Două mărţişoare

Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
Două mărţişoare jpeg

Ne-am oprit să cumpărăm măr­ți­șoare, nu găseai altundeva în Paris, și știu că mi-a luat ceva timp să aleg două frumoase. De acolo încep amintirile mele din ziua aia. Am plecat pe la 4 de la ambasadă, ploaia se oprise, soarele era rece și aerul curat, ar fi mers o țigară, dar nu mi-am aprins-o din sentimentul ăla de solidaritate care funcționase pe on/off în ultimele luni. Am luat un 8 de la École Militaire. Schimbam la Bastille, apoi mai era puțin pînă acasă. În metrou am vorbit fleacuri și am rîs. Erau niște români care cîntau și se dădeau spanioli. L. era convinsă că Luminița s-ar fi bucurat oricum, gestul, adică mărțișorul, contează. La un moment dat s-a întrerupt, a avut o grimasă. În ultimele zile se întîmpla tot mai des. Am ajuns și la spital într-o noapte, dar nu era cazul să ne alarmăm. I-au pus niște electrozi, am stat vreo trei ore pe acolo și ne-au trimis acasă. Mai era ceva de așteptat. Acum a venit o salvă puternică. Am văzut cum strînge din buze, apoi mușchii feței i s-au descleștat. Ne-am privit în reflexia geamului și ne-am zîmbit.

Seara au fost și mai multe, veneau grupate, după fiecare rînd ne spuneam: hai să mergem, pe urmă ne mai găseam ceva de făcut, nu, să nu grăbim lucrurile, hai să mai stăm un pic, trece și noaptea asta. După toate calculele, trebuiau să mai fie cîteva zile, totuși intuiția îmi spunea că urmează să se în­tîmple atunci. Și ea avea aceeași intuiție, nu vorbeam despre asta. La intuiții comune am funcționat foarte bine de la început. Cînd am plecat de acasă, am lăsat pizza în cuptor. Mi-a zis: poate, cînd te întorci, o mănînci. Te întorci, adică să iei geanta cu lucruri. Nu mi-era foame deloc. Nici sete, nici obosit nu mă simțeam. O formă cristalizată de luciditate, ca un ciob care îți intră în deget și nu te doare deloc, sîngerezi și te miri și tu cum de a ajuns atît de adînc în piele. Se făcuse tîrziu. Pînă la Salpetrière aveam cîteva minute de mers dacă mergeam normal, dar noi avansam foarte greu. L. s-a oprit de două ori și s-a încovoiat de durere. Am prins-o strîns de mînă. S-a îndreptat de spate.

– Tu nu știi că eu și atunci cînd nu mai pot, mai pot?

Și a zis-o atît de mișto. Îmi bătea atît de tare inima. Doamne, numai să fie bine.

La 11 seara, în secție nu mai erau decît două cupluri și personalul de gardă. Francezul alb nu era pe acolo, eram numai noi doi, care nu eram francezi. Toată lumea bine dispusă, încetineală la maximum. Acte, hîrtii, fișe. Dosarul medical. Les gens avant les choses. Mais les papiers avant toutes les choses.

La un moment dat m-am enervat, nu le trebuia intuiția mea, dar măcar puteau să facă ceva împotriva durerii. Pe coridor mă tot ciocneam de un maghrebian, ieșeam împreună la o țigară. Era de treabă. Și el se tot foia. Ăsta ce și-o fi zis? Doamne, numai să fie bine, ceva de genul.

Pe la 1 au băgat-o în viteză în sală. N am apucat să ne mai spunem ceva, m a lăsat cu toate lucrurile acolo, cu hainele pe braț, eram caraghios cu poșeta ei cărămizie pe umăr. Doctorița era o portugheză, nu ne-am prea plăcut, a trecut pe la mine înainte să intre în sală. N-am fost de acord cu propunerea ei și a plecat îmbufnată, iar eu am rămas pe un coridor înalt și puțin luminat, ceva cam ca în X Files. Și nici un zgomot. Nu mai trecea nimeni pe acolo. N-am mai ieșit la țigară pentru că mi-era teamă că nu mai pot să mă întorc. Au trecut aproape două ore și mi-au trecut o mie de lucruri prin cap. Așteptarea aia pe care o știu atît de bine. Încă un hop, încă un examen, asta în timp ce alții trec pe lîngă tine.

Dai examenele astea, nu știi de ce. Ca să fie bine. La capitolul emoții ajungi să stai liniștit, nu mai știi cum e fără ele. Apoi vine examenul cel mai greu. Nu te ia cineva la ascultare, nu e exact vorba de tine. Dintre toți oamenii doar cu L. m aș fi sfătuit și tocmai cu ea nu puteam să vorbesc. M-aș fi sfătuit cu ea despre ea. Doamne, numai să fie bine.

Sus, aproape de tavan, erau niște geamuri mate. Pe acolo am auzit țipetele, primele sunete scoase cu vocea ei, cîteva reprize sănătoase, ca să ia 10 la APGAR. Venise, era acolo, atît de aproape, și eu nu puteam să aflu mai multe. M-am așezat pe un scaun și am așteptat fără să mă mișc. Nu trebuia decît să mă concentrez. De-abia după jumătate de oră a reapărut portugheza. Monsieur, vouz avez un beau bébé. – Ça s’est bien passé? – Oui, tout s’est bien passé.

Ți se dă binele ăla, nu știi ce să faci cu el. E o chestie mare și rotundă, pe care încerci să n-o scapi din brațe. Mi-a arătat cum să îmi pun halatul, să-mi trag papucii ăia de pînză peste pantofi. Am lipăit încurcat în spatele ei. Prin tot felul de coridoare și camere întunecate am ajuns într-o încăpere mică.

Iar ea era acolo, mică și ea, și atît de frumoasă, în lumina albastră a neoanelor, stătea pe spate, cu capul într-o parte, și dădea din mîini și din picioare în toate direcțiile deodată, ca o caracatiță simpatică. În timpul ăsta mă privea circumspectă, la fel ca L. într-o poză de la un an și ceva, cînd stă ea înclinată pe o canapea și cercelușii îi sînt mai lungi decît părul.

M-am apropiat de masă și i-am spus cine sînt. A clipit, apoi a scos limba ei mică și a scuipat din lichidul care îi rămăsese în gură. Eu i-am acoperit pieptul și burta cu palma și am rămas așa, în tăcere. A clipit încă o dată lent, s-a liniștit și m-a acceptat. Eram eu, știa cine sînt. 

Augustin Cupșa este scriitor și medic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.