„După cum spuneam ieri“

Elena BORRÁS
Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
„După cum spuneam ieri“ jpeg

Spre norocul meu, plecările mele au început de la o vîrstă destul de fragedă, fiindcă părinții mei au hotărît să mă trimită în străinătate cîte o lună în fiecare vară. Țin minte că prima dată (aveam 11 ani) nu am vrut să fac asta, am plîns întruna, am amenințat că intru în grevă, că nu o să mai vorbesc cu ei. Dar bineînțeles că, la plecarea din orășelul din Anglia în care petrecusem o vreme, am plîns din nou, de data asta pentru că deja mă contaminasem cu virusul dorului de ducă. Și bineînțeles că am vorbit în continuare cu ai mei, nu am mai făcut nici o grevă. Și de atunci am tot plecat. Însă nu atunci a fost momentul în care am plecat cu adevărat de acasă. Nici măcar cu mulți ani după aceea, cînd am trăit pentru o perioadă mai lungă la Bruxelles. Atunci am început să savurez pe bune acel Cola-Cao trimis de maică-mea, care îmi amintea fără îndoială de gustul copilăriei, al adolescenței și al primei mele tinereți, în timp ce în paralel învățam să beau cafea dimineața, pentru că simțeam că acel praf maro venit direct din cămara familiei mele era prea prețios ca să-l consum în fiecare zi. Obiceiul de atunci mi-a rămas pînă în ziua de astăzi: „acasă“ este locul unde pot să-mi beau cana cu Cola-Cao rece, în diminețile acelea în care nimic altceva nu ar fi putut să mă bucure mai mult.

Sau cel puțin, în felul ăsta, un loc poate să devină la fel de acasă, mai degrabă decît „acasă“. Dar faptul că ceva ajunge să fie „acasă“ nu înseamnă neapărat că așa va rămîne pentru totdeauna. Acasă poate fi o stare, o perioadă. Acasă poate fi în mai multe locuri deodată. În același timp, un loc devine acasă dacă există persoane care te ajută să așezi cărămizile ei. Nu aș putea să trăiesc într-un loc în care nu ar exista oameni dragi, oameni cu care să mă înțeleg și cu care să pot să mă simt cu adevărat în siguranță, fără să conteze că sînt îmbrăcată în trening și port un tricou vechi. Uneori călătorești pînă la capătul lumii, ajungi să vezi locuri minunate și tot la aceleași ritualuri te întorci. Pentru că sîntem făcuți din obiceiuri, pînă la urmă, iar acestea sînt o parte importantă a fundației.

Bineînțeles, fiind plecată, îmi lipsesc anumite persoane, mai ales în momentele importante. Distanța fizică joacă un rol destul de important: în ciuda faptului că am acces la Internet tot timpul și că aș putea să vorbesc cu oricine, aproape în orice moment, comunicarea devine mai dificilă cînd nu împarți un loc în spațiu și un timp comun cu cealaltă persoană. Dar la fel cum trece viața pentru mine, trece și pentru cei care au rămas acolo. Nu afli lucrurile care se întîmplă în viața de zi cu zi, ori ajungi să le afli online, la mîna a doua, și acest fapt poate să devină destul de frustrant. La un moment dat, nu ai decît să accepți situaţia, să-ți asumi că atunci cînd ești departe, trebuie să înveți să selectezi și să sintetizezi orice informație. Te înveți cu gîndul că oamenii dragi se vor căsători, vor face copii, vor merge la petreceri, se vor supăra unii pe ceilalți, și așa mai departe… chiar dacă tu nu ești acolo să vezi, să plîngi cu ei sau să stai peste noapte cu copiii lor. În același timp, am devenit, oarecum, mai selectivă față de cum (sau cu cine) îmi petrec timpul cînd mă întorc într-unul dintre locurile pe care le consider „acasă“: fie în orașul meu natal, fie la capătul lumii, unde acum un an îmi petreceam cîteva săptămîni la cort și salutam berzele în fiecare dimineață înainte de culcare, fiindcă acolo se luminează la ore absurde pentru o ființă obișnuită cu nopţi mai întunecate și mai lungi. Această senzație de întoarcere la ceva cunoscut, de stat la mai multe pahare de vorbă, ca și cum spațiul nu ne-ar fi despărțit pentru cîteva luni, sau chiar ani, este ceea ce mă face pe mine să identific acel „acasă“. „Acasă“ sînt toate momentele în care poți să începi o discuție cu o propoziție celebră la Salamanca: ,,După cum spuneam ieri...“

Elena Borrás este traducătoare de literatură română în limba spaniolă și trăiește la București de șase ani.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.