Dragul tatii,

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Dragul tatii, jpeg

Mi-am dat seama, de ceva vreme, de unde cunosc privirea asta a ta, atît de hipnotizată & de hipnotică, pe care o ai cînd te uiţi la desenele animate cu Thomas sau la Lightning McQueen, aka Fulger din Cars: e, fără rest, privirea hipnotizată & hipnotică a lui Pound din filmuleţul de pe YouTube în care-l ascultă pe Pasolini citindu-i Cantos în versiune italiană. E privire de poeţel, aşadar, dragul tatii – şi asta-mi strînge inima. Dar mă consolez cu gîndul că poeţeii îşi pot găsi poezia nu doar în poezie ca atare, ci şi în fizică, sau în biologie, sau în matematici, sau în alte arte – sau în desene animate, iată.

Dacă însă se va întîmpla să-ţi găseşti poezia taman în poezie, îţi transcriu mai jos puţinul pe care l-am înţeles pînă acum din asta. Sigur, îl vei citi abia pe la începutul liceului, adică peste vreo zece ani, cînd se va vorbi despre YouTube cam cum vorbim acum despre patefoane, iar privirea aceea a lui Pound va fi, poate, pentru totdeauna pierdută pentru ceilalţi. În ce mă priveşte, ştiu c-o voi găsi mereu în ochii tăi, inflamată de locomotiva Thomas, de bolidul Fulger, de cine ştie ce joc, de cine mai ştie ce colegă de clasă.

Înainte de orice, să fie limpede: fie că eşti poet, poeţea sau poeţel, regula numărul 1 e să nu dai & să nu accepţi sfaturi. Poetul (poeta) ştie încă de pe cînd era poeţel (poeţea) că nimeni nu poate simţi durerea de dinţi a altuia; şi, deci, că sfaturile date unui suferind de durere de dinţi nu pot decît, cel mult, să-l enerveze. (Da, poezia poate fi la fel de sîcîitoare ca durerea de dinţi; iar scrisul poeziei poate fi, cîteodată, un dentist al naibii de bun.) Aşa că în nici un chip nu-ţi voi da aici sfaturi.

Îţi voi spune doar cîte ceva despre un lucru care a contat pentru mine pe vremurile cînd eram poeţel. (Nu te lăsa păcălit de diminutiv: a fi poeţel e un lucru mult mai important & mai minunat decît a fi poet. Toţi poeţii serioşi se întreabă cu inima la gură ce-ar fi zis poeţelul care-au fost cîndva despre ce scriu & despre ce fac ei acum. Fiindcă poeţelul judecă întotdeauna lucrurile fără jumătăţi de măsură, cu acea puritate neomenească fără de care nu poţi ajunge om. Poeţii au pierdut de mult acea puritate, şi de asta se tem, cel mai adesea, de poeţel – aşa cum te temi de conştiinţa ta mai bună. Da: poeţelul e conştiinţa mai bună a poetului, cam aşa cum greierele Jiminy e conştiinţa mai bună a lui Pinocchio.) Voi povesti despre asta fără prea mare filozofie, fiindcă, indiferent de ce ţi se va spune la şcoală, unul dintre cele mai rele lucruri pentru poezie este filozofarea în versuri: cele mai proaste poeme ale lui Eminescu şi Blaga sînt cele în care versifică filozofia, a lor (Blaga) sau a altora. Şi asta dintr-un lucru simplu: filozofia are de-a face cu adevărul, iar poezia cu frumosul. Una se face cu idei, cealaltă – cu imagini. Cînd le amesteci e ca şi cînd ai mînca ciocolată cu icre negre sau miere cu mujdei. Bune fiecare separat, însă scîrboase împreună.

Bun, să mă întorc acum la ce a contat pentru poeţelul care am fost. Păi, cel mai mult a contat întîlnirea cu un mare poet. Ştiu, în filmele americane vei vedea tineri poeţi sau tineri muzicieni care scriu sau compun capodopere aşa cum cîntă privighetoarea – adică spontan şi fără prea multă bătaie de cap. Artişti care compun natural, cum ar veni. Însă adevărul e tocmai pe dos: după cum îi spune chiar numele, arta e artificială, ceea ce înseamnă că: 1) nu se găseşte de-a gata în natură şi 2) se obţine, ca orice artificiu, printr-o anumită tehnică. Iar tehnica asta se învaţă. De la alţii. Adică de la cei care ţi se pare că au ajuns cam acolo de unde ai vrea tu să începi. Aşa cum pictorii îşi învaţă arta copiind tablourile maeştrilor, şi tu îţi vei învăţa arta furînd meserie de la poeţii care-ţi plac. Dacă eşti cu adevărat bun, poezia ta îţi va semăna ţie, iar nu lor; uite un exemplu printre atîtea altele: cînd Marius Ianuş era într-o criză de inspiraţie, maestrul lui, Alexandru Muşina, i-a pus în braţe un volum de Maiakovski şi i-a spus: „Imită-l cît poţi!“ Rezultatul: poate cel mai bun volum al lui Ianuş, Ursul din containăr, cu versuri aşezate maiakovskian în scăriţă, însă pline de energia celui mai puternic Ianuş.

Cu cît vei şti să admiri mai eficient, cu atît mai repede vei creşte. Iar dacă vei avea noroc, vei putea întîlni pe cîte unul dintre cei admiraţi în viaţa reală, nu doar în cărţi. Eu am avut norocul ăsta; l-am întîlnit, cînd aveam 19 ani, pe Mircea Ivănescu – şi am devenit chiar prieteni. Iar ce a contat cel mai mult, dincolo de toate discuţiile despre poezie & co., a fost chiar prietenia asta. De la Mircea Ivănescu am învăţat că poezia e o disciplină a prieteniei, iar nu un discurs cultural. Că poezia are importanţă în măsura în care te face mai OK pentru aproapele tău. Că poezia e o formă de confesiune reparatoare, de spovedanie, aproape, şi că a fi mîndru că eşti poet e cam la fel de stupid ca a fi mîndru de faptul că te spovedeşti.

Mare poet Ivănescu era, ba chiar cu asupra de măsură; dar era lipsit de orice emfază sau aroganţă. Numai un artist slab ţine să arate ca un artist – scria cîndva Andrei Pleşu –, fiindcă el simte că nu-i îndeajuns de artist pe dinăuntru, şi atunci ţine să compenseze asta pe dinafară. Ei bine, Ivănescu nu arăta deloc ca un poet. Extrem de original în scrisul lui, nu făcea deloc pe originalul în felul în care se purta; deşi despre poeţi se spune de regulă că-s atenţi doar la ei înşişi, el era un om cald şi generos, atent la ceilalţi – fiindcă poezia, tot de la el am învăţat-o, presupune şi atenţia concentrată la celălalt. (De aici îi vin şi precizia psihologică, şi empatia – calităţi majore ale poeziei.)

Pe scurt, dragul tatii poeţel, atît am să-ţi zic: poetul e un om care admiră, atent la ceilalţi, pe cît de original în scris, pe atît de normal în viaţă. Şi, mai ales, e un om cu prieteni – tocmai fiindcă poezia e o disciplină a prieteniei.

Cel puţin asta crede poeţelul din mine. 

Radu Vancu este poet şi eseist. Îl găsiţi la www.raduvancu.unspe.com

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.