„Doamne fereşte pînă nimereşte“

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
„Doamne fereşte pînă nimereşte“ jpeg

Două săptămîni, zi de zi, am stat în Piața Victoriei în mijlocul protestatarilor ieșiți să transmită Guvernului mesajul că „așa nu“. Demonstrațiile cele mai mari din istoria post-decembristă a țării și-au atins scopul imediat de a forța Executivul să anuleze demersul intitulat fatidic OUG 13. Multă lume a remarcat creativitatea oamenilor, manifestată în scandări și pancarte. Dincolo de apreciere și, în multe ocazii, amuzament, protestele au reprezentat însă și o lecție gratuită de comunicare publică.

Rețeta a fost extrem de simplă: protestatarii au identificat o problemă pe care o doreau corectată. Au întors-o pe toate părțile, au identificat soluția, și-au fixat scopul pe care doreau să îl atingă și au formulat mesajele care să-i ajute să ajungă acolo. Piața Victoriei a arătat, cu acuratețe admirabilă, formula corectă și eficientă de a transmite un mesaj. Mai mult, a avut grijă ca efectul să nu se rezume numai la scopul imediat (OUG 13), ci să contureze și un mesaj universal, anume că guvernarea nu se face în ciuda oamenilor, ci în interesul acestora.

Ce am văzut în timpul protestelor este exact ce lipsește instituțiilor publice din România. Luați orice exemplu de comunicare din anul 2017. Primele întrebări firești ale aproape oricui – după un comunicat de presă sau după o conferință sau după o postare pe Facebook – sînt „ce a vrut să îmi spună?“ și „de ce s-a trezit vorbind?“. De regulă, un demers de comunicare instituțională în România provoacă mai degrabă confuzie în loc să clarifice ceva.

Motive sînt destule. În primul rînd trebuie să înțelegem că, la noi, comunicarea e cu de-a sila. Îmi imaginez un ministru sau un șef de instituție ca pe un copil obosit și supărat dimineața că iarăși trebuie să meargă la școală într-o zi în care e frumos și ar vrea mai degrabă în parc, la joacă. Comunicarea cu presa și, prin intermediul acesteia, cu publicul, este o corvoadă, e partea aceea urîtă care vine odată cu ocuparea unei funcții publice. Uneori, sînt sigur, comunicarea provoacă repulsie la vîrful instituțiilor pentru că România nu este obișnuită cu exercițiul de accountability. Folosesc termenul în engleză pentru că cel mai apropiat corespondent în limba română care îmi vine în minte este „a trage la răspundere“.

Și poate tocmai de aceea comunicarea provoacă resentimente. Pentru că nu e vorba, de fapt, despre a fi tras la răspundere un ministru, un parlamentar sau un director. Nu, e vorba despre un drept fundamental al oamenilor de a fi informați și de a ști ce fac cei învestiți cu puterea de a administra problemele țării.

În al doilea rînd, comunicarea publică în România este făcută fără scop. De prea puține ori cineva își pune întrebarea „eu ce vreau să spun cu asta?“. De prea multe ori un comunicat sau o conferință reprezintă o reacție negîndită bine la ceva. E pe principiul „tre’ să zic naibii acum ceva, că iar mă înjură presa, hai repede, ceva, orice“. Or, asta nu va liniști situația cu nimic, din contra, o va amplifica. Deunăzi, cineva aflat într-o funcție îmi descria o normă zilnică a unui comunicator instituțional. Să scrie trei comunicate în fiecare zi, pe orice temă e nevoie la momentul respectiv. Am încercat să-i explic că săracul comunicator o va lua razna.

Nimeni nu poate ști orice, oricînd, oricum și oriunde pe lumea asta. A comunica înseamnă să știi despre ce e vorba în propoziție, apoi să știi de ce comunici ce ai de comunicat, apoi să găsești rețeta potrivită pentru a transmite mesajul – structură, frazare, cuvinte folosite, atitudine, ton, ritm etc. Dar nu, în România trebuie cantitate. Să fii acolo prezent, să se noteze că ai grăit ceva, nu contează ce.

Iar în al treilea rînd, comunicarea publică din România nu este coordonată. Nu știe stînga ce comunică dreapta, nu sînt roluri stabilite, nu există ierarhii precise. Nemaivorbind că, de cînd cu rețelele de socializare, comunicarea publică e un haos.

Așa se face că vedeți în România personaje care nu comunică deloc, dar și personaje care comunică în exces. Sînt miniștri despre care nici nu știți că există. Sînt și persoanje precum premierul, care, acuzat de lipsă de transparență, trimite acum comunicate de presă ca prietenul enervant din lista de Facebook de la care primești vești la fiecare zece minute. E-xis-tă personaje de o inadecvare tristă, care se țin lîngă toate platourile de televiziune și care nu reușesc decît să enerveze. Sau filiale de partid care dau comunicarea de gard de-o manieră fabuloasă.

