Disneyland şi alte lumi

Publicat în Dilema Veche nr. 219 din 26 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe 18 martie 2008, Tweety cobora treptele alb-murdar ale Judecătoriei Sectorului 6 din Bucureşti. A ezitat cîteva clipe. Trotuarul dinspre Ştirbei Vodă era plin de lume. Apoi s-a pierdut în soare şi spre Cişmigiu. Nu l-au însoţit nici Donald Duck şi nici Mickey Mouse pentru că Disney a obosit. Campionatului românesc de fotbal i-a luat locul. Tweety, puiul galben şi fragil, are 23 de ani şi l-a lovit cu lanţul în picior pe un cameraman al TVR în faţa stadionului Steaua. Înainte, alte cîteva personaje de Disneyland, dintre care s-a remarcat prin precizie Gogoaşă, l-au scuipat, pus la pămînt şi lovit pe jurnalist. Camera a fost spartă, piciorul a ajuns la spital. S-a întîmplat în aprilie 2007. După un an, Tweety a fost condamnat la 10 luni de închisoare cu suspendare, ceea ce practic se declină într-o plimbare la 17 grade Celsius prin Cişmigiu. În cel mai rău caz, o răceală. "Timp de patru ani, i se interzice accesul pe stadioane" - a mai sunat decizia instanţei. Ca şi legea împotriva violenţei, verdictul este impresionant şi inoperabil. Există, la nivelul întregii ţări, o listă cu cîteva zeci de persoane care, prin hotărîri judecătoreşti, nu mai au voie să intre pe arenele sportive. Metoda prin care legea se aplică? Jandarmii sau firmele de pază care controlează accesul în stadion ar trebui să aibă asupra lor documentul, însoţit de fotografii. Şi să facă asocierea între feţele tuturor celor care pătrund la meci şi lista neagră. Nici măcar specialiştii în fizionomii angajaţi în cazinourile din Las Vegas n-ar fi în stare să discearnă care dintre oamenii de la poartă fac parte din listă. Cu ore impuse de cerinţele televiziunilor, multe dintre meciurile din prima ligă se dispută în nocturnă. Pe întunericul din jurul stadioanelor, este imposibil să identifici feţele miilor sau zecilor de mii de oameni care intră în tribune, asta dacă vrei ca totuşi meciul să înceapă. Experienţa britanică a fost ignorată de Parlament. Parte a programului anti-violenţă al cabinetului Thatcher, soluţia, impopulară şi eficientă, constă în chemarea la secţia de poliţie a suporterilor recalcitranţi pe perioada meciului echipei favorite. 90% dintre actele de violenţă s-au redus pentru că 90% dintre ele sînt produse de către ultraşi la o singură partidă de fotbal: cea a echipei cu care ţin. România a făcut, totuşi, un pas înainte. Cu cîţiva ani în urmă, un oficial al clubului Oţelul Galaţi a fost bătut de huligani bucureşteni la un meci disputat pe Dinamo. Omul şi-a pierdut un ochi. Nimeni n-a fost găsit vinovat. Pe 20 martie în acest an, Rapid-Steaua a fost primul meci oprit de arbitru pentru acte de violenţă. "Centralul" Deaconu a fost lovit în cap cu o brichetă aruncată din zona tribunei a doua. "Cerem expertiză balistică!" - a cerut avocatul Rapidului la Comisia de Disciplină care a judecat cazul. Expertiza nu ar fi scutit fotbalul de ruşine, pentru că e puţin probabil ca bricheta să fi fost aruncată de vreun actor din teatrul Giuleşti. Argumentul n-a ţinut nici măcar pe plan fotbalistic, pentru că Rapid a pierdut meciul cu 0-3, deşi în teren conducea cu 1-0. Între timp, arbitrul a devenit obiectul ironiei publice. La un meci de liga a doua, spectatorii l-au întîmpinat cu baloane ale păcii, pe care erau pictate brichete. La altă partidă, disputată la Vaslui, spectatorii au venit cu o brichetă uriaşă din carton şi au afişat-o ironic în tribună. În fine, ceva mai practic, dar şi ironic, clubul din Giuleşti a oferit chibrituri la intrarea în stadion tuturor acelora care îşi abandonau de bunăvoie brichetele. Deşi n-au avut suficienţi oameni la porţi, cei de la pază sînt siguri că, printre cei care au reuşit să intre, totuşi, cu brichete, nu se numără şi Tweety. Pentru că el ţine cu altă echipă şi e de găsit pe alt stadion. Dacă vă aşezaţi lîngă el, trageţi-vă şoseta niţel mai sus, spre tibie. E o măsură de protecţie oricum superioară legii împotriva violenţei pe stadioane.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.