Dintre toate barurile din lume…

Publicat în Dilema Veche nr. 992 din 13 aprilie – 19 aprilie 2023
image

N-am reuşit niciodată să scriu o cronică de film în „stare de ebrietate”. Un eşec marcant al vieţii mele, avînd în vedere că prefer un şpriţ lung cu vin prost unui film lung şi prost. Dacă mă plictisesc în sala de cinema, nu stau pînă la final. Rareori las, însă, o sticlă neterminată. 

Odată, cineva care nu mă prea iubea m-a descris cam frumos pe un blog furios: „o viciată care-şi scrie articolele din barurile din Berlin”. Mi-aş fi dorit să fiu tare ca un stîlp de cafenea. Să devin acel gen de personaj über-cool care pluteşte într-un nor de fum de ţigară şi aburi de alcool din care plouă cu cuvinte inspirate. Dar nu-s o versiune feminină a lui Charles Bukowski: de la festivalul de la Berlin îmi scriam corespondenţele trează, în camera anostă de la Ibis, sorbind dintr-o cafea cu lapte, cu un ochi la campionatul mondial de schi alpin. Ce apărea în print era altceva: articolele comise „la două mîini”, în tandem cu Mihai Chirilov, erau hiperbolizate şi îmbibate în abuz bahic, pentru că aveau succes şi pentru că nu ne păsa de reputaţie. Devenise brand-ul nostru. Dar oricît aş fi vrut să tai gustul rînced de ulei de peşte pe care-l simţeam atunci cînd încercam să descriu cele mai multe „filme” de la Berlinală, nu eram în stare să aştern nici măcar un cuvînt într-o stare alterată a conştiinţei. Articolul ăsta îl scriu din Haţeg, într-o pensiune a unei doamne pocăite, care, slavă Domnului, nu are un strop de alcool în casă. Nici boemii beatnici mitizaţi nu scriau tot timpul pe un carneţel, între două absinturi, ci mai des pe o tastatură (zgomotul maşinii de scris mecanice pe mahmureală trebuie să fi fost greu de suportat). Dar, ca să nu fiu ipocrită, recunosc că n-am trecut prin nici un festival complet sobră (uneori, destul de des, simţi nevoia să uiţi că eşti critic de film). Acum, mă bucur că sînt invitată la mult mai puţine: ficatul îmi mulţumeşte. 

Ucenicia mi-am făcut-o în facultate. Partea a doua a anilor ’90 nu avea jenă: profesorii fumau cîte două pachete de Carpaţi fără filtru în timpul cursurilor şi pe seară mai ieşeau cu noi la birtul Papillon, unde se încingeau discuţiile despre film şi politică. Vremurile erau tulburi ca primul vin şi la fel de ameţitoare. Întîiul meu festival a fost cel de la Costineşti şi ce fericire mi-a adus acest Cannes al studenţilor faliţi! Seara beam vodka cola cu două dintre profesoarele mele preferate, într-o complicitate bahico-cinefilă exaltată. Mai tîrziu, am reuşit să mă strecor la petreceri turbate, extravagante, cu rîuri de şampanie şi fîntîni de ciocolată, cu concerte private Marilyn Manson sau The Kills, cu străfulgerări de Keanu după panglica roşie a zonei VIP, pe acoperişurile oraşului sau în vile luxoase de pe croazetă, ce se sfîrşeau cu sărit în piscină şi cu dezamăgirea starletelor înfrigurate care-l aşteptau în zadar pe Harvey. Toate acestea erau mai crude dimineaţa, în damful de alcool nedormit emanat de ziariştii de la proiecţiile de presă. Dar ceva lipsea: poate discuţiile incoerente de altădată, cu adîncimi sporadice, nealterate de jocul profesional „bagă-mă-n seamă!”. 

Lumea filmului are o fixaţie să se dea virtuoasă, dar adevărul e că s-a născut din spumă fermentată… „Alcoolul este cauza – și soluția – tuturor problemelor din viață”, spunea un scenarist prin gura nemuritorului Homer Simpson. „Hollywood-ul nu e decît o mare distilerie”, declara unul din marii săi beţivani, actorul Robert Mitchum. 