La final, o durere personală. În aparatul de comunicare publică sînt prea puține persoane care înțeleg cu adevărat presa și care apreciază – da, apreciază – rolul acesteia de interfață cu publicul. Sigur, ai naibii jurnaliști și critică! Și ce? Asta-i problema? Nu, nu-i deloc o problemă, e un favor. Sînt ocazii în care o instituție află de la presă de o problemă despre care nici măcar nu știa. Așa că nu o tratați ca pe un dușman, ci ca pe un aliat. Luați-vă timp, dacă sînteți într-o instituție publică, să vorbiți cu jurnaliștii, să le explicați unele lucruri tehnice.

Pentru că o știre corectă este în avantajul instituției, al presei și al publicului. Și pentru că o comunicare publică – în orice formă a ei – trebuie să fie, poate mai presus de orice, onestă. 

Laurențiu Colintineanu este jurnalist.

Foto: Andrei Ivan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Mufasa Regele Leu și actorii care dau voce personajelor în varianta dublată Colaj
„Mufasa: Regele Leu” ajunge în România. Cine dă voce personajelor în varianta dublată
Pe 18 decembrie 2024, publicul din România va putea viziona la cinema noul film al studiourilor Walt Disney Pictures, „Mufasa: Regele Leu”, o producție care prezintă (servește ca prequel) evenimentele ce preced povestea binecunoscutului film „Regele Leu”.
masini trafic  Foto carVertical jpg
Ce mașini fac cele mai puține accidente în funcție de culoarea pe care o au
În general, oamenii nu cred că culoarea unei mașini poate influența numărul de accidente în care aceasta este implicată, considerând că doar vehiculele viu colorate sunt mai sigure.
carne de porc la sare
Boala gravă pe care o poți face doar gustând în timp ce prepari bunătăți de Crăciun. Au fost 31 cazuri în România, anul trecut
La nivel mondial se înregistrează aproximativ 10.000 cazuri anual, iar în România, anul trecut, au fost tratate 31 cazuri, număr în creștere față de anul anterior. Boala nu se transmite de la om la om, însă te poți îmbolnăvi foarte ușor consumând carne infestată.
Timişoara-decembrie 1989 FOTO FORTEPAN/Urban Tamas
15 decembrie: La Timişoara s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”. Începutul Revoluţiei din 1989
La 15 decembrie 1989, o demonstraţie de solidaritate cu pastorul Laslo Tokes declanşa o mişcare de protest împotriva regimului comunist la nivel naţional. Tot într-o zi de 15 decembrie, în 1947, se năştea George Pruteanu, celebru datorită emisiunii sale „Doar o vorbă săț-i mai spun”.
Aurora Boreală în Laponia Foto Eturia
Laponia, destinația externă cea mai căutată în luna decembrie. Oferte la prețuri reduse pentru 2025
Laponia continuă să fie una dintre cele mai populare atracții de Crăciun. Pentru sezonul 2025, au fost deja anunțate primele oferte pentru excursii în această destinație, care oferă oportunitatea de a experimenta magia Crăciunului în regiunile nordice.
image png
Mihaela Bilic, despre alimentul care ne distrugem organismul. Este consumat în timpul postului: „Postul nu face bine și nu ajută organismul decât atunci când...”
Românii care țin post se axează mai mult pe eliminarea produselor lactate, însă uită că un aliment consumat în exces le poate afecta sănătatea. Medicul nutriționist Mihaela Bilic a explicat în detaliu despre ce este vorba.
muzeul FOTO Ionica Nechifor jpg
Instituția publică din România care face profit 3.5 milioane de lei. Cum reușește un institut de cercetare să concureze cu mediul privat
În nordul extrem al României se află probabil singura instituție publică din România care face profit. Ba mai mult, asemeni unei societăți comerciale îl investește în dezvoltare. A încheiat anul cu 3.5 milioane de lei în conturi și a derulat investiții de peste 4 milioane de euro.
Condiții precare la Spitalul pentru Copii din Cluj Napoca Foto Mănici din Cluj Napoca jpg
Condiții deplorabile la Spitalul pentru Copii din Cluj-Napoca. Reacția unei mame: „O experiență îngrozitoare, am rămas traumatizată”
O mămică, care a fost internată împreună cu bebelușul său de doar două luni în secția Pediatrie 1, din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii din Cluj-Napoca, a povestit despre condițiile precare din unitatea medicală.
image png
Motivul neașteptat pentru care Ozana Barabancea nu va avea brad de Crăciun în acest an: „Nu sunt foarte fericită, dar ce să fac? Asta e!”
În timp ce vedetele autohtone din showbiz își etalează brazii de Crăciun pe rețelele de socializare, la polul opus se află Ozana Barabancea care a decis că anul acesta nu va împodobi pomul. Soprana a venit cu o explicație în acest sens.