Drobul de sare

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Re uniformizarea şcolară jpeg

Cînd trece camionul pe stradă, cînd vecinii de deasupra se distrează, dîndu-se cu rolele prin casă, cînd motociclistul îşi ambalează „motorul“ sub balconul tău, cînd mass-media anunţă, aparent neutru şi obiectiv, că „azi a mai avut loc un cutremur în Vrancea“, sau cînd profeţi de tot felul apar şi denunţă venirea „marelui cutremur“, trebuie să recunoşti că te cam ia cu un uşor fior.

Pentru că este ceva contra căruia nu poţi lua o pastilă, nu te poţi vaccina, pentru prevenirea căruia nici măcar mersul la doctor din timp nu te poate ajuta. E frica inoculată de cutremur, acel ceva pe care nu-l poţi controla. Sau cel puţin aşa spun cei mai învăţaţi.

Căci dacă e să le judeci tu mai bine, metode trebuie să existe. Iar dacă nu există, se pot inventa. Bunăoară, acum cîţiva ani, au fost inventate şi comercializate acele dispozitive cu avertizor seismic care te anunţă cu cîteva secunde înainte cînd se va produce un cutremur. Variantele brevetate însă – vorbim de cele care analizează provenienţa undei de şoc şi nu se declanşează la orice fel de vibraţie – costă de la cîteva sute la cîteva mii de euro. Cum tentaţia de a-ţi cumpăra un asemenea dispozitiv e mare, dar de obicei buzunarul – mic, n-a trecut mult şi au apărut şi fake-urile, sau variantele nebrevetate (prin pieţe, mai ales), despre care se spunea că sînt la fel de eficiente şi mult, mult mai ieftine. Au fost mulţi sceptici, dar şi dintre cei care şi le-au cumpărat, cu speranţa că la un moment dat le vor salva viaţa, la un preţ rezonabil.

Poveştile despre utilitatea acelor aparate sînt teribil de amuzante pentru ascultători, uşor jenante însă pentru povestitor. Fiind foarte sensibile la orice fel de trepidaţie (pentru acuitate), la fiecare huruit de maşină sau vibraţie de pickhammer, dispozitivele începeau să piuie, dînd startul goanei. Beneficiarul sărea într-o clipă ca ars, după ce inima i-o lua razna, se repezea ca nebunul spre uşă, socotind că cele cîteva secunde pînă la declanşarea dezastrului îi vor fi de ajuns ca să iasă din bloc. Dădea adevărate mostre de performanţă sportivă, sărind cîteva trepte deodată, privind dement înainte, avînd un singur ţel. Să iasă, să se salveze. Scopul era într-adevăr atins – în trei secunde se afla în faţa blocului, cu părul vîlvoi, cu respiraţia întretăiată, în chiloţi şi în papuci, încercînd să dea explicaţii vecinilor. Cutremurul ’ăl mare nu venise, iar drobul de sare avea să continue să stea pe marginea dulapului.

S-au mai inventat şi cuştile de protecţie anticutremur. Din oţel şi beton armat, dotate cu apă şi conserve, rezistente la prăbuşirea unei clădiri cu mai multe etaje. Bineînţeles, cum banii sînt din nou o problemă, spiritul inventator din români s-a deşteptat. Cineva, pe un forum, dădea soluţia: „M-am uitat şi eu pe poze, am văzut cum sînt făcute şi am impresia că le pot confecţiona mult mai ieftin“ – scria respectivul, venind şi cu soluţia proprie, mai convenabilă: umplerea ţevilor de susţinere a cuştii cu ciment. Cu asemenea ţevi, şi mai ales la preţul la care ar ieşi, cui îi mai păsa de „detalii“ precum inginerie, rezistenţă sau noţiunile de fizică?

„Dacă simt că începe să se mişte“ – îmi mărturiseşte o doamnă, locuitoare a unui apartament (de casă cu bulină!), „ştiu că trebuie să stau sub tocul uşii“. Atîta doar că tocul uşii casei sale este deja lăsat pe o parte, ceea ce indică probabil că adăpostirea sub el n-ar fi cea mai bună soluţie. Mai ştie şi că trebuie să se ghemuiască, cu palmele lipite de podea. „Pînă mă aşez eu, trece cutremurul“, zice, zîmbind hîtru. Îmi mai spune că a auzit că e bine să te aşezi în unghiul format între duşumea şi una dintre laturile unei mese. Îmi arată masa: bătrînească, de lemn, moştenire de la străbunica, unul dintre acele obiecte de mobilier care trebuie folosite cu instrucţiuni ferme (nu te lăsa prea tare pe ea că se rupe, nu o împinge că-i pică picioarele, nu o trage că-i pică blatul etc). A mai auzit de baie. Mai precis de cadă. Dacă vine cutremurul cică să te bagi repede în cadă (utilitatea salvatoare, recunosc, nu o prea înţeleg, că dacă pică tavanul sau te prăbuşeşti prin duşumea tot aia e). Dacă însă asta ar fi ultimul refugiu, atunci chiar că situaţia e una albastră. Cada ei e veche, de fontă, deja ruginită, iar sub sifon stă cu un mic lighenaş, ca să nu inunde vecinii.

