Dragilor,

Eugen DEDIU-SANDU
Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Dragilor, jpeg

Comunismul a fost o teribilă molimă. Nu numai pentru noi, românii, ci pentru întreaga lume, căci fiecare a fost afectat, mai mult sau mai puţin, de „braţul lung al Revoluţiei“ (cum îl numea Stalin). Aş vrea să pot zice că odată cu 1989 am scăpat definitiv de acest sistem corupt şi bazat pe interese, însă, din păcate, lucrurile nu stau aşa. Aş vrea să pot zice că acum sîntem „liberi“, dar libertatea întotdeauna va fi îngrădită de către stat, oricare ar fi organizarea acestuia. Libertatea primordială – cum spun filozofi ca Hobbes, Locke, Rousseau şi alţii – s-a pierdut în momentul în care oamenii au ieşit din starea lor naturală şi s-au grupat, semnînd (bineînţeles, metaforic) un „contract social“, o promisiune de a respecta nişte norme autoimpuse. În cazul în care propriile reguli ar fi fost încălcate, ceilalţi ar fi avut grijă ca cel ce încălcase pactul să fie pedepsit conform unor legi dinainte stabilite.

Observăm, aşadar, că acest concept de „libertate“ nu este altceva decît o iluzie. Niciodată nu vom putea spune cu francheţe absolut totul, căci se vor găsi oameni care să îl condamne şi să îl ostracizeze pe cel ce ar ieşi din limitele bunei-cuviinţe acceptate de societate. Or, nu este libertatea prin definiţie o permisiune de a face şi spune orice? Este adevărat, faţă de epoca pre-’90, ne permitem să facem mult mai multe comentarii, însă nu ne dăm seama că şi acum orice mişcare a noastră este urmărită cu ajutorul tehnologiei, că părerile pe care le expunem pot fi foarte uşor înregistrate. Este incredibil, dar nu mai există viaţă privată.    

Să ne întoarcem însă la căderea Cortinei de fier. Din nefericire, mentalitatea din epoca „de aur“ persistă în rîndurile populaţiei. Mulţi zic că îşi doresc să nu fi fost dat jos Ceauşescu, că el era băiat bun, ne dădea de mîncare, aveam cu toţii slujbe, casă... Aparent, aceştia au uitat brusc cum oamenii erau săltaţi din pat în timpul nopţii de Securitate şi duşi la închisoare (sau mai rău), cum orice spuneai putea fi o condamnare la moarte, cum se stătea ore interminabile la coadă în gerul dimineţii pentru un litru de lapte şi o bucată de pîine, cum nu exista căldură decît cîteva ore pe zi în timpul iernii...

Eu, unul, sînt fericit că m-am născut după 1989. Mă bucur că Europa s-a unit şi oamenii au reuşit să răstoarne, fie pe cale paşnică, fie prin lupte de stradă, un sistem corupt, o ideologie defectuoasă aplicată de nişte demagogi însetaţi de putere. Nu mai aveam mult pînă cînd 1984 al lui George Orwell s-ar fi transformat din ficţiune în realitate. Dar instinctul natural de autodeterminare a dus la răsturnarea dictaturii comuniste şi instaurarea capitalismului, un tip de guvernare în care fiecare este pentru el. Nu am ajuns încă în stadiul de „război al tuturor împotriva tuturor“ – cum spune Thomas Hobbes despre perioada dinainte de formarea statului –, deoarece există reguli şi sîntem crescuţi ca să le respectăm. Dar avînd în vedere că dintre toate sistemele politice, capitalismul este singurul care nu impune cetăţeanului de rînd un anume fir al vieţii de urmat, nu îl obligă să muncească, să trăiască sau să moară, putem conchide că este cel mai mic rău dintre toate relele, permiţînd fiecăruia să îşi aleagă propriul destin şi să facă orice doreşte cu viaţa lui. Nici nu mai are rost să pomenesc de inegalitatea socială, de corupţie sau de diferenţele materiale uriaşe între pătura îmbogăţiţilor peste noapte şi clasa muncitoare, deoarece aceste subiecte sînt dezbătute zilnic de către mass-media, arma principală a acestui sistem.  

Pot încheia afirmînd că mai toate statele din lumea actuală au adoptat capitalismul (cu bine cunoscutele excepţii: Cuba, China, Coreea de Nord, Vietnam etc.) datorită permisivităţii acestuia în cadrul relaţiilor externe. Între statele capitaliste se formează mult mai uşor tratate diplomatice prin simplul fapt că organizarea politică, economică şi juridică este, în mare, aceeaşi. Şi (contrazicîndu-l pe Leibniz), chiar dacă nu trăim în cea mai bună lume posibilă, eu mă consider norocos să fac parte din societatea actuală, cu toate defectele şi imperfecţiunile ei. 

Eugen

Eugen Dediu-Sandu, 18 ani, clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Sfîntul Sava“, Bucureşti 

Fotografii din Colecția Costică Acsinte — proiect inițiat de Atelierele Albe și Muzeul Județean Ialomița.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.