E imposibil să nu devii altcineva

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
E imposibil să nu devii altcineva jpeg

Cît de rău a fost? Depinde de indicatorii la care ne uităm. La mijloc de martie 2020 ne-a fost clar că vom pierde cel puțin 200.000 de euro din veniturile anuale, pentru că nu mai putem organiza evenimente. Ne-a fost la fel de clar că planurile de-a ieși mai des prin țară nu mai sînt fezabile. Pe de altă parte, ne-am dat seama că e cel mai bun moment pentru a ne îndeplini misiunea. Pentru a demonstra că avem o cultură organizațională solidă, care va putea oferi sprijin echipei și care va putea să transforme frica în curiozitate. Dacă nu știm ce urmează, oare nu poate urma ceva bun?

Nu e o întrebare nouă pentru noi. Cînd am pornit DoR în 2009, nu ne era frică. Nu știam ce facem, dar știam că nu ne ascundem după o rețetă, pentru că rețeta nu exista. Nu trebuia să fie „cumva”. Nu trebuia să fie „așa”. Nu trebuia să ne citească „cineva”. Era suficient să fie. Visam pe atunci, și eu, și colegii mei, la o altă formă de a relaționa: cu scopul muncii, cu produsul pe care ai ales să-l faci, cu echipa, cu colaboratorii, cu comunitatea de cititori. Pandemia a fost oportunitatea de a ne reînnoi aceste promisiuni.

Cu toate minusurile și amenințările – mai ales la buget –, n-am avut nici un dubiu că scopul nostru rămîne să spunem povești care să sprijine oamenii și organizațiile să devină mai buni/bune. Ce-am făcut încă din vara trecută e să adăugăm muncii noastre o misiune și mai precisă pînă la finalul lui 2021: de a fi ghid și sprijin pentru cum navigăm prin reconstrucția post-COVID-19.

Am luat însă și decizii ferme de business. La începutul lui 2020 tipăream 5.500 de exemplare din DoR la fiecare trei luni; returul era de 300-400 pe număr. În carantină, numărul de primăvară a rămas prin depozite și librării și ne-am dat seama cît de vulnerabil e modelul. Toate aceste realități ne-au reașezat prioritățile: am renunțat la abonamentul care include revista tipărită și am decis să ne concentrăm pe abonamente digitale. Am păstrat revista tipărită – care rămîne esența a ce facem –, dar ea poate fi cumpărat acum doar individual. Odată cu expirarea abonamentelor de print, tirajul s-a stabilizat în jur de 3.500.

N-am îndeplinit totuși majoritatea țintelor, ba chiar le-am depășit. Am publicat un număr record de povești, am crescut traficul pe dor.ro, am creat produse noi – newsletter-ul zilnic Concentrat, care ajunge la peste 10.000 de oameni –, am mutat evenimentele pentru comunitatea noastră pe Zoom, iar pariul pe care l-am făcut accelerînd transformarea digitală a dat roade: am crescut comunitatea de la 2.250 de oameni, unde era la începutul toamnei, la peste 5.000 la început de 2021.

Cu toate astea, au fost multe seri în care am venit acasă și m-am prăbușit direct în pat. Îmi simțeam corpul greu, mă dureau ochii, lucram de la 6 dimineața la 10 seara și tot nu părea suficient. În acele momente încercam să-i explic prietenei mele suma de stări emoționale conflictuale: furie neputincioasă, negociere cu pandemia („Hai că va veni un vaccin și va fi altfel”), tristețe adîncă („Cuvîntul anului trebuia să fie siguranță”), dar și momente de acceptare, în care reușeam să-mi reamintesc că a trăi fiecare zi e singurul control disponibil.

Mă uitam însă la cifre și știam că nu avem cum să începem 2021 cu aceeași echipă, pentru că nu ne permiteam. Din păcate, nici n-am reușit. Cam o treime au devenit, din angajați, colaboratori, ceea ce pe unii i-a îndreptat către alte job-uri, mai sigure. Mi-ar fi plăcut ca realitatea să fie altfel, s-o pot influența să fie altfel. N-am reușit, și mă doare. Resimt în continuare tensiunea creată de nevoia de siguranță și mi-am propus să fac tot ce pot ca acest gînd să nu ne amorțească puterea de a visa și de a crea, și ea o mică formă de control asupra a ceea ce ni se întîmplă.

Venim dintr-un an în care o pandemie ne-a arătat ce adversar de temut e haosul și am intrat într-unul în care ne uităm la un vaccin ca la o salvare. Riscul, cum scrie Ivan Krastev, e să ne apuce o pandemie de nostalgie, o dorință de a ne regăsi cum ne-am lăsat pe malul lui martie 2020. O întoarcere e imposibilă: trecutul e o țară străină, iar noi nu mai sîntem aceiași. Pînă la urmă, pandemia ne-a dat o șansă. Ne-a spus că nu mai sînt reguli, că nu mai sînt așteptări, că putem lua decizii curajoase: de a opri, de a pune deoparte, dar și de a lansa, de a încerca, de a „rata”. Pentru mine, perspectiva „ratării” a rămas cea mai atractivă, pentru că adevărata creativitate înseamnă „ratare” peste „ratare” peste „ratare”. Pun „ratarea” în ghilimele, pentru că sînt puține decizii fără cale de întoarcere, puține „ratări” finale, deși tratăm adesea momentele de parcă așa ar fi.

Elena Ferrante spune, în Viața mincinoasă a adulților, că ar vrea să nu crească, să nu trebuiască să mintă și mai ales să se mintă pe sine așa cum fac adulții, ca să poată trece prin viață. Dar să crești, să mergi înainte nu e o alegere. E un dat. „E imposibil să te oprești din a crește”, scrie Ferrante. Însă cum crești și cum creezi și răspunzi unei crize e o alegere.

Cristian Lupșa este unul dintre fondatorii revistei DoR.

Foto: Decât o Revistă

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.