Bineînţeles, din toate aceste „tehnici“ de supravieţuire în caz de cutremur, nu fac parte cele reale. Consolidarea clădirilor rămîne încă într-un tărîm utopic. Expertiza tehnică – la fel. Unii dau vina pe lipsa de bani, alţii – pe dezinteresul administratorilor. Pînă la urmă, cea mai bună metodă să te păzeşti, dacă nu de cutremur, cel puţin de perspectiva lui, rămîne ignorarea drobului de sare, datul din umeri şi speranţa că, dacă va fi să fie, nu va fi chiar atît de rău.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Alimente pe baza de plante, foto Shutterstock jpg
Cel mai sănătos aliment pe bază de plante. Cercetătorii au găsit soluția Postului fără aditivi
Dacă ții post și vrei să eviți aditivii din produsele din comerț, alege varianta cea mai sănătoasă! În urma unui studiu recent, o echipă de cercetători din Marea Britanie a aflat care este acesta.
evaluare nationala
Luni, peste 173.000 de elevi de clasa a opta susţin proba la Limba şi literatura română, în cadrul simulării pentru Evaluarea Naţională
Luni debutează simularea pentru Evaluarea Naţională, cu proba la Limba şi literatura română, la care sunt aşteptaţi să participe peste peste 173.000 de elevi de clasa a opta.
boxa apartament png
„E nevoie de reglementarea pieței imobiliare”. Beciul vândut ca apartament la Cluj a atras furia arhitectului-șef al orașului
Un agent imobiliar a făcut un clip de prezentare a unei boxe de beci ce poate deveni apartament. După sute de comentarii furioase și o intervenție a arhitectului-șef al Clujului, administratorul agenției imobiliare a răspuns arogant: „apartament înseamnă că poate să stea un hamster”.
Diana Șoșoacă FOTO Inquam Photos / George Călin
Șoșoacă, scrisoare deschisă către Vladimir Putin: „Pericolul încă nu a trecut. Suntem împinși spre război”
Eurodeputata Diana Șoșoacă, președinta SOS România, i-ar fi scris președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, o scrisoare în care se plânge de respingerea candidaturii sale. Șefa SOS România i-a cerut sprijinul și i-a propus să lupte împreună împotriva neo-fascismului.
Cornel şi Cornelia Patrichi au fost împreună peste 4 decenii jpeg
Ce amintiri o leagă pe Cornelia Patrichi de regretatul ei soț. Fosta balerină nu îl poate uita pe „regele dansului”: „Stăteam așa la povești”
Cornelia Patrichi și-a deschis sufletul și a vorbit despre moartea regretatului său soț, Cornel Patrichi. Fosta balerină și-a readus aminte de cele mai frumoase momente petrecute alături de cel supranumit „regele dansului”.
Cum se întreține Monica Davidescu la 52 de ani!
Cum se întreține Monica Davidescu la 52 de ani! „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în sac”
La 52 de ani ai săi, Monica Davidescu își menține silueta cu ușurință.
gheboasa jpg
Ce pedeapsă a primit Gheboasă după ce a fost prins cu droguri anul trecut. Artistul a aflat decizia judecătorilor
Gheboasă, trapper-ul îndrăgit de generațiile de tineri din România, a fost amendat cu câteva zeci de mii de lei după ce a fost prins anul trecut cu 1,5 grame de canabis în Capitală.
suier foto facebook png
Șuier, celebrul câine polițist, a ieșit la pensie. „În ultimii 7 ani a fost simbolul luptei antidrog”
Șuier, celebrul câine polițist antrenat la Centrul Chinologic din Sibiu, a ieșit la pensie, anunță Eduard Ionescu.
Anca Turcasiu si Calin Serban, foto Facebook jpg
Fobia de care Anca Țurcașiu a reușit să scape. Iubitul ei, Călin Șerban, a povestit tot!
Anca Țurcașiu (54 de ani) se simte în largul ei alături de noul său iubit, Călin Șerban. Bărbatul a făcut-o să simtă din nou fiorii dragostei, dar și să își învingă o teamă personală. Ce fobie a reușit să depășească?