Dragii mei profesori

Geo BARCAN
Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Dragii mei profesori jpeg

Înainte să încep aceste rînduri, mi-am spus că ar fi just să ascult tare, cu boxele la maximum, Pink Floyd – „Another brick in the wall“. Acum, că mi-am creat ambientul perfect, am să vă spun o poveste. 

În urmă cu cîteva zile, ştergînd praful, am dat peste o casetă video veche, cu mine în clasa întîi, purtînd codiţe şi şoseţele albe cu broderie, ce ieşeau din nişte pantofiori roşii de lac. Mi-am văzut faţa speriată şi mîna încordată, ce ţinea strîns un buchet mare şi pompos de flori, pentru doamna învăţătoare. Ţin minte că mult timp mi-am imaginat-o pe viitoarea mea învăţătoare ca pe o femeie robustă, cu mîinile parcă din aluat, cu privirea aspră şi îmbrăcată mereu sobru. Tot timpul mi-a fost teamă de proiecţia femeii cu vocea ascuţită şi rezonantă, care te scoate în faţa clasei, te ceartă şi te face de rîs. Apoi, în pauză, nimeni nu mai vrea să alerge cu tine prin curtea şcolii şi trebuie să stai resemnat în bancă pentru că nu mai eşti iubit de doamna. Cea mai aspră întemniţare la care puteam să fiu supusă de către profesori erau notele mici, iar frica de ele mi-a dat impresia că nu sînt

nişte cifre pe care cineva le notează într-o carte fioroasă, uneori în funcţie de dispoziţia din ziua respectivă, ci nişte tatuaje care rămîn veşnic pe tot corpul tău şi, oriunde mergi, o să le vadă toată lumea. Aceasta a rămas, pentru mine, imaginea arhetipală a oricărui profesor, pe care o aplicam de fiecare dată înainte de a-l cunoaşte. 

Cu cîteva excepţii, experienţa mi-a demonstrat că cei mai mulţi dintre profesorii pe care i-am întîlnit aveau cîte puţin din acea doamnă învăţătoare, iar aproape cu fiecare dintre ei am experimentat sentimentul nimicniciei. Urăsc să ştiu că trăim într-un sistem în care elevii se supun şi dau răgaz ascultării, în cele mai multe cazuri, pentru că le e frică de ceva. Ni s-a întîmplat tuturor să ne fie teamă de a fi înjosiţi în faţa unui întreg colectiv competitiv, care e mereu cu ochii pe noi cît sîntem la tablă, sau să ne fie teamă să fim judecaţi pentru că nu am avut timp sau inspiraţie să ne facem tema, uneori chiar nici energia de a răspunde corect la o întrebare al cărei răspuns l-am fi ştiut cu o zi înainte. 

Nu am fost niciodată unul din acei elevi foarte îndrăgostiţi de anii de liceu, de fapt nu mă regăsesc deloc în acest scenariu. Niciodată nu m-am putut simţi confortabil cu sistemul. De aceea închid acum ochii şi îmi imaginez că, atunci cînd se sună de începerea orelor, în clasă intră o persoană care m-ar trata ca pe egalul ei şi care ar evita cu orice preţ să mă pună într-o situaţie jenantă sau să-mi creeze un complex de inferioritate. Îmi mai imaginez că, în ciuda timpului relativ scurt, profesorii ar încerca să ne cunoască pe toţi sau, mai bine zis, să ne înţeleagă. Adică să nu mai uite mereu de elevul acela timid din ultima bancă, care de multe ori are ceva surprinzător de zis, însă nu găseşte mijloacele să se exprime. 

Da, domnilor profesori, ştim că şi dumneavoastră sînteţi victime ale sistemului şi că sînteţi, împreună cu noi, nedreptăţiţi. Ştim că v-aţi săturat să fiţi prost plătiţi, nebăgaţi în seamă şi luaţi în rîs de puştanii prost educaţi, însă dumneavoastră trebuie să reprezentaţi o autoritate. Din punctul meu de vedere, autoritatea nu se impune, ci este ceva ce emană prin atitudine şi modul de a lucra cu nişte materiale atît de fragile cum sînt elevii. Vreau ca profesorii să nu mai stea la catedră şi nici elevii în bănci, ca la penitenciar. Vreau ca „profii“ mei să nu vină la şcoală pentru că trebuie şi pentru că vor fi plătiţi, ci pentru că simt acea responsabilitate de a forma noi generaţii competente. Evident, nu e vorba de acea competenţă de a copia la Bac sau a lua pur şi simplu o notă bună, ci de competenţa de a fi om. Nouă nu ar trebui să ni se predea doar teoreme, ci ar trebui să fim îndrumaţi spre a deveni din ce în ce mai mult noi înşine, pentru că astăzi şcoala şi societatea nasc din ce în ce mai mulţi frustraţi, din ce în ce mai mulţi tineri aflaţi într-o criză de personalitate. Vreau ca profesoara mea de biologie să intre în clasă, să deschidă fereastra şi să spună: „Dragilor, astăzi vom învăţa să apreciem natura şi să ne bucurăm de imensitatea si atotputernicia ei!“ Şi vă spun sincer că nu mă gîndesc zilnic la cloroplaste… 

Aşadar, mi-aş dori să pot trăi momentul în care mai toţi absolvenţii de liceu vor pleca în lume cu un ideal pe care vor să îl urmeze. Aş vrea să văd ziua în care elevii nu îşi vor mai decide viitorul după regula lui „Ala-bala-portocala“. Poate, într-o bună zi, profesorii aceia „mişto“, cărora le eşti veşnic recunoscător, nu vor mai fi o raritate. Poate cîndva vom fi ceva mai mult decît un salariu. Acum nu-mi rămîne decît să spun: „Hey, teacher, leave those kids alone!“  

Geo Barcan este elevă în clasa a XI-a la C.N. „Gheorghe Vrânceanu“ din Bacău şi vrea să devină regizor de film. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.
11 septembrie
Cum a rescris George W Bush istoria atacurilor din 11 septembrie și avertismentele pe care le-a ignorat. Detalii dintr-o notă secretă
Pe 29 aprilie 2004, președintele George W. Bush a găzduit una dintre cele mai neobișnuite întrevederi care au avut loc vreodată în Biroul Oval.
Germania Japonia la Cupa Mondială de Fotbal 2022 din Qatar FOTO EPA EFE (3) jpg
Primul meci de la CM din Qatar care nu se vede pe TVR 1 sau TVR 2. Ce canal difuzează Germania - Costa Rica
Partida dintre Germania și Costa Rica, din faza grupelor a Campionatului Mondial de fotbal din Qatar nu se va vedea pe primele două posturi ale Televiziunii Române.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.