Dragă mami,

Krista SZÖCS
Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Dragă mami, jpeg

Ştiu că nu ţi-am mai trimis de mult timp o scrisoare, oricîtă plăcere mi-ar fi făcut să lipesc acel plic şi să mă gîndesc mereu că poate, din greşeală, o să ajungă la altcineva. De data aceasta, tot ce vreau să-ţi spun n-ar fi încăput într-o discuţie pe Skype.

Îmi amintesc foarte clar că una dintre poveştile noastre, în timp ce stăteam amîndouă întinse pe pietrele de la Strarnberger See, era despre David şi tata. De ce vreau să-ţi scriu tocmai despre asta? Pentru că acum cîteva seri i-am visat pe David şi pe tata. Un vis straniu în care amîndoi alergau după mine, dar nu auzeam ce vor să-mi spună, iar blocurile în care mă ascundeam de ei erau gri, întunecate, aproape asemănătoare cu imaginile pe care le-am văzut cînd am căutat pe Google sibiu revoluţie 1989. După acest vis, m-am gîndit cum ar fi fost dacă şi eu m-aş fi măritat la 17 ani, sau aş fi avut copii atît de devreme, cum aş fi fost dacă nu l-aş fi cunoscut pe David, pe toţi oamenii importanţi care au apărut în viaţa mea abia după douăzeci de ani. De multe ori mi-am imaginat cum aş fi arătat eu, în locul tău, în apartamentul mic, incomplet mobilat, cu un copil care plînge încontinuu, aşteptînd ca soţul meu să se întoarcă din armată. Groaznic! La aceeaşi idee ajung mereu.

Nu ştiu dacă din cauză că nu am trecut prin destule necazuri, cum le spui tu, sau din cauză că, pur şi simplu, nu mă pot imagina într-o lume atît de inertă, într-o lume unde totul pare că se mişcă, dar, de fapt, nimic nu e luat de la locul lui. Oare cum am fi fost cu toţii (iar aici mă refer la prietenii de care îţi tot povestesc) dacă nu am împărţi între noi tot felul de linkuri, articole, cum ne-am fi dezvoltat dacă ar fi trebuit să ne cenzurăm de atîtea ori, să fim privaţi de atîtea informaţii? Probabil că am fi citit doar clasici sau alte cărţi care puteau fi găsite mai uşor în acea perioadă, nu am fi descoperit atîţia autori străini, iar discuţiile noastre nu ar mai fi fost aceleaşi. O altă variantă ar fi fost cărţile primite la premiere, care conţineau, uneori, şi cîte o colecţie de legende sau povestiri universale. Poate că ne-am fi bucurat dacă în mîna noastră ar fi ajuns o carte bună, la fel cum ne bucurăm acum de orice traducere a lui Vonnegut sau a tinerilor poeţi din alte ţări. Nu ştiu, mami, cum m-aş fi descurcat dacă n-aş fi trăit în România de acum, chiar dacă mereu îmi spui că locul meu nu e aici, că trebuie să vin în Germania. Cînd m-am decis să merg la Dachau, m-ai întrebat de ce, dar nu am ştiut ce să-ţi răspund. Acum cred că-ţi pot spune, după tot ce am văzut acolo, că voiam să mă asigur, cumva, că tot ce s-a întîmplat atunci a fost adevărat, nu doar în cărţile pe care le-am citit sau în filmele pe care le-am văzut despre asta. Însă m-am convins, libertatea înseamnă pentru toţi altceva, iar acel frei nu poate fi valabil decît o singură dată. M-am gîndit şi la ce ar însemna frei pentru mine şi mi-am dat seama că librăria şi Sibiul sînt libertăţile de care am nevoie, în momentul de faţă.

Cred că deja am vorbit despre prea multe lucruri, în atît de puţine rînduri, şi probabil că te-am derutat. Nu vreau să-ţi vorbesc despre comunism, mami, nici despre cum mă simt eu acum, după alegerile despre care am tot povestit cu tine, dar un lucru e cert: aş fi vrut să ştiu mai multe despre acea perioadă. Aş fi vrut să ştiu mai multe de la tine şi de la tata. Nu ştiu de ce aţi încercat să ne feriţi de unele lucruri pe care oricum le-am fi aflat. Aş fi vrut să ştiu mai multe despre cozile la pîine, cititul la lumina lumînării, glonţul care a trecut pe lîngă tata, pe 22 decembrie 1989. Mai mult chiar şi despre zilele în care mergeai la şcoală în uniformă (asta e una dintre părţile care mi-au plăcut), mai mult şi despre filmele indiene pe care le vedeai la cinema şi de care te-ai îndrăgostit. A fost amuzant să-ţi descarc şi să mă uit cu tine la toate acele filme lacrimogene, cu flori şi grădinari, cu lanţuri şi amintiri.

Mami, ar trebui să închei această scrisoare, care oricum s-a întins mai mult decît mi-am propus. După toate aceste rememorări, în mintea mea au venit şi scenele în care ne adunam toată familia, în fiecare seară, la ora 8, să ne uităm la Tom & Jerry. Încă nu pot să cred că unii oameni au crescut fără să-i cunoască pe Popeye, Jerry, Gossamer şi alte personaje fascinante pe care le mîzgăleam în spatele caietelor. Cred că o să-mi pun nişte desene înainte să adorm.

Te îmbrăţişez şi îmi lipseşti,

Krista

Krista Szöcs, 24 de ani, Facultatea de Litere şi Arte, Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu

Fotografii din Colecția Costică Acsinte — proiect inițiat de Atelierele Albe și Muzeul Județean Ialomița.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.