Distinsa doamnă în vîrstă, realitatea

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Distinsa doamnă în vîrstă, realitatea jpeg

Sinceră să fiu, nu-mi place cuvîntul „paranormal“. E recent. Nu are prestanță, nici greutate existențială. Pare așa, ca un fel de pălărie de vară, așezată pe tăpșanele normalității. Pe care o poate lua, în orice moment, vîntul incertitudinilor. Nu are consistență, pentru că se sprijină subversiv, chiar prin denominarea lui, pe normal. Paranormalul este prin definiție para (gr. „în afară de“, „opus“) normalului. Adică, fără normal, paranormalul nu există. Termenul se referă la o varietate de fenomene care ies din sfera normalului. Este frecvent folosit în parapsihologie în legătură cu: telepatia, percepția extrasenzorială, clarviziunea, divinația, visele premonitorii, regresia hipnotică, telechinezia etc. De fapt, paranormalul este un termen fuzzy, neclar, estompat, plin de ambiguități. E o nebuloasă semantică, întrucît în categoria lui mai găsim, de-a valma, ca într-un bazar imaginar: apariții și dispariții ciudate de obiecte și persoane, fenomene fizice inexplicabile, OZN-uri, animale fantastice (monstrul din Loch Ness, caracatițe uriașe etc.), case bîntuite, fantome, vindecări miraculoase, Triunghiul Bermudelor etc.

Este ca și cum am avea o realitate „normală“, demonstrată științific, precum eficiența pastelor de dinți din reclamele TV, și, undeva printre noi, se insinuează strania pînză de păianjen a paranormalului, ascunzînd ceva nemaivăzut, uimitor sau terifiant. Tulburîndu ne vizibilitatea, și așa redusă, a învolburatei noastre existențe. Paranormalul este un „cuvînt-valiză“. Poți înghesui în el cele mai diverse lucruri. Într-un fel, seamănă cu cvadratura cercului, definită de Gustave Flaubert, în al său Dicționar de idei primite de-a gata: „Nimeni nu știe ce înseamnă asta, dar trebuie să te prefaci că știi, cînd se pomenește de ea.“

Dar să nu uităm că termenul este o categorie a modernității, care, alături de altele pe care le-a asimilat (fantastic, ocult, ezoteric), a înglobat și sfere semantice mult mai vechi și mai bine structurate. Ele aparțin spiritualității, sacrului, religiosului sau miraculosului medieval. Din această perspectivă, denumirea de paranormal poate fi privită, mai degrabă, ca un fel de bășcălie, din petice multicolore, pentru Taină. Un „mister modern“, „cu înlocuitori“, precum cafeaua din comunism, care trezește (la o altă realitate), dar nu înscrie în nici o dimensiune spirituală ființa sau realitatea în cauză.

Granița sau, mai bine zis, zona crepusculară dintre normal și paranormal este greu de stabilit. În primul rînd, este flexibilă, depinzînd de evoluția cunoașterii. Apoi, un rol esențial în validarea paranormalului îl dețin informația, competența și orizontul psiho-spiritual al observatorului. La urma urmei, nu putem reconfigura „corola de minuni a lumii“ pe temeiul unor afirmații făcute de mateloți care au văzut sirene și vase-fantomă sau ascultînd babe vizionare ce prezic catastrofe (vezi oarba Vanga).

Multe fenomene paranormale devin de-a dreptul normale prin cercetarea lor științifică. Unele clarviziuni (nu toate!) se pot dovedi halucinații, Triunghiul Bermudelor este „un mister fabricat“ (cf. J. Clark, Enciclopedia fenomenelor inexplicabile) etc. În fine, Scara lui Iacob, dintre normal și paranormal, atrage mulți curioși, semidocți și impostori. Unii și au făcut chiar o meserie din a manipula teatrul de umbre al domeniului, colportînd informații fanteziste, cunoștințe prost digerate (nivelul de pregătire fiind, în general, submediocru). Asistăm chiar la falsuri grosolane, încurajate de neostoita poftă de senzațional din zona mass media.

În ciuda tuturor acestora, paranormalul există. Astfel că nimic nu împiedică prezența neașteptată a unor vindecări miraculoase, chiar dacă medicii nu o mărturisesc întotdeauna. Unii biofizicieni specializați și în domeniul fizicii cuantice avansează ipoteza că vindecarea paranormală începe întîi la nivelul corpului astral (corpul astral este învelișul subtil al corpului fizic, alcătuit în mod diferit la fiecare om, în funcție de gradul său de evoluție spirituală – termenul derivă din medicina vedică), înainte de a se extinde la corpul fizic.

Nu de puține ori, cercetătorii moderni, materialiști, se plîng că nu reușesc să refacă experimentele telepatice. Dar aceasta nu împiedică deloc conștiința a doi subiecți aflați în spații diferite să medieze transferul de potențial electric de la un creier la altul, generînd un transfer de informații, paranormal, telepatic.

Paranormalul există, doar că poartă un nume nepotrivit. Ca o glugă care să i ascundă chipul, se furișează printre noi asemeni unui bastard, disprețuit de societatea supertehnologizată, rațională și pragmatică. Trăim la suprafața unei normalități (realități) pe care nu o cunoaștem sau despre care sîntem convinși că știm esențialul. Poate de aceea reușim să ignorăm cu ușurință manifestarea unor energii și fenomene subtile, activînd la niveluri de mare profunzime ale realității.

Paranormalul seamănă cu o pălărie de pai. Pe care o așezăm neglijent, ușor ironic, pe creștetul distinsei doamne în vîrstă numite realitate. Ca să o ferim de insolația cu viziuni providențiale, harisme și revelații. Or, nu se cade să aducem un asemenea afront realității. Care, orice am face, își are originea în tărîmul misterului. 

Silvia Chițimia este doctor în etnologie și arte vizuale, scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.