E normal să fim normali?

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
p 1 jpg

Ce-aveți cu toții de vă uitați așa la mine? Vedeți ceva anormal? Nu mai e nimic anormal, de vreme ce anormalul a devenit banal. Așa că toate se aranjează. (Eugėne Ionesco, Regele moare)

Normalitatea presupune conformarea la norme (nomos, cum ziceau vechii greci). Un pui normal are două picioare și două aripi și iese din ou – asta e norma la puii de găină, spre deosebire de cei de om (sau de crocodil, dacă preferați). E posibil ca, peste cîteva zeci de mii de ani, norma la puii de găină să se modifice, dar asta nu va afecta existența sapienșilor.

Problema e că normele sociale se schimbă mult mai rapid decît cele din biologie – adeseori, în decursul vieții unei generații. Norma socială cerea, acum 40-50 de ani, ca la teatru să mergi îmbrăcat în costum și cu cravată. Acum nu mai cere. Altă normă cerea ca partenerii să se căsătorească înainte de a face copii – da, în 1969, în România, 93% din copiii născuți erau „legitimi” (ce vorbă proastă!). Acum nu mai e chiar musai – în 2020, doar 67% se mai nășteau în interiorul căsătoriei (în Franța, 38%; în Turcia, 96%). Ziarele pe care le citeam prin anii ’60 elogiau muncitorul care intrase la 16 ani în uzina în care lucrase și tatăl său și ieșea la pensie, ca maistru, în același loc; astăzi, un asemenea personaj ar fi suspectat de mărginire, de plafonare.

Societatea e mereu în schimbare, chiar dacă noi, aflați înăuntrul ei, nu observăm întotdeauna – așa cum într-un avion avem adesea senzația imobilității. Atunci cînd majoritatea normelor intră, dintr-un motiv sau altul, în desuetudine, oamenii nu mai știu la ce să raporteze, apare starea de anomie. E cumplit de stresant; Durkheim a demonstrat statistic, acum mai bine de un secol, că în societățile cu un grad ridicat de anomie crește numărul sinuciderilor. Pentru a îndulci această tensiune, oamenii încearcă fie să se agațe de vechile valori, chiar dacă desuete, fie să bricoleze unele noi – dar acestea nu sînt întotdeauna adaptate noilor realități sociale.

O asemenea epocă trăim în acești ani: majoritatea valorilor după care învățaserăm să ne orientăm par să se fi prăbușit. Învățaserăm că cei ce scriu la ziar sau vorbesc la televizor reprezintă autorități în domeniul pe care-l abordează; rețelele sociale au destructurat rețelele de competență. Învățaserăm să zîmbim celor din jur; portul măștii ne împiedică și să ne recunoaștem pe stradă, iar despre zîmbet – putem cel mult să-l intuim. Învățaserăm că trăim într-o emisferă pașnică; dacă ne încordăm auzul, auzim exploziile bombelor tot mai apropiate. Învățaserăm să ne îmbrățișăm semenii; pandemia ne-a spus că e bine să păstrăm distanța socială (de ce „socială”?). Învățaserăm că școala te ajută să-ți îmbunătățești nivelul de trai; constatăm că bogații zilei nu reușesc să pună în acord subiectul cu predicatul. Învățaserăm că oamenii trăiesc tot mai mult și mai sănătos; statisticile ne spun că speranța de viață la naștere a scăzut doi ani la rînd, între 2019 și 2021 (de la 81,3 la 80,1 ani în Uniunea Europeană, de la 75,5 la 72,9 ani în România) după mai mult de 50 de ani de creștere neîntreruptă. Învățaserăm că-i alegem să ne conducă pe cei mai buni dintre noi; constatăm că în fruntea instituțiilor statului s-a instalat o gașcă de plagiatori. Învățaserăm că după o viață de muncă te vei odihni cu o pensie decentă; generația X tocmai a aflat că nu va mai avea cine să le plătească pensiile.

Mai presus de toate, internalizaserăm mitul progresului: cantitatea de fericire distribuită oamenilor (dacă nu tuturor, măcar nouă, celor din partea norocoasă a planetei) e în perpetuă creștere. Fiecare generație o duce mai bine decît precedenta – părinții au trudit pentru fericirea copiilor. Ei bine, nu. Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!”. Aveți toate șansele să trăiți într-o lume cu o climă neprietenoasă, bîntuită de penurii de tot felul, de războaie, de molime tot mai agresive.

Frustrările sînt cu atît mai mari pentru noi, românii. Fuseserăm închiși timp de o jumătate de secol în cușca lagărului comunist, trecuserăm apoi prin purgatoriul tranziției și, în sfîrșit, începuserăm să respirăm mult-visatul aer european. Aer care s-a rarefiat brusc.

Spre deosebire de Lenin, eu nu știu ce-i de făcut (între timp s-a văzut că nici ce a știut el n-a fost tocmai bine). Cel mai probabil, trebuie regîndită noțiunea de progres. Poate, eliminată asocierea cu spirala crescătoare. Nu orice adăugare aduce progresul. Poate trebuie asociat cu alegerea și renunțarea. Nu poți să ai și confortul personal, și echilibrul global. Și sănătatea, și plăcerea. Și viteza, și siguranța. Habar n-am.

Mircea Kivu este sociolog.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Concluziile surprinzătoare ale unui român care a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali faţă de Cluj sau Bucureşti. „Mă costă 10 euro pe noapte”
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social, după cum spune chiar el. Patrik a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali comparativ cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile au fost surprinzătoare
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
EXCLUSIV Millie Bobby Brown, actriţa din „Stranger Things“: „M-am îndrăgostit de Unsprezece şi am simţit că vreau să fiu ca ea“
Actriţa Millie Bobby Brown spune că o catalogare a serialului drept doar un thriller SF ar fi superficială, căci „Stranger Things“ tratează probleme reale – spre exemplu, personajul pe care îl interpretează, Unsprezece, se confruntă cu „stresul posttraumatic şi traumele din copilărie“.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.