Dumneavoastră, vinule...
Un mare băutor de vin, actorul Ștefan Iordache pomenea de cîte ori avea ocazia un personaj dintr-un roman al altui mare băutor de vin, scriitorul Fănuș Neagu, care spunea: „Am băut un vin atît de bun, încît îmi venea să-i spun dumneavoastră…“ Avem mereu de învățat de la marii profesioniști!
Altfel, știm și noi, băutorii ocazionali, că vinul se vorbește. Dacă avem un comesean sau doi, vinul dezleagă limba și începe taclaua. Dacă ești singur, vinul dezleagă sufletul și vorbești chiar cu el. În fond, vinul se simte. Sigur, se bea, se (de)gustă, se miroase, se privește – dar asta înseamnă că se simte. Neuroștiințele au dovedit deja că lumea arată diferit pentru viețuitoarele de pe Pămînt în funcție de propria hartă a simțurilor. De pildă, pentru un liliac, care are un foarte dezvoltat simț acustic, dar un văz atrofiat, lumea este cu totul altfel decît pentru un cameleon, care are un văz de o acuitate excelentă, dar un auz extrem de precar. Lumea este, poate, exact atîta cît putem noi cuprinde cu puterile noastre peceptive. Dacă e așa, atunci onest ar fi să-i mulțumim lui Dumnezeu (sau, în fine, Naturii, cum zic progresiștii zilelor noastre) pentru că ne-a dat capacitatea senzorială de a simți ceva atît de complex și de nuanțat precum vinul. De aceea, cred că a respecta vinul este aproape o datorie, similară cu respectul de sine.
Vorbirea despre vin, în general, este de două feluri. Poate fi una expert-metaforică, în care bogăția vocabularului susține imaginația și analiza vinului devine, astfel, un lung și inteligent exercițiu de stil. În acest caz, vinul este văzut ca un produs autonom, iar accentul cade pe ceea ce poate face omul din vin. Sau poate fi o vorbire „șmecheră“, șugubăț-înțeleaptă, mai epică și mai picantă, în care predomină legătura dintre om și vin, cu accent pe ceea ce poate face vinul din om. Cert este că vinul poate scoate din om tot omenescul, de la sublim la abject, dar omul mai are încă multe de descoperit în vin.
Am strîns în acest Dosar mai multe texte despre vin, urmare a inițiativei unuia dintre cei mai rafinați producători de vin din România, Avincis. Știu de ani mulți că vinul este, pentru Avincis, mai mult decît viticultură și vinificație – e direct cultură. Sper ca acest Dosar să ilustreze convingător teza pe care vrea să o afirme: doar gîndul bun face vinul bun. Altfel, sînt convins că prima frază cu care filozoful american Kent Bach începe eseul său despre vin, intitulat „Să discutăm despre vin?“, se aplică tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui Dosar: „Prefer să beau vinul, decît să scriu despre el“…
Ilustraţie de Ion BARBU
