Ecologie = Românie = Florărie

Publicat în Dilema Veche nr. 227 din 19 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am petrecut mai mulţi ani în Elveţia, ocupat cu studii şi meserii diverse. În această minunată ţară închisă între Munţii Alpi şi lacuri, am putut vedea ce înseamnă cu adevărat ecologia şi cum se practică ea. La sînge. Să începem cu lacurile, că tot veni vorba de ele. Lacul Leman, unul dintre cele mai mari lacuri glaciare din Europa, este din ce în ce mai curat. Calitatea apei e excepţională, rezultatul măsurilor drastice întreprinse în anii ’80 referitoare la utilizarea pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice azotate. În plin centrul oraşului Geneva se pot vedea prin cristalul apei păstrăvi ce înoată liniştiţi şi nederanjaţi de nimeni. Incomodaţi cel mult de privirile cîtorva ţigani din România ce-i privesc cu jind, săraci şi cerşetori, mîncîndu-i din ochi în aşteptarea supei populare servită la una din cantinele de pe chei. În Elveţia sticla se recuperează în proporţie de 80-83%, hîrtia şi cartonul în proporţie de 60-65%, pet-urile de plastic la fel. E vorba de cifre mari, poate cele mai mari din Europa, egalate doar de ţările nordice şi Germania federală. Cum s-a ajuns la acest fapt? În primul rînd, printr-o educaţie susţinută din partea autorităţilor, o adevărată ofensivă ecologică, desfăşurată pe toate canalele mass-media. Îmi amintesc foarte bine un spot TV de o mare simplitate, dar cu mare impact, spot dedicat recuperării sticlelor din plastic. Un dinozaur mare ce ţinea de mînă un dinozaur mic calcă pe o sticlă de plastic, pentru a evacua aerul din interior, apoi înşurubează cu grijă capacul la loc. În felul acesta, sticla ocupă mai puţin volum în bacurile de recuperare. Recuperarea sticlelor de plastic costă mult. Economic, nu e o activitate profitabilă. Statul federal elveţian, prin comune şi cantoane, subvenţionează puternic această activitate. Sînt puşi la plată în schimb şi marii producători de apă minerală şi răcoritoare. Bere "la pet" în Elveţia? Nici vorbă, această formă de îmbuteliere e interzisă de autorităţi. În Occident, firmelor mamă nici prin gînd nu le-ar trece să ambaleze bere în plastic. În România tuturor posibilităţilor, directorii superplătiţi, bine îmbrăcaţi şi şcoliţi prin MBA-uri, îşi lasă convingerile ecologie parcate pe gazonul casei lor din Olanda, Germania sau aiurea. Ştiu că îmbuteliind bere în sticlă de plastic într-o ţară unde nu se recuperează nimic comit o crimă ecologică. Dar continuă să facă acest lucru, cu deplină ipocrizie: aici nu sînt nici taxaţi pentru acest lucru, iar cifra de vînzări trebuie să crească neîncetat. Plus ceva publicitate ce se vrea isteaţă, plină de mitocănie şi bărbaţi asudaţi, avînd o burtă la fel de rotundă ca sticla de 2 litri de bere. Să vă povestesc ceva greu de crezut aici pe malurile Dîmboviţei celei dulci, dar pline de gunoaie: în Elveţia, sacul de gunoi menajer de 35 de litri se plăteşte. Între 1,80 şi 3 franci elveţieni bucata, în funcţie de canton sau comună. După ce cetăţeanul a triat la sînge resturile de carton, metal şi vegetale (acestea sînt stocate separat în containere ermetice, pentru a se composta), aplică pe sacul de gunoi o etichetă mare, galbenă, cumpărată de la Primărie, ce arată că şi-a triat gunoiul, făcîndu-şi datoria ecologică. Sistemul ce datează nu de azi de ieri chiar funcţionează. Cei care încearcă să-l fenteze sînt, după cum puteţi bănui, o parte din băieţii veseli şi "isteţi" din Balcani şi Africa. Numai că elveţienii sînt o naţiune metodică, răbdătoare şi lentă şi plasează detectivi particulari pentru a-i surprinde pe cei ce nu se conformează. Atunci cînd nu caută de-a dreptul în sacii de gunoi abandonaţi fără etichetă, în căutarea de indicii compromiţătoare. În cele din urmă, sînt identificaţi; imposibil să nu găseşti o factură telefonică, un nume, ceva prin gunoi... În peisajul urban al oraşelor helvete, staţiile de recuperare, formate din containere frumos aranjate, acoperite şi atent întreţinute de servicii specializate de igienă au devenit o prezenţă obişnuită. Poate cea mai bună întruchipare a "normalităţii" occidentale la care visăm. Baterii separate pentru sticlă, plastic, hîrtie şi carton, ulei vegetal, ulei mineral, baterii, cutii de conserve şi aluminiu. Cele mai avansate au în dotare şi un fel de "presă" manuală pentru compactarea cutiilor de conserve, astfel încît acestea să ocupe cît mai puţin spaţiu. Să nu uit cutia pentru îmbrăcămintea uzată, în care pot fi văzuţi adesea scormonind fie compatrioţii noştri cei mai săraci, fie imigranţi din America de Sud. Iar la sfîrşit de săptămînă apare cu o regularitate de ceasornic helvet echipa de curăţenie ce se ocupă conştiincios de containerele cu pricina. (De ce oare atunci cînd scriu toate acestea mă simt ca Dinicu Golescu ce descria compatrioţilor valahi cum poate pluti un vapor de metal pe "lacul Lemanului"?) În fine, în fiecare zi de marţi, la Geneva se colectează cartoanele şi hîrtia. La intrarea fiecărui imobil, se pot vedea stive mari de hîrtie aranjate, legate cu sfoară sau bandă scotch. Maşinile Primăriei trec în jur de ora 14,00 pentru a colecta toată această pădure salvată de la tăiere. La Universitate, la fel. Coşuri simple de carton la fiecare etaj, lîngă fiecare fotocopiator, pentru colectarea hîrtiei uzate. Cum arată în sectorul 2 al Bucureştiului, sectorul unde locuiesc, containerele de recuperare instalate în pripă de primărie? Pline de gunoaie de tot soiul, niciodată curăţate, încărcate la grămadă în maşinile salubrităţii. În plus, trebuie un braţ de bodibilder pentru a fi capabil să le ridici capacul culisant din metal ce pare făcut din metalul unui tanc T34. Tot în Bucureşti unul dintre candidaţii verzi, ecologişti, îşi apăra public punctul de vedere spunînd că el este ecologist pentru că vrea să planteze mai multe flori. Plantaţii întregi de flori.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.