Şi totuşi, găseşti rar filme în care băutura să nu fie demonizată, ca Another Round al lui Vinterberg. Dar regizorul e european şi a declarat că și-a dorit să facă „o celebrare a alcoolului și un tribut adus acestuia și figurilor istorice care au izbutit lucruri mari și erau bete mai tot timpul”. Printre acestea, genialul scenarist Herman J. Mankiewicz care a contribuit necreditat la capodopere clasice precum Monkey Business și Duck Soup ale fraților Marx și Vrăjitorul din Oz. Era un bețiv mînios care stîrnea bătăi peste tot pe unde mergea și insulta pe toată lumea, de la directorii de studio pînă la actorii din peliculele sale. Mankiewicz fusese cîndva prieten cu mogulul de presă William Randolph Hearst și participase la multe petreceri la San Simeon, infama vilă a miliardarului. Relația s-a încheiat, însă, cînd Hearst l-a dat afară după ce scenaristul a tot încercat să o îmbete pe Marion Davies, amanta lui Hearst. Mankiewicz a căutat să se răzbune. A început să scrie scenariul la Cetăţeanul Kane și s-a folosit de tot ce cunoştea despre mogul pentru a-l umili, inclusiv făcîndu-i lui Davies un portret vitriolat și folosind chiar, pentru posteritate, ceea ce știa că este porecla specială a lui Hearst pentru clitorisul amantei: rosebud. De-a lungul istoriei Hollywood-ului, „băutura a fost la fel de răspîndită și de influentă ca și ego-ul”, scrie Mark Bailey în Of All the Gin Joints, o carte savuroasă, ce împrumută pentru titlu una dintre cele mai faimoase replici cinematografice şi care ne descrie poveşti sălbatice despre excese de acest fel din „perioada de aur”. La 44 de ani, Raymond Chandler a fost concediat din funcţia de director în industria petrolieră din cauza alcoolismului. Însă a devenit un scriitor de ficțiune foarte popular, ceea ce i-a adus un contract cu Paramount. A băut non-stop și nu a mîncat nici o mîncare solidă în următoarele opt zile, iar studioul i-a pus la dispoziție un doctor care să-i injecteze glucoză în braț de două ori pe zi. În timpul filmărilor pentru Noaptea Iguanei, Richard Burton – supranumit „una dintre minunile secolului XX“ datorită rezistenţei supranaturale la alcool – se trezea cu bere la 7 dimineața, termina o ladă, apoi trecea la tărie. Soția sa, Elizabeth Taylor, începea cu vodcă la ora 10, înainte de a trece la tequila. Burton avea aşa o nevoie să se îmbete constant, încît a forțat producția să construiască un bar atît în partea de sus, cît și în partea de jos a unei scări pe care trebuia să urce pentru a ajunge pe platou.

Clara Bow, o adolescentă din Brooklyn, a cărei „mamă era nebună“ și al cărei tată era „un obsedat libidinos“, a fost supranumită „It girl” (şi i-a servit ca inspiraţie lui Damien Chazelle pentru personajul Nellie LaRoy din Babylon). Odată cu faima ei a venit și licența de a ultragia lumea, deoarece Bow, care iubea „băutura, jocurile de noroc, înjurăturile și sexul“, era „atît de libertină încît îi șoca chiar și pe cei mai depravaţi tipi de la Hollywood“. Şi lista e, practic, interminabilă. Aşa că data viitoare cînd mai vedeţi că ia Oscarul un film despre pericolele alcoolului (şi unul ca Babylon este ignorat), imaginaţi-vă ce se întîmplă la Afterparty. Filmele bune sînt rare, beţia şi făţărnicia constante. 

Anca Grădinariu este critic de film și jurnalistă.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

shutterstock 2367557395 jpg
De ce fierbe luna lui Jupiter. Noi observații ale NASA deslușește un mister vechi de 45 de ani
Nava spațială Juno a NASA a făcut noi descoperiri despre luna de foc a planeti Jupiter, Io, cel mai activ vulcanic corp din sistemul nostru solar, rezolvând o problemă ce intrigă de multă vreme oamenii de știință, relatează CNN.
Pacienţi Covid în Spitalul Găeşti. FOTO
România, cel mai bolnav pacient al