El Dorado se transformă

Briscan ZARA
Publicat în Dilema Veche nr. 377 din 5-11 mai 2011
El Dorado se transformă jpeg

Astăzi nu mai există El Dorado sau, cum spune şi cîntecul, El Dorado n-a murit, El Dorado se transformă, asta pentru că, dincolo de a fi o realitate materială, este în primul rînd o nevoie psihologică a omului, e speranţa de mai bine, de extraordinar de bine. De ce spun acest lucru aparent abominabil, că nu mai există? Pentru că astăzi acest tărîm al făgăduinţei, concret sau fictiv, unde totul era posibil, unde transformarea radicală era posibilă, aproape obligatorie, a dispărut de pe hartă, el s-a generalizat în aşa măsură încît există o „filială“ a lui în fiecare continent, chiar în fiecare stat, care se numeşte, în funcţie de fiecare individ, ţară sau oraş. Cei nefericiţi la oraş vor să plece la ţară şi invers. Pentru că lumea de azi nu mai este împărţită în ţări care tind să fie din ce în ce mai asemănătoare între ele, din foarte multe puncte de vedere, ci în ţară şi oraş.

America a fost pînă nu de mult un loc al tuturor posibilităţilor, un loc în care toţi sărmanii acestei lumi voiau să ajungă şi să îşi facă un cuib unde să moară zîmbind în sicriu de aur. America era oraşul suprem care avea de toate, iar restul lumii era o „ţară“ săracă, murdară şi nedreaptă. Acest loc şi aceşti oameni au existat sau mai există încă, dar „el“ nu a mai fost „upgradat“ de mult, iar „ei“ au acum peste 70 de ani. America a fost atît de mult timp şi cu atîta intensitate El Dorado, încît s-a epuizat, a devenit un stat obişnuit, oamenii au alergat cu atîta ardoare spre ea, făcînd atîtea sacrificii, încît în ziua de azi acest lucru s-a demodat complet. Idealul acela mare s-a transformat în mai multe idealuri mici, individuale, orientate spre ţeluri simple, palpabile: un apartament cu patru camere într-o zonă de lux la oraş sau o casă cu nişte teren în jur la ţară, într-o zonă pitorească. Cine vrea să plece acum în America nu e cineva care vrea să se realizeze, ci acela care şi-a pierdut orice speranţă de realizare în general în viaţă, pentru că, acum, România este ea însăşi „o ţară a tuturor posibilităţilor“. Cel ce vrea să emigreze vrea doar un apartament cu o cameră în Brooklyn sau o casă părăginită din Wisconsin. Acum, aici, poţi deveni Donald Trump, poţi face exact ce făcea un american atunci cînd locuia în „El Dorado“ – important e să vrei.  Ei – va spune cititorul cîrcotaş –, de ce să vorbim despre trecut, hai să vorbim despre prezent – de exemplu, legislaţia lor e mult mai îngăduitoare decît a noastră. Poftim? Absurdul din legislaţia americană ocupă site-uri întregi pe Internet, şi nu mă refer doar la taxe şi impozite care pun probleme pînă şi unui computer performant. Ideea e că românii sînt copii răsfăţaţi, crescuţi de mama lor în puf, cărora li s-au adus la nas de toate şi care nu au fost nevoiţi să muncească din greu o zi în viaţa lor, prin urmare orice obstacol li se pare de netrecut şi, din această cauză, se supără, aruncă în capul părinţilor cu jucăriile vechi şi urlă cu patimă după altele noi. De aia vor să plece în America şi tot de aia foarte mulţi se întorc cu coada între picioare, căutînd ţîţa caldă şi protectoare a mamei sau, în caz mai rău, rămîn acolo din încăpăţînare ori ruşine şi mor nefericiţi în mizerie, o mizerie mult mai murdară decît cea de la Paşcani. Oamenii aceia, care au venit în Lumea Nouă şi care au debarcat cîndva cu miile de pe corăbii înţesate de păduchi şi şobolani, erau muritori de foame, cu adevărat muritori de foame, adică nu aveau nimic de mîncare şi au ajuns departe prin muncă grea, foarte grea. Oamenii de astăzi care „pleacă“ acolo sînt indivizi care nu au cu ce-şi plăti ratele la casă, maşină, telefon etc. şi vor să ajungă departe prinzînd un loc confortabil la o firmă mare. Poate exista oare vreun termen de comparaţie între unii şi ceilalţi? 

