Divorțul de Speranța

Brăduț FLORESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Divorțul de Speranța jpeg

Cînd oamenii din jurul meu încep să spere, mă trec fiori reci. E semn că urmează vremuri indolente şi iraţionale. Preşedintele speră că veniturile. Premierul speră că legea impozitării pensiilor. Selecţionerul Naţionalei de fotbal speră că următorul meci. Drumarii speră că autostrada. Meşterii speră că faianţa. De la Speranţa pentru toată lumea, fără număr, fără număr.

E ca şi cum aş spune eu că sper să termin acest articol. Închid televizorul, mă aşez la calculator şi nu mă ridic pînă nu-i gata. Hop! I-am desfăcut speranţei contractul de muncă. Treaba asta cu speratul e o mare ipocrizie. Îi pasezi destinului munca pe care trebuia s-o faci tu. Teleportezi nişte sarcini pămînteşti într-un tărîm ezoteric, tangent cu Divinitatea. „Sper“ e un fel de „Doamne-ajută“ al ateilor.

Înţeleg să spunem „cred“. Măcar ne asumăm răspunderea pentru ceea ce grăim. Am stat, ne-am gîndit, şi din conjugarea informaţiilor cu raţiunea, a rezultat un crez. Cred că o să ieşim din criză. Cred că o să cîştigăm meciul. Cred în Dumnezeu. De cîte ori ai auzit pe cineva că „speră în Dumnezeu“? Adică da, ar fi o treabă să existe şi să fie atotputernic şi milostiv, dar nu sînt convins că e aşa şi, oricum, nu vreau să arătaţi spre mine dacă nu există.

Camelia Potec, cînd a luat aur la Olimpiada de la Atena, o fi sperat să cîştige? Mă îndoiesc că stătea nopţile pe marginea bazinului nutrind nădejdea că apa de pe culoarul 1 va fi mai puţin densă la ora concursului. Mă îndoiesc că dădea în bobi şi în babe. Cred că a cîştigat aurul pentru că a fost mai bună decît celelalte şapte finaliste. A muncit mai mult. A fost mai inteligentă. A avut mai multă forţă în braţe. A fost mai tehnică.

Sau ialomiţeanul acela – pe care-l dau mereu exemplu – Robertin Adrian Dinu, care a dat în judecată Poliţia Rutieră pentru o simplă amendă de radar. O fi sperat să cîştige procesul şi să scoată în afara legii o întreagă generaţie de radare pline de hibe? Mă îndoiesc. Cred că dl Dinu a ştiut că are dreptate, a crezut în instituţia justiţiei şi, mai presus de orice, s-a înhămat la un demers pe care mulţi dintre noi îl consideră lipsit de orice sorţi de izbîndă. „N-are, dom’le, nici o şansă.“ – ar fi zis Nea Costică. Acelaşi Nea Costică care joacă săptămînal la 6 din 49. Să ştii, să crezi şi să faci. Nu să declari speranţe, ci să le întrupezi. Cînd toţi sîntem în genunchi, primul care se ridică devine speranţă. Ia uite, ăsta a putut, pot şi eu. Ia să mă ridic şi eu. De fapt, nu despre speranţă vorbim aici, ci despre puterea exemplului. Pe care ori alegi să-l urmezi, ori convieţuieşti în continuare cu această nevastă grasă, leneşă şi proastă, pe nume Speranţa.

Dacă ne-am folosi creierul, o, dacă ne-am folosi creierul, cîtă energie şi cît timp am salva! Cîte absurdităţi, cîte prostii, cîte utopii s-ar şterge de pe playlist-ul speranţei! (Apropo, aţi remarcat că toate distopiile se împlinesc?) Cîte zile din viaţă n-am mai petrece nădăjduind că cineva o să facă ceva, că ceva se va întîmpla cumva, că undeva există cineva şi tot aşa.

De fapt, existăm noi, aici şi acum, asta e cert. Şansele ca ceva să se întîmple sînt măsurabile şi alterabile prin acţiunea noastră. Dacă alergăm mai repede, şansele de a cîştiga cursa cresc. Dacă instrumentăm bine un caz, şansele ca justiţia să fie oarbă sînt mai mari. Ce rost are speranţa în povestea asta? Sperăm că adversarul va juca prost, mai prost ca noi, asta e speranţa. E o formă de a recunoaşte că sîntem impotenţi şi leneşi.

Flegma asta de un gri stresat e mediul ideal pentru apariţia de eroiaşi. Unul care, măcar pentru o clipă, reuşeşte să nu mai spere, ci să facă ce-şi doreşte, devine exemplu de urmat pentru o subturmă (nu vă iluzionaţi, nu-l urmează nimeni, e doar o clasificare). Unul care n-a făcut nimic notabil în viaţă devine eroiaş şi lideruţ pentru că şi-a mutat indolenţa într-o ţară tropicală. Dă interviuri, apare la TV, e invitat să-şi dea cu părerea. A publicat şi în Dilema.

Brăduţ Florescu este jurnalist de călătorii, proprietar al site-urilor www.amazingrace.ro şi www.tedoo.ro.

Fotografii realizate de Brăduț Florescu.

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.