Eco <i>Glossy</i>: checi, trendi, cuuuul!
"Protejaţi natura" şi "apăraţi-ne de încălzirea globală" sînt mesaje servite de "sus" în "jos", de la elitele glossy spre poporul cititor, aspiraţional, dornic de imitaţiune întru propria perfecţionare. Elitele cu pricina dau interviuri în revistele la (despre) modă, fac gesturi menite să inspire masele, dau exemple, îşi dau cu părerea. Rău n-ar fi. În fond, orice cale este bună pentru a atinge nobilul scop al colectării deşeurilor, înălţătorul deziderat al reducerii emisiei de gaze cu efect de seră sau măreţul final fericit al utilizării pe scară largă a producţiei de energie din surse regenerabile. Că este folosit snobismul pentru a împinge ecologismul nu e rău, în sine. De cînd se ştie România modernă, atîtea şi atîtea schimbări sociale şi de atitudine ne-au venit din Occident pe auritele aripi ale snobismului (chiar, un subiect fain, snobismul ca motor al modernizării, de la Zeletin la Paşti). Necazul eco-snobismului din (vestul şi) estul european stă atît în slabele argumente ale celor care îl promovează pe plan local, cît şi în lipsa fondului din spatele formei (deh, nefiind prima oară cînd snobismul aduce progresul, trebuie să aduc aminte de Maiorescu - Gherea, cea mai celebră polemică din manualele de liceu). Punctul 1: argumentele locale. Ele nu prea există. Tezele clamate sînt preluate, în marea lor majoritate, de pe-afară, sînt globaliste, recitate pe nemestecate, din varii surse, fără pic de discernămînt. Nu sînt adecvate local, trag pe lîngă ţintă, utilizează un limbaj CTRL-C, CTRL-V, cu o minimă traducere. Exemplele urmează. Primul argument de la punctul 1 este, să zicem, oribilul Organism-Modificat-Genetic. Nu e deloc trendi să afirmi că soia modificată genetic e inofensivă, că nu există nici o dovadă ştiinţifică doveditoare a contrariului. Trendi e să te duci cu comisarii verzi de la grinpis, să fii alături de ei în spirit cînd se urcă pe podul de la Cernavodă să protesteze. Nu contează pagubele înregistrate de fermierii cărora li s-a interzis producţia (de către ministrul Flutur, înainte de termenele negociate cu Comisia Europeană). Nu contează că hulita soie era strict pentru furajele animalelor sau pentru bio-diesel. Nu contează că soiurile "eco-cuuul" au nevoie de pesticide şi insecticide care poluează la greu. Nu contează că acum sîntem nevoiţi să importăm ceea ce produceam local. Contează că marele grinpis zice. Şi cînd el zice, noi zicem ca el. Nu avem poziţie de negociere. Nu avem nici un fel de poziţie. Nu ar fi checi. Punctul 2: subiectele locale. Acest tip de subiecte, specifice societăţii noastre, fără echivalent în "problemele globale ale omenirii", sînt lăsate de izbelişte. Cel mai izbitor este ceea ce eu numesc "cazul Suceava". Aţi observat că, de fiecare dată cînd apar viituri prin ţară, printre cele mai afectate zone este cea a Sucevei? Răspunsul l-am primit cînd m-am dus pe acolo. Obcinele sînt bărbierite. Se taie pădurea cu o frenezie demnă de o cauză mai bună. Cînd apa ia casele şi le duce la vale, întrebarea preferată a reporterilor TV este: "ce au făcut autorităţile pentru cei cărora furia apelor le-a luat agoniseala de-o viaţă?" (şabloanele pe care le recunoaşteţi fac parte din vocabularul de numai 200 de cuvinte al reporterilor de la canalele de ştiri). Nimeni nu întreabă cum a fost posibil să se radă pădure după pădure, deal după deal, în deplină exploatare privată. Da, exploatarea forestieră a adus prosperitate localnicilor. Da, acum plătesc propria lăcomie. Şi da, mulţi tembeli şi-au construit case (şi ditamai vilele) în albia inundabilă a rîurilor. Nu, nu sînt obligat (în calitate de contribuabil de Bucureşti care nu a beneficiat de banii luaţi pe păduri) să le plătesc case noi, de la buget. Ei şi-au bărbierit dealurile din spatele casei şi nu m-au luat partener la cîştig. Acum a venit apa peste ei şi ar trebui să le fiu partener la pagubă? Aici e alt necaz al eco-snobilor români: deruta ideologică. Ar vrea să fie de dreapta pentru că aşa e cuuul în România. Ecologismul militant pe care îl copiază din vest este, din păcate, fundamental spre stînga. Atunci cînd Banca Mondială şi Ion Iliescu afirmau răspicat (prin 1994) că retrocedarea pădurilor este periculoasă pentru mediu, teza a fost făcută praf. Iliescu a fost (re)catalogat drept bătrîn bolşevic care urăşte proprietatea privată. Nu era trendi să fii de acord cu neo-com-ul, nici măcar de dragul codrului. Acum venim la: Punctul 3: lecturile incomplete. Avem exponenţi de vîrf ai mişcării eco de la noi care sînt înduioşător de necitiţi. Mecanismul lor e simplu. Se iau două-trei idei din le monde diplo, se traduc aproximativ şi se lansează pe piaţă. Atunci cînd reproşezi stîngismul ineficient şi populist al afirmaţiilor, ţi se răspunde senin că eşti un român înapoiat. "Comunismul e checi şi trendi în vest, numai la noi e naşpa". Taci. Nu mai ai replică. La aşa stupiditate, ce replică mai poţi avea? Şi aici vine necazul numărul 4 al ecologismului glossy: lipsa unei replici serioase, argumentate, convingătoare. Din păcate, dezbatere publică riguroasă nu (prea) există (şi) pentru că "tabăra adversă" care să demoleze eco-miturile păguboase este mult prea slabă. Sînt prea puţini economişti români care să introducă paradigma eco în argumentaţie. Astfel, tema protecţiei naturii va avea soarta (cam) tuturor dezbaterilor "mari" (protecţionismul economic şi preţul barilului/alimentelor, Orientul Mijlociu şi soldaţii români, Putin şi preţul gazelor), adică: se recită, în reviste glossy, idei preluate şi neadecvate de către ideologi-de-ocazie-cu-lecturi-în-grabă. Pe scurt: cultura de masă, globalizată, făcută cu viteza messenger-ului. Are avantaje: leagă oamenii de pe toate continentele, e uşor de priceput, se digeră cît ai zice click. Un mare dezavantaj: nu are valoare. P.S. La OMG şi tăieri de păduri mai puteţi adăuga: reciclarea produselor organice, colectarea televizoarelor vechi, taxa verde pe computere, furnizorii agricoli de proximitate, reciclarea computerelor. Toate beneficiază doar de argumente traduse sumar din alte limbi decît româna. P.P.S. Ştiaţi că singurul magazin prosper de produse bio din Bucureşti se află în ultrasnoaba zonă a Dorobanţilor? Patronul ne-a mărturisit că, în orice altă parte, ar fi dat faliment.
