Dragilor,

Eugen DEDIU-SANDU
Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Dragilor, jpeg

Comunismul a fost o teribilă molimă. Nu numai pentru noi, românii, ci pentru întreaga lume, căci fiecare a fost afectat, mai mult sau mai puţin, de „braţul lung al Revoluţiei“ (cum îl numea Stalin). Aş vrea să pot zice că odată cu 1989 am scăpat definitiv de acest sistem corupt şi bazat pe interese, însă, din păcate, lucrurile nu stau aşa. Aş vrea să pot zice că acum sîntem „liberi“, dar libertatea întotdeauna va fi îngrădită de către stat, oricare ar fi organizarea acestuia. Libertatea primordială – cum spun filozofi ca Hobbes, Locke, Rousseau şi alţii – s-a pierdut în momentul în care oamenii au ieşit din starea lor naturală şi s-au grupat, semnînd (bineînţeles, metaforic) un „contract social“, o promisiune de a respecta nişte norme autoimpuse. În cazul în care propriile reguli ar fi fost încălcate, ceilalţi ar fi avut grijă ca cel ce încălcase pactul să fie pedepsit conform unor legi dinainte stabilite.

Observăm, aşadar, că acest concept de „libertate“ nu este altceva decît o iluzie. Niciodată nu vom putea spune cu francheţe absolut totul, căci se vor găsi oameni care să îl condamne şi să îl ostracizeze pe cel ce ar ieşi din limitele bunei-cuviinţe acceptate de societate. Or, nu este libertatea prin definiţie o permisiune de a face şi spune orice? Este adevărat, faţă de epoca pre-’90, ne permitem să facem mult mai multe comentarii, însă nu ne dăm seama că şi acum orice mişcare a noastră este urmărită cu ajutorul tehnologiei, că părerile pe care le expunem pot fi foarte uşor înregistrate. Este incredibil, dar nu mai există viaţă privată.    

Să ne întoarcem însă la căderea Cortinei de fier. Din nefericire, mentalitatea din epoca „de aur“ persistă în rîndurile populaţiei. Mulţi zic că îşi doresc să nu fi fost dat jos Ceauşescu, că el era băiat bun, ne dădea de mîncare, aveam cu toţii slujbe, casă... Aparent, aceştia au uitat brusc cum oamenii erau săltaţi din pat în timpul nopţii de Securitate şi duşi la închisoare (sau mai rău), cum orice spuneai putea fi o condamnare la moarte, cum se stătea ore interminabile la coadă în gerul dimineţii pentru un litru de lapte şi o bucată de pîine, cum nu exista căldură decît cîteva ore pe zi în timpul iernii...

Eu, unul, sînt fericit că m-am născut după 1989. Mă bucur că Europa s-a unit şi oamenii au reuşit să răstoarne, fie pe cale paşnică, fie prin lupte de stradă, un sistem corupt, o ideologie defectuoasă aplicată de nişte demagogi însetaţi de putere. Nu mai aveam mult pînă cînd 1984 al lui George Orwell s-ar fi transformat din ficţiune în realitate. Dar instinctul natural de autodeterminare a dus la răsturnarea dictaturii comuniste şi instaurarea capitalismului, un tip de guvernare în care fiecare este pentru el. Nu am ajuns încă în stadiul de „război al tuturor împotriva tuturor“ – cum spune Thomas Hobbes despre perioada dinainte de formarea statului –, deoarece există reguli şi sîntem crescuţi ca să le respectăm. Dar avînd în vedere că dintre toate sistemele politice, capitalismul este singurul care nu impune cetăţeanului de rînd un anume fir al vieţii de urmat, nu îl obligă să muncească, să trăiască sau să moară, putem conchide că este cel mai mic rău dintre toate relele, permiţînd fiecăruia să îşi aleagă propriul destin şi să facă orice doreşte cu viaţa lui. Nici nu mai are rost să pomenesc de inegalitatea socială, de corupţie sau de diferenţele materiale uriaşe între pătura îmbogăţiţilor peste noapte şi clasa muncitoare, deoarece aceste subiecte sînt dezbătute zilnic de către mass-media, arma principală a acestui sistem.  

Pot încheia afirmînd că mai toate statele din lumea actuală au adoptat capitalismul (cu bine cunoscutele excepţii: Cuba, China, Coreea de Nord, Vietnam etc.) datorită permisivităţii acestuia în cadrul relaţiilor externe. Între statele capitaliste se formează mult mai uşor tratate diplomatice prin simplul fapt că organizarea politică, economică şi juridică este, în mare, aceeaşi. Şi (contrazicîndu-l pe Leibniz), chiar dacă nu trăim în cea mai bună lume posibilă, eu mă consider norocos să fac parte din societatea actuală, cu toate defectele şi imperfecţiunile ei. 

Eugen

Eugen Dediu-Sandu, 18 ani, clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Sfîntul Sava“, Bucureşti 

Fotografii din Colecția Costică Acsinte — proiect inițiat de Atelierele Albe și Muzeul Județean Ialomița.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.