Disney, crez şi industrie

Publicat în Dilema Veche nr. 623 din 28 ianuarie - 3 februarie 2016
Disney, crez şi industrie jpeg

Anul acesta, am descoperit din­tr-o întîmplare, se împlinesc 50 de ani de la moartea lui Walt Disney (1901-1966). Or, Walt Disney este cu siguranță, pentru mine, una, un mentor. Recunosc, cu emoție și rușine în același timp, că „modelul Disney“ a fost cel în care am crezut și după care m-am ghidat timp îndelungat.

Asemenea multor copii din ge­ne­rația mea, am crescut cu desenele animate Disney. Le vedeam la televi­zor, la Gala desenului animat (a regretatei Viorica Bucur) și nu numai. Personajele cu care am crescut erau Mickey, Donald, Chip și Dale, Goofy, Cei trei purceluși și Lupul cel rău, taurul Ferdinand. Era o lume în care, desigur, existau personaje rele sau proaste, care o dădeau mereu în bară și erau sancționate, în cele din urmă: dar nu într-un mod radical, ci într-unul comic, (aproape) nimic nefiind ireversibil.

Dar și, mai ales, cu lungmetrajele Disney, care, pe vremea mea, se puteau vedea la cinematograful Doina, unul dedicat doar copiilor. În general, acolo am văzut, alături de entuziaștii mei părinți, Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici (Snow White and the Seven Dwarfs, 1937), Pinocchio (1940), Bambi (1942), Cenușăreasa (Cinderella, 1950), Doamna și vagabondul (Lady and the Tramp, 1955), Frumoasa din pădurea adormită (Sleeping Beauty, 1959), 101 dalmațieni (101 Dalmatians, 1961), Mary Poppins (1964), Cartea junglei (The Jungle Book, 1967), Pisicile aristocrate (Aristocats, 1970).

Filmele de mai sus nu mi-au marcat doar copilăria, ci și modul de a mă raporta la lume și de a înțelege existența. Simplificînd, credeam că totul se termină cu happy-end (sau nu se termină deloc), că mai toate fetele sînt prințese și, dacă sînt bune și frumoase, vor veni prinți să le salveze, că există peste tot diverse animale mari și mici gata să-ți sară-n ajutor și să te scoată din necaz, că răul e mereu pedepsit și că lucrurile se rezolvă cu un cîntec vesel sau romantic.

Desigur, înaintînd în vîrstă, am văzut că realitatea nu e chiar așa. Dar, aș zice chiar și acum, la maturitate, că uneori există și va exista mereu un mic miraculos ludic care ne poate face măcar o parte a vieții mai frumoasă.

Fenomenul Disney, evident, nu se reduce la filmele și desenele animate ale copilăriei mele. De atunci, lucrurile au evoluat simțitor, produsele Disney de toate felurile devenind o adevărată industrie, de la progra­me de televiziune la parcuri de distracții și nenumărate jucării, haine, dulciuri și mai știu eu ce. Dosarul de față își propune și să-l aniverseze pe Walt, dar și să întrevadă măcar puțin din ce se află în spatele fabuloasei industrii, cît e aceasta de kitsch, de etică, de politică, de educativă, cum de a rezistat atît și spre ce evoluează.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.