Drogul e o ideologie a riscului

Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Drogul e o ideologie a riscului jpeg

Dezbaterea despre legalizarea drogurilor e plină de locuri comune, tautologii, argumente bazate pe observaţii empirice contradictorii, prejudecăţi, panici morale, senzaţional. E o dezbatere specifică secolului XX, dar a avut destulă forţă să sară şi în XXI. De la interzicerea opiumului încoace, în spatele dezbaterii stă o perspectivă totalitară: drogurile „iau minţile oamenilor“ scoţîndu-i din ritmul cotidian, al producţiei şi socializării, pentru a-i lăsa pradă iluziei produse de stările de conştiinţă alterată. Dar e o literatură care străbate mileniile şi care insistă pe faptul că iluzia, în fond, stă în acceptarea prezentului şi actualului ca unic mod de a fi în lume. Opţiunea pentru un drog este o chestiune de credinţă („cred că aşa mă înţeleg mai bine, observ mai bine pliurile realităţii, mă exprim mai uşor, mă eliberez etc.“) şi nu ar trebui interzisă. Oamenii aleg să-şi petreacă timpul şi spaţiul aşa cum vor. Ca şi pentru alte specii de animale, drogurile pot fi o metodă de a ne reconfigura prezenţa în lume. De aici ar trebui să pornim dezbaterea – de la opţiunea individuală şi principiile libertăţii – şi nu de pe poziţia paternalistă, dominatoare, autoritară pe care o îmbrăţişează atît agenţii anti-drog ai statului, cît şi mass-media.

Să încercăm o clarificare: cum distingem între drogurile uşoare şi drogurile grele? Fiecare stat are listele şi ierarhiile sale privind drogurile, nu există un consens. În plus, fiecare zonă are tradiţiile sale prin care o substanţă e considerată drog folositor, deci acceptabil, sau nu. Prin tradiţie, europenii consideră alcoolul un drog acceptabil (în cantităţi moderate) pentru că are efecte fiziologice şi psihologice benefice. Nu la fel putem vorbi despre afgani. Acceptabilitatea nu ar trebui să ia parte la definiţia drogului uşor, dar ea e dovada că unele droguri, cum sînt alcoolul sau nicotina (care, pe deasupra, dă dependenţă) nu sînt privite ca droguri care trebuie interzise. Această observaţie are rolul de a elimina ipocrizia şi panica morală: alcoolul, drog acceptat, chiar recomandat în socializare, a făcut mai multe victime decît canabisul, LSD-ul sau chiar ciupercile halucinogene luate la un loc.

Legea românească împarte drogurile în două categorii: de risc şi de mare risc. La droguri de mare risc se găsesc puse împreună tetrahydrocannabinolul (canabis), opiaceele, LSD-ul, ecstasy-ul, tot ce vrei. Legea românească pare un magazin textual de vise. Totuşi, aceeaşi lege ne aminteşte de aparatul disciplinar al statului: „toxicoman – persoană care se află în stare de dependenţă fizică şi/sau psihică de consumul de droguri, constatată de una dintre unităţile sanitare stabilite în acest sens de Ministerul Sănătăţii“. Cu alte cuvinte, doar medicii abilitaţi de stat/autoritate pot da verdicte. Ce ne face să acceptăm această stare de fapt cîtă vreme noi nu înţelegem foarte bine faptele, în lipsa unor studii concludente şi convergente? Astfel de legi nu numai că stabilesc ce este bine şi ce este rău pentru un cetăţean (cu toate că miza noastră într-un stat e să stabilim ce e drept/nedrept), dar creează şi centre de putere discreţionară („unităţile sanitare stabilite“, agenţii naţionale antidrog) care pot stigmatiza persoanele şi elimina din viaţa socială.


Nu există droguri uşoare conform legislaţiei româneşti. E o legislaţie născută din ideologia riscului (dar niciunde nu e definit riscul), ceea ce ar trebui să ne pună pe gînduri. Nu are în centrul ei grija sau gîndirea preventivă, ci pedeapsa. Chiar dacă atitudinea poliţiei faţă de micii consumatori e mai degrabă una de toleranţă, problema stă în felul în care s-au instituit regulile despre droguri. Instituţia drogurilor în România deresponsabilizează indivizii, transformă tinerii în ţinte uşoare, blochează cercetarea medicală (şi toate tratamentele care ar decurge de aici) şi permite apariţia de reţele cvasi-mafiote care tranzacţionează, pe o piaţă neagră, fructul oprit.

Dacă am privi altfel şi am face din actualele droguri ilegale, care nu prezintă risc de dependenţă fizică, produse legale de divertisment sau introspecţie, oare ar creşte numărul toxicomanilor? Propunerea priveşte principiile unei posibile politici publice bazate pe informare, libertate – responsabilitate şi control al calităţii. Să ne închipuim o lume în care aceste droguri ar fi legale, dar 70% din preţul lor ar constitui contribuţia la o asigurare în caz de dependenţă, accident sau episod psihotic cauzat de drog. O lume în care agricultorii români ar planta aceste plante legal sau biochimişti ar face rational drug design (ligand design), ar exista centre de stabilire a calităţii şi locuri amenajate pentru consum, cu personal specializat (psihologi, de exemplu). Şi un foarte strict control al accesului minorilor la ele. Este aceasta o lume mai rea decît lumea drogului ilegal? Nu ştiu, dar cu siguranţă este mai dreaptă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.