Două feluri de îngăduință cu efecte similare

Publicat în Dilema Veche nr. 992 din 13 aprilie – 19 aprilie 2023
image

Pentru început, deschidem Saturnalia lui Macrobius, la capitolul VIII, și citim: „Haideți, spuse atunci Evangelus, înainte de a ne scula de la masă, să arătăm îngăduință și vinului. Și asta o vom face la umbra autorității lui Platon; doar el socoate că vinul, dogorind prin mintea și mădularele omului, e ca un fitil, ca o flăcăruie care-i sprintenește spiritul și-i dă vigoare trupului“. Pare un sfat înțelept, așa încît vom trece îndată la următorul conviv, la Plinius, care înșiră pe larg, în cartea a XIV-a din Naturalis Historia, felurite soiuri de viță-de-vie (de la visullacoccolobisinerticulaspioniascapulamurgentinaarceraca la talponaetesiacapumulabananicabuconiatestharrupiastreptisambrosiascripula sau alopecis pînă spre inevitabilul etc.) și multe varietăți de vinuri, de la cele din struguri (precum statanamamertinapetulanapeucethalassitesmulsum etc.) la cele din altceva (scorușe, sparanghel, cimbru, maghiran, lavandă, morcov, salvie, mătrăgună, trestie, castravete sălbatic sau napi). Și încheiem traseul vinicol cu Anatomia teoretică și practică a vinului, publicată de Jean Brouaut la 1646, unde capitolul II este dedicat în întregime excrementelor vinului, autorul oferindu-ne prețioase îndrumări.

De aici încolo, fiindcă ne-am arătat îngăduința pentru vin (chiar dacă n-am făcut-o la umbra autorității lui Platon, ci în proximitatea altor umbre), s-ar cuveni să arătăm aceeași îngăduință și apei. Una dintre ipotezele despre originea acesteia pe Pămînt spune că ea s-ar fi aflat în compoziția cometelor care ne-au vizitat cîndva și (plăcîndu-le peisajul) s-au stabilit la noi, după ce plecaseră în voiaj fie din Centura lui Kuiper, fie din Norul lui Oort. (Ca o preferință personală, aș înclina către Centura lui Kuiper întrucît acolo își duc traiul trei planete pitice, iar una poartă numele de Makémaké, foarte potrivit, cred, pentru locul de obîrșie al apei.) Oricum ar fi și de oriunde s-ar trage apa, e lucru știut că are în dotare doi atomi de hidrogen și unul de oxigen. Ce nu se știe (sau se știe doar în anumite cercuri și pătrate) sînt numele atomilor: Helga și Hermann pentru atomii de hidrogen, Orlando pentru atomul de oxigen. Cum probabil bănuiți, Helga și Hermann sînt gemeni, însă Hermann e mai scund și are alt număr atomic la pantofi (deși e impropriu spus „pantofi“ – practic, el nu se încalță, își îmbracă pașii în distanțe). Lăsînd la o parte cîteva minore altercații, ca atunci cînd n-au căzut de acord dacă H2O să se evapore încet ori la repezeală, amîndoi gemenii se comportă identic, răspund într-un glas oricărei tentative de a-i separa și își fac treburile împreună, cu aceeași fierbinte indiferență. Orlando, în schimb, e volatil: azi aici, mîine-n Focșani, cînd vesel, cînd ursuz, ba alergînd pe pajiștile înrourate după melci care întotdeauna i-o iau înainte, ba răpus de nostalgie în cerdac. Și cu toate astea, cei trei atomi se înțeleg între ei de minune, iar apa e mulțumită să-i aibă.

În interiorul moleculei lor, timpul nu trece și nici nu se scurge, n-ar avea motive. De obicei, se țese. Firește, țesătura timpului nu arată la fel peste tot: într-un pîrîu de munte cu ape cristaline, ale căror molecule au tendința de a se manifesta zglobiu, e ușoară ca un fulg sau ca o adiere; în oceane, unde moleculele se urnesc mai greu, fie din cauza salinității, fie pentru că s-au obișnuit să stea degeaba, textura ei se aseamănă cu a postavului; în apa de la robinet, alcătuită din molecule moi, aduce cu o catifea. Toate aceste țesături ale timpului sînt folosite de atomii Helga, Hermann și Orlando (animați de un întreit avînt) pentru a confecționa gustul apei, care poate merge de la dulce auriu pînă spre acidulat verzui. (Cîteva papile gustative au susținut, sub protecția anonimatului, teza existenței unui gust acrișor indigo, dar fără să fi prezentat dovezi limpezi în acest sens.)

După ce atomii noștri și-au terminat munca de construcție a gustului și s-au dus la culcare, temperatura apei începe să scadă treptat, oprindu-se din scădere, pentru un scurt răstimp, la 7,5 grade Celsius. Atunci (nu mai devreme, nu mai tîrziu) e bine s-o bei fiindcă doar temperatura asta îi conferă apei proprietăți euforizante, întrucîtva echivalente cu ale conținutului unui pocal de thalassites. Băutorul este cuprins de o plăcută amețeală, aripi nevăzute îl poartă către întinderile scăldate în eter ale planetei Makémaké unde asistă, încîntat, la dansul picăturilor primordiale, se lasă prins în hora stropilor care n-au cunoscut vreodată seceta, cade în sus într-o plutire dincolo de eu. Curînd (sau poate imediat) i se deschid în față, parcă împinse de un suflu roșu, porțile percepției și vede siluete, vremuri, fapte ignorate pe cînd era treaz. Nu mai încape îndoială că spiritul, cum zicea Platon, i s-a sprintenit. Apoi un vechi prieten, a cărui vechime se măsoară în decade incandescente, îl ia de mînă și-l conduce pe un drum înalt.

E ceea ce se cheamă – în termeni aparent peiorativi – să te îmbeți cu apă rece.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.