Îmi amintesc cu mare plăcere o discuţie pe care am avut-o, în timpul şederii mele peste Ocean, cu unul dintre oamenii trecuţi de cei 70 de ani pomeniţi mai sus, care au trăit cu adevărat în El Dorado şi au simţit pe propria piele evoluţia fulminantă invocată atît de des. 
Eram invitat la o întrunire de familie ce se făcea anual în luna mai la casa unde au locuit la început primii lor veniţi, într-un loc încă izolat de civilizaţie din statul Carolina de Nord. Se gătea tradiţionala „stew“, un fel de tocăniţă cu de toate, într-un ceaun mare, agăţat de un trepied în curte, şi se dormea o noapte afară, în jurul focului. Erau descendenţi dintr-o familie de germani care imigraseră în America din motive religioase şi, fireşte, materiale, n-aveau unde sta şi ce mînca, la propriu. Au primit acel teren de la statul american pentru a-l cultiva, iar de acolo a urmat evoluţia de care vorbeam. Acum toţi erau împrăştiaţi în toată ţara cu nepoţi, strănepoţi, case, afaceri etc. Persoana în cauză era ultimul supravieţuitor din prima generaţie de copii, adică cel care a trăit să spună povestea începuturilor. 

Nu pot să menţionez tot, dar mă limitez la un singur aspect grăitor: la întrebarea mea – Care a fost cea mai grea perioadă a familiei? – mi-a răspuns că a fost cea a Marii Crize economice din ’29-’33. Majoritatea îşi pierduseră locurile de muncă şi erau ameninţaţi din nou de foamea şi nesiguranţa de care fugiseră cu ani în urmă. L-am întrebat uşor stînjenit: „Nu v-a trecut prin minte ideea de a va întoarce în Germania?“. El a zîmbit şi mi-a răspuns pe un ton şăgalnic: „Să fugim din nou, nu eram deja fugiţi?! Nu, domnule, am rămas cu orice preţ“.

Briscan Zara este doctorand în cadrul Şcolii Doctorale de studii filozofice, Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Costică Prisecaru, în lesă cu Emilia Bejan. Captură YouTube
Prima reacție a femeii plimbată în lesă, în patru labe, la gala de lupte RXF: „Trebuie să te iubești pe tine”
Gala de lupte de la mijlocul acestei săptămâni a fost cu siguranță un eveniment controversat care a stârnit reacții puternice în rândul opiniei publice.
camion lovit de tren FOTO Captură video
Momentul în care șoferul unui camion sfidează moartea. Cum a reușit să se salveze înainte să fie lovit de tren
Un șofer de camion a trăit un moment terifiant când a rămas blocat pe o trecere la nivel cu calea ferată. Acesta a reușit să sară din camion cu câteva secunde înainte ca un tren de marfă să-l lovească și să distrugă vehiculul.
trupe americane bază militară din Siria Foto Captură video X jpg
Trupele americane ar fi ocupat o bază militară din Siria, care era controlată înainte de Rusia
În nordul Siriei, lângă orașul Kobane, armata americană ar fi preluat sub controlul său o bază militară care a fost ocupată de trupele ruse încă din 2019. Bazele din Tartus și Latakia rămân principalele puncte în care se strâng trupele rusești.
giani infatino fifa jpg
Reacția rușilor după ce FIFA a afișat harta Ucrainei fără Crimeea la tragerea la sorți pentru CM 2026
Țara vecină cere ca forul internațional să le ceară scuze public.
mascati jpg
Mobilizare excepțională după un live pe Facebook. Un individ amenința că fabrică o bombă și se arunca în aer. Unde a fost localizat
Mobilizare exemplară a polițiștilor din județul Olt pentru depistarea unui cetățean care a anunțat sâmbătă seara, într-un live pe rețeaua socială Facebook, că va fabrica o bombă,
image png
Claudia Puican și Armin Nicoară se pregătesc să devină părinți. „Un nou capitol al iubirii noastre începe…”
Claudia și Armin Nicoară, unul dintre cele mai iubite cupluri muzicale, au dat vestea momentului: se pregătesc să devină părinți! Cei doi artiști sunt în culmea fericirii deoarece, după multe încercări de a avea un copil.
donald trump devin nunes FOTO Leon Neal/Getty Images
Donald Trump continuă numirile controversate la Casa Albă. Cui i-a oferit un post-cheie din domeniul informațiilor
Preşedintele ales al SUA, Donald Trump, l-a numit sâmbătă pe directorul platformei sale de social media, Devin Nunes, să conducă un grup consultativ în domeniul informaţiilor.
Diana  Sosoaca Foto Facebook Diana Ivanovici Sosoaca jpg
Polițiștii la ușa Dianei Șoșoacă, duminică dimineața. Europarlamentarul furios: „Ați venit să colindați?”
Un nou scandal marca Diana Șoșoacă. Duminică dimineața, europarlamentarul a luat foc, când doi polițiști s-au prezentat la domiciliul ei pentru a-i înmâna un proces verbal de
decebal refugul png
Povestea fantastică a enigmaticului Ranisstorum, ultimul refugiu al regelui Decebal. Nimeni nu știe exact unde se află
Pierdut în abisul timpului, numele misterios al Ranisstorumului continuă să stârnească fascinație și dezbateri aprinse între istorici, arheologi și pasionați de trecut.