînă atunci şi cum vom arăta. Pînă la momentul cînd El şi Ea vor deveni bunici (lărgind astfel familia cu noi celule) pare o cale destul de lungă, dar, ca şi anul 2000, s-ar putea să vină mai repede decît te aştepţi şi lucrurile să nu se schimbe prea mult.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.