Doar despre legănat, deși…

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Doar despre legănat, deși… jpeg

Știau și nu prea știau. Credeau în ceea ce li se cînta și povestea încă din fașă și apoi pe parcursul vieții; actualizau acele credințe prin experiențe personale – intermediate de grupul social sau trăite direct. În vechime, la noi sau aiurea, oamenii simțeau că lumea largă era mult mai întinsă decît cea cunoscută și călcată cu piciorul, mai densă decît cea văzută cu ochii și mai vorbitoare decît cea percepută de ureche. Intuiau că pămîntul, care ivea plante vii din semințele îngropate, constituia o lume în așteptare, un loc în care morții lor își așteptau și ei o nouă viață. Și percepeau nesfîrșirea cerului ca pe un continuum de transparență, în care duhuri nemuritoare și nevăzute își petreceau timpul și de unde adeseori pătrundeau în lumea cunoscută și interacționau cu oamenii.

Pruncii nou-născuți se iveau din aceste părți nevăzute ale lumii, iar sufletele morților plecau pe apă sau pe sub pămînt în călătoria spre alte locuri, de unde uneori aveau să se întoarcă, în vis sau la anumite sărbători.

Gîndindu-mă la această realitate compusă, pre- sau re-simțită, intuită sau trăită prin poveste, mi‑o imaginez ca pe o rețea de spații și locuri diferite calitativ, legate printr-o rețea de granițe și de treceri, de praguri și tuneluri simbolice, care erau protejate magic prin rituri și practici moștenite din generație în generație. Și iarăși mă gîndesc cît de mult s-a restrîns și a sărăcit lumea aceea mare, în zilele noastre. Deși, continuăm să marcăm trecerile importante din viață – nașterea, nunta, moartea – prin gesturi și comportamente rituale cărora nu le mai cunoaștem înțelesul, dar de care încă nu ne putem lipsi.

La noi, în satul vechi, nu putea fi concepută trecerea dintr-o stare în alta fără obținerea de protecție magică. Dacă ar fi să mă refer numai la copilărie, e uimitor cîte treceri sînt marcate simbolic prin gesturi magice sau practici rituale de grup, în doar primii ani de viață. De la potențialitate la starea de nou-născut, de la vietate la persoană, de la plîns la somn, de la veghe la vis, de la boală la sănătate, de la prunc la copil vorbitor, de la mic la mare, de la copil la băiat sau fată, mentalitatea colectivă impunea prescripții și proscripții pentru parcurgerea benefică a tuturor acestor treceri simbolice. Și pentru că nu e loc aici și acum pentru detalierea trecerii prin cămașa tatălui, prin colac sau pe sub pragul casei, o să mă opresc doar la trecerea legănată, ca fiind cel mai frecvent utilizată și cea mai omniprezentă practică, folosită chiar și în lumea orașului contemporan.

La naştere, pruncul trece din pîntecul mamei în noua lui cochilie protectoare. Că era o simplă albie de lemn, o lădiţă cu fundul drept sau curbat montată pe tălpici, un coş sau un hamac de pînză, balansate între doi suporţi verticali sau agăţate de grindă, sau – cum se întîmplă astăzi la oraș – un cuib tapițat acționat electric, toate aceste leagăne poartă copilul într-o mişcare pendulatorie mecanică, de du-te-vino. Nave sau coşuri-nacelă, protejate de însemne magice (capete de cal cioplite, stele, sori şi cruci scrijelate, astăzi îngerași sau zîne durdulii pictate) leagănele vindecă nostalgiile uterine – spun psihologii – şi întreţin plutirea caracteristică oricăror începuturi; ele sînt o matrice a traversării lumii, călătorie cu dus-întors, pentru netezirea drumului către descoperirea realităţilor vieții. De aceea leagănul pruncului, casă călătoare, trebuia pregătit cu grijă şi cu respectarea credinţelor moştenite prin tradiţie: din lemn de brad pentru ca somnul copilului să fie uşor ca bradul, să nu fie confecţionat de tată ca să nu moară copilul, să nu fie împrumutat altui prunc, ca să nu-i fure somnul şi crescutul, să nu fie vîndut, să nu fie legănat în raza lunii sau să rămînă gol peste noapte; astăzi, rămîne preocuparea pentru materialele naturale. 

Ritmul legănatului este unul al timpului: alternare de zile şi nopţi, de stare de veghe şi de somn, alternarea anotimpurilor, a vieţii şi a morţii; legănatul şi cîntecul care-l însoţeşte urmează ritmul respirației: abua-bua, liu-liu, nani-nani, inspiraţie-expiraţie, du-te-vino, creşti-rămîi, pleci ca să te întorci. În paranteză fie spus, în mit, repetarea trecerii, înainte și înapoi, o consfințește şi devine totodată o punere în ordine a lucrurilor. Conform acestei paradigme, legănatul este un mijloc ritual prin care se asigură comunicarea şi împăcarea cu lumile; omul îndurerat, bolnavul psihic, budistul Zen, rabinul în timpul slujbei se balansează pentru a se re-formula, a se re-culege şi a re-intra în ordine.

În tradiţia populară, legănarea se asocia prin funcţiile sale cu saltul ritual, salt care marca trecerea de la o treaptă la alta a existenţei. Pruncul este legănat de mamă pentru a trece cu bine în și din lumea viselor, din zi în noapte, sau pentru a se trezi în lumină; în ultimă instanță, copilul creşte legănat. Se leagănă în scrînciob pentru a fi sănătos şi „văzut“. 

Mă întreb dacă există cineva care să nu-şi amintească mersul cu un picior pe trotuar şi cu unul pe stradă sau cu unul pe drum şi cu unul pe şanţ, din vremea copilăriei. Nu pricepeam atunci că gestul exprima dorinţa şi nerăbdarea de a creşte, de a părăsi lumea copilăriei şi de a trece în cea a adolescenţei. Să ai un picior desculţ şi unul încălţat însemna să aparţii concomitent la două lumi şi, implicit, să parcurgi o perioadă dificilă de dezechilibru.

Șchiopătînd, ne plasam în acest fel la graniţa dintre lumi şi aşteptam schimbarea. Şchiopătam (ne legănam pe verticală) fără să ne gîndim la Cenuşăreasa, care şchiopătînd cu un singur pantof părăseşte spaţiul miracolului şi se întoarce în lumea imediată, sau la Statu-Palmă-Barbă-Cot, care vine să bîntuie lumea oamenilor, călare pe un iepure şchiop.

La fel de bine pot spune că omul crește parcurgînd tuneluri-leagăn. La fel cum aș putea povesti despre lumea veche țărănească în care individul trece prin tunelul-cămașă, sau prin tunelul-colac, sau prin tunelul oglindă. Dar nu o fac…

Ioana Popescu este etnolog și face parte din echipa care a pus bazele Muzeului Țăranului Român, în anii ’90, sub aripa lui Horia Bernea și de mînă cu Irina Nicolau.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?