Distanţe relative

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Distanţe relative jpeg

De-a lungul timpul, am avut mai multe Dosare în Dilema, apoi în Dilema veche despre emigrație. Au scris oameni care „au fugit“ din țară înainte de 1989, oameni care fac parte de multă vreme din comunitățile românești din străinătate, oamenii care au plecat în anii ’90, imediat după mineriade, unii dintre ei au rămas în țările de adopție, alții s-au întors. De ce am reluat aceeași temă, însă cu dileme noi? Nu doar pentru că este o temă care are nevoie la răstimpuri de un update, dar și pentru că statutul emigrantului în ultima vreme s-a schimbat, în primul rînd datorită Internetului și dezvoltării noilor tehnologii (rețele de socializare, Skype etc.). Dacă, în urmă cu zece ani, cei care plecau din țară luau o hotărîre, deși dureroasă, în principiu definitivă, închizînd toate ușile în urma lor și fiind convinși că pleacă „înspre mai bine“, cei care au părăsit România recent, dintr-un motiv sau altul și uneori nici măcar într-un mod planificat (așa cum se întîmpla înainte), sînt mai dispuși să ia în calcul opțiunea unei întoarceri. În principiu, ei nu pleacă neapărat din cauza sărăciei, a lipsei de șansă, ci din cauza unor principii. Astfel, despărțirea de țara natală tinde să devină mai mult una emoțională. Migrația forței de muncă are la bază un alt concept inițial – „Merg acolo ca să fac bani, pentru ca să o duc mai bine aici“. De cele mai multe ori, ea se transformă însă într-o emigrare în toată regulă, iar posibilitatea întoarcerii devine una din ce în ce mai îndepărtată. Însă ceea ce aduce în plus este o pendulare între Est și Vest, între două lumi. Cei care pleacă rămîn conectați în permanență la ceea ce se întîmplă aici, datorită Internetului care se transformă într-un cordon ombilical. România devine, dintr-o țară reală, un „acasă“ virtual pe care îl poți oricînd accesa. Astfel, dorul de casă se stinge sau, dimpotrivă, poate deveni și mai puternic. Cineva afirma, în ancheta pe care am făcut-o printre emigranți, că prima generație rămîne, în fond, una inadaptată, iar sentimentul de dezrădăcinare te urmărește pînă la finalul vieții. A doua generație se integrează în proporție de aproape 100%, iar la o treia generație putem vorbi deja despre nativi. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți tineri pleacă la studii în străinătate și aleg să rămînă în Vest, fără să trăiască experiența emigrației într-un mod emoțional. Se consideră „copiii universali“ și nu sînt marcați de sentimentul de apartenență. Din nou (și) datorită noilor tehnologii, se adaptează mai repede și au o mobilitate pe care părinții lor nu au avut o: nu le merge bine la Londra, se mută la New York, apoi în altă parte, în funcție de job-urile pe care le au și de oportunitățile care le ies în cale.

Una peste alta, subiectul emi­gra­ției rămîne în continuare unul sensibil, nu doar în România. Este interesant de analizat și în contextul actual – în ultimii ani, solidaritatea emigranților față de ceea ce se întîmplă în România (participarea la vot, proteste etc.) a fost una fără precedent. Oamenii vor să demonstreze că le pasă și că distanțele sînt, de fapt, relative.

Ilustraţie de Ion BARBU

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic