Dulapuri pline, scaune goale

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Anul acesta, prin februarie, mi-am cumpărat două sacouri noi pentru evenimente și ocazii mai speciale – primul era mai „oficial”, s-ar fi potrivit perfect pentru tîrguri de carte, lansări, chiar și pentru vreo conferință, al doilea, un pic mai glamour, ar fi fost destinat vreunei gale sau pur și simplu mergea pentru un moment în care ar fi trebuit să urc pe o scenă (ceea ce oricum detestam, acum n-aș mai fi atît de sigură). N-am apucat să le port nici măcar o dată, sacourile zac nou-nouțe în dulap, pe umerașele lor, alături de alte haine mai festive, pentru mers la teatru, de pildă, sau pentru alte ocazii în care vrei să te îmbraci „frumos”. Anul acesta, nu am văzut nici un spectacol de teatru, n-am pus piciorul în nici un cinematograf, am fost doar la cîteva proiecții în aer liber. Nu am fost la nici o lansare de carte, nu am participat la nici o gală, nici de deschidere, nici de închidere a vreunui festival, nu am fost la nici o petrecere care să implice mai mult decît membrii familiei. Exact în această perioadă ar fi trebuit să merg, ca în fiecare an, de altfel, la Sibiu, la Astra Film Festival, însă o parte din festival se ține chiar acum online, a doua parte, cea cu public, a avut deja loc în septembrie, în aer liber, și, deși filmele au fost mai puține ca în alți ani, iar oamenii nu au intrat în sălile de cinema, evenimentul a fost un succes neașteptat datorită inventivității organizatorilor. Chiar da, în vremurile pe care le trăim acum e bine să ai cît mai multă imaginație... Totuși, din cauza restricțiilor de călătorie, nu au venit invitați și autori de film din alte țări, ca în alți ani, iar toată această socializare multiculturală reprezintă, de fapt, sarea și piperul oricărui festival internațional. Și TIFF-ul de anul acesta a avut o ediție reușită în aer liber, chiar și festivaluri mai mici precum DokStation au încercat cu succes să supraviețuiască, să-și asigure o continuitate.

Peste mai puțin de o lună ar fi trebuit să aibă loc Tîrgul de Carte Gaudeamus, cel mai mare și cel mai aglomerat tîrg de carte din România, cu sute de lansări. Era acel moment unic din an în care autorii interacționau „pe viu” cu cititorii. Nici nu îndrăznesc să mă gîndesc cînd voi mai ajunge la un tîrg de carte. Toate aceste evenimente reprezentau pentru mine și pentru mulți alții, oameni din „industrie”, care lucrează în domenii creative și culturale, dar și pentru „consumatorii” obișnuiți de cultură, niște repere anuale. În absența lor, viața noastră, a tuturor, nu mai are nici un ritm, se scurge identic de la o lună la alta. Totuși, organizatorii de evenimente și artiștii se străduiesc să se „reinventeze” (că tot e la modă acum...), să găsească alternative ca să ofere, totuși, ceva unui public deja format, real sau virtual, e publicul lor pe care nu doresc să-l dezamăgească. Dincolo de toată povestea cu molima, care e tristă în sine, rămîne lupta lor de a continua să existe pe o piață culturală mică. O luptă care și înainte era destul de dificilă și care acum pare aproape imposibilă.

Sacourile mele noi rămîn în continuare pe umerașele lor. Ca să închei într-o notă mai veselă, mă gîndesc să le port prin casă, poate organizez un mic festival în sufragerie, cu un unic spectator – pisica.

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
John Travolta, momente critice la manșa unui avion: „Am crezut că totul s-a sfârșit”
John Travolta a povestit că o experiență pe care a trăit-o la limita dintre viață și moarte, în timp ce pilota un avion în 1992, l-a inspirat să accepte rolul din noul scurtmetraj Disney+ "The Shepherd".
image
Declarația de dragoste a unui vlogger străin la adresa României: „Am fost uluită de acest oraș superb”
Datorită unei vloggerițe de travel din Australia, Gabby Boucher, un oraș din Transilvania a fost inclus într-un top mondial al celor mai bune destinații, din afara circuitelor turistice populare.
image
Invenția unor cercetători români care salvează terenurile poluate. Medalii de aur în Canada și Londra
O echipă de cercetători de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați a inventat un material care, împrăștiat pe terenuri poluate, le poate depolua în mod ecologic. Invenția a fost înregistrată la OSIM și a primit două medalii de aur în Canada și Londra.

HIstoria.ro

image
Prizonierii americani în „colivia de aur” de la Timișu de Jos
La 1 august 1943, după atacul executat la joasă înălţime de aviaţia americană asupra Ploieștiului, în România au căzut prizonieri primii aviatori americani.
image
Bărbierii, felcerii și „doftorii” din Bucureștiul de odinioară
Pe vremea aceea, medicii erau rari, boierii preferând să-și vadă odraslele negustori ori funcționari la Stambul, nu murind de lepră la capul bolnavilor.
image
Istoria bojdeucii lui Ion Creangă. Căsuța cumpărată pe 50 de galbeni austrieci
S-au împlinit, la 15 aprilie 2018, o sută de ani de la restaurarea căsuţei în care şi-a trăit Ion Creangă ultimii 18 ani din viaţă şi de la transformarea ei în muzeu. Bojdeuca e astăzi cel mai vizitat obiectiv al Muzeului Național al Literaturii Române. Istoria bojdeucii se confundă cu însăşi istoria scriitorului.