El Dorado se transformă

Briscan ZARA
Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
El Dorado se transformă jpeg

Astăzi nu mai există El Dorado sau, cum spune şi cîntecul, El Dorado n-a murit, El Dorado se transformă, asta pentru că, dincolo de a fi o realitate materială, este în primul rînd o nevoie psihologică a omului, e speranţa de mai bine, de extraordinar de bine. De ce spun acest lucru aparent abominabil, că nu mai există? Pentru că astăzi acest tărîm al făgăduinţei, concret sau fictiv, unde totul era posibil, unde transformarea radicală era posibilă, aproape obligatorie, a dispărut de pe hartă, el s-a generalizat în aşa măsură încît există o „filială“ a lui în fiecare continent, chiar în fiecare stat, care se numeşte, în funcţie de fiecare individ, ţară sau oraş. Cei nefericiţi la oraş vor să plece la ţară şi invers. Pentru că lumea de azi nu mai este împărţită în ţări care tind să fie din ce în ce mai asemănătoare între ele, din foarte multe puncte de vedere, ci în ţară şi oraş.

America a fost pînă nu de mult un loc al tuturor posibilităţilor, un loc în care toţi sărmanii acestei lumi voiau să ajungă şi să îşi facă un cuib unde să moară zîmbind în sicriu de aur. America era oraşul suprem care avea de toate, iar restul lumii era o „ţară“ săracă, murdară şi nedreaptă. Acest loc şi aceşti oameni au existat sau mai există încă, dar „el“ nu a mai fost „upgradat“ de mult, iar „ei“ au acum peste 70 de ani. America a fost atît de mult timp şi cu atîta intensitate El Dorado, încît s-a epuizat, a devenit un stat obişnuit, oamenii au alergat cu atîta ardoare spre ea, făcînd atîtea sacrificii, încît în ziua de azi acest lucru s-a demodat complet. Idealul acela mare s-a transformat în mai multe idealuri mici, individuale, orientate spre ţeluri simple, palpabile: un apartament cu patru camere într-o zonă de lux la oraş sau o casă cu nişte teren în jur la ţară, într-o zonă pitorească. Cine vrea să plece acum în America nu e cineva care vrea să se realizeze, ci acela care şi-a pierdut orice speranţă de realizare în general în viaţă, pentru că, acum, România este ea însăşi „o ţară a tuturor posibilităţilor“. Cel ce vrea să emigreze vrea doar un apartament cu o cameră în Brooklyn sau o casă părăginită din Wisconsin. Acum, aici, poţi deveni Donald Trump, poţi face exact ce făcea un american atunci cînd locuia în „El Dorado“ – important e să vrei.  Ei – va spune cititorul cîrcotaş –, de ce să vorbim despre trecut, hai să vorbim despre prezent – de exemplu, legislaţia lor e mult mai îngăduitoare decît a noastră. Poftim? Absurdul din legislaţia americană ocupă site-uri întregi pe Internet, şi nu mă refer doar la taxe şi impozite care pun probleme pînă şi unui computer performant. Ideea e că românii sînt copii răsfăţaţi, crescuţi de mama lor în puf, cărora li s-au adus la nas de toate şi care nu au fost nevoiţi să muncească din greu o zi în viaţa lor, prin urmare orice obstacol li se pare de netrecut şi, din această cauză, se supără, aruncă în capul părinţilor cu jucăriile vechi şi urlă cu patimă după altele noi. De aia vor să plece în America şi tot de aia foarte mulţi se întorc cu coada între picioare, căutînd ţîţa caldă şi protectoare a mamei sau, în caz mai rău, rămîn acolo din încăpăţînare ori ruşine şi mor nefericiţi în mizerie, o mizerie mult mai murdară decît cea de la Paşcani. Oamenii aceia, care au venit în Lumea Nouă şi care au debarcat cîndva cu miile de pe corăbii înţesate de păduchi şi şobolani, erau muritori de foame, cu adevărat muritori de foame, adică nu aveau nimic de mîncare şi au ajuns departe prin muncă grea, foarte grea. Oamenii de astăzi care „pleacă“ acolo sînt indivizi care nu au cu ce-şi plăti ratele la casă, maşină, telefon etc. şi vor să ajungă departe prinzînd un loc confortabil la o firmă mare. Poate exista oare vreun termen de comparaţie între unii şi ceilalţi? 

Îmi amintesc cu mare plăcere o discuţie pe care am avut-o, în timpul şederii mele peste Ocean, cu unul dintre oamenii trecuţi de cei 70 de ani pomeniţi mai sus, care au trăit cu adevărat în El Dorado şi au simţit pe propria piele evoluţia fulminantă invocată atît de des. 
Eram invitat la o întrunire de familie ce se făcea anual în luna mai la casa unde au locuit la început primii lor veniţi, într-un loc încă izolat de civilizaţie din statul Carolina de Nord. Se gătea tradiţionala „stew“, un fel de tocăniţă cu de toate, într-un ceaun mare, agăţat de un trepied în curte, şi se dormea o noapte afară, în jurul focului. Erau descendenţi dintr-o familie de germani care imigraseră în America din motive religioase şi, fireşte, materiale, n-aveau unde sta şi ce mînca, la propriu. Au primit acel teren de la statul american pentru a-l cultiva, iar de acolo a urmat evoluţia de care vorbeam. Acum toţi erau împrăştiaţi în toată ţara cu nepoţi, strănepoţi, case, afaceri etc. Persoana în cauză era ultimul supravieţuitor din prima generaţie de copii, adică cel care a trăit să spună povestea începuturilor. 

Nu pot să menţionez tot, dar mă limitez la un singur aspect grăitor: la întrebarea mea – Care a fost cea mai grea perioadă a familiei? – mi-a răspuns că a fost cea a Marii Crize economice din ’29-’33. Majoritatea îşi pierduseră locurile de muncă şi erau ameninţaţi din nou de foamea şi nesiguranţa de care fugiseră cu ani în urmă. L-am întrebat uşor stînjenit: „Nu v-a trecut prin minte ideea de a va întoarce în Germania?“. El a zîmbit şi mi-a răspuns pe un ton şăgalnic: „Să fugim din nou, nu eram deja fugiţi?! Nu, domnule, am rămas cu orice preţ“.

Briscan Zara este doctorand în cadrul Şcolii Doctorale de studii filozofice, Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.