Dreptul de a citi orice

Marilena ȘERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Dreptul de a citi orice jpeg

Am citit în Dilema veche  un articol de Tudor Călin Zarojanu care mi-a plăcut foarte mult şi care conţinea următorul fragment: „Datorită părinţilor, dar şi anturajului, am crescut într-un ecumenism cultural fără limite. Nici măcar pentru o clipă n-am întrezărit vreo contradicţie, concurenţă sau nepotrivire de caracter între Pink Floyd şi Mozart, între Rembrandt şi Andy Warhol, între Zboară cocorii şi Blow Up“. Am remarcat, cu tristeţe, că nu şi datorită şcolii s-a întîmplat asta, dar am fost de acord că a punctat onest un fapt.
 
Ce cărţi contează? Cred că esenţial pentru mine, ca profesor, este să reuşesc să identific cărţile care contează pentru copii. De cele mai multe ori, ne gîndim că importante sînt cele despre care noi am învăţat sau am descoperit că sînt importante. De aici dificultăţile de a accepta listele de lectură propuse de elevi. Evident, şcoala trebuie să promoveze  criteriul estetic, dar aş spune că mai întîi ar trebui să se asigure că are cititori. Asta se poate întîmpla numai în măsura în care pleacă de la cărţile care contează pentru ei, ajungînd la cele care contează pentru istoria literaturii.
 
Mă gîndesc că, cel puţin în gimnaziu, mai utile ar fi orele de lectură (îmi amintesc de orele de citire din primară), în care să se citească texte variate, inclusiv cele preferate de elevi, avînd ca fundal elemente de teorie literară esenţiale. Undeva, la sfîrşitul gimnaziului, dar mai ales în liceu, ar fi bine să înceapă ,,bătălia estetică“, în sensul unei argumentări pertinente privind valoarea cărţii din această perspectivă. Altfel spus, mă văd luptînd cinstit, în clasă, deci nu cu argumentul autorităţii, pentru a demonstra că ceea ce propun eu, din lista ,,obligatorie“, e mai valoros,  dintr-un anume punct de vedere, decît ceea ce citesc elevii mei. 

În cele din urmă, fiecare are dreptul la propria ierarhie, inclusiv copiii. Îmi vine în minte unul dintre drepturile enumerate de Daniel Pennac: „Dreptul de a citi orice“. (Daniel Pennac, Comme un roman). Cînd l-am descoperit, am avut o strîngere de inimă, pentru că mi-am dat seama că eu, ca cititor, ţin la acest drept, considerîndu-l firesc şi important, dar că îl încalc cînd e vorba de elevii mei. Şi ca remuşcările mele să se înmulţească  (în mod fericit, aş spune), am dat şi de un Nabokov: „Cititorii se nasc liberi şi trebuie să rămînă liberi“. (V. Nabokov, Cursuri de literatură)

Reflectînd asupra acestor idei, am ajuns la concluzia că abordarea lecturii la clasă e, în mare măsură, nenaturală. Soluţia personală pe care am ales-o a fost să le propun copiilor lectura cursivă, promovată printr-un proiect naţional, numit „Cercuri de lectură“, al Asociaţiei Naţionale a Profesorilor de Limba şi Literatura Română (ANPRO). Este o soluţie care priveşte activitatea extracurriculară, dar care are efecte implicite şi asupra activităţii de la clasă. Totuşi, încă aştept soluţiile sistemice, cu impact, de la cei care scriu politicile educaţionale…

În altă ordine de idei, cred că a te opri la literatura română e păgubos. Dincolo de ipocrizii naţionaliste, aş spune că nici nu e foarte ofertantă din perspectiva literaturii pentru copii. Listele făcute de elevii de gimnaziu la cercul meu de lectură arată că, în mod natural, aceştia se  raportează şi/mai ales la literatura universală sau la cea contemporană. E un firesc asupra căruia ei ne atrag atenţia, dar care, la nivel de sistem, e ignorat. Închei cu amintitele drepturi imprescriptibile ale cititorului, invitîndu-vă la un exerciţiu de reflecţie: Ce aţi exclude sau cu ce aţi completa lista? Dacă sînteţi în poziţia unui ,,consilier de lectură“ (părinte, profesor, prieten etc.) pentru un tînăr: Pe care le respectaţi şi pe care le încălcaţi? Drepturile imprescriptibile ale cititorului (apud Daniel Pennac, Comme un roman, Galimard, 1992):
1) Dreptul de a nu citi. 2) Dreptul de a sări paginile. 3) Dreptul de a nu termina o carte (de citit, fireşte). 4) Dreptul de a reciti. 5) Dreptul de a citi orice. 6) Dreptul la bovarism (maladie transmisibilă pe cale textuală). 7) Dreptul de a citi oriunde. 8) Dreptul de a citi pe sărite. 9) Dreptul de a citi cu voce tare. 10) Dreptul de a tăcea (de a nu vorbi despre ceea ce am citit). 

 Marilena Şerban este profesoară de limba şi literatura română la Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu“. 
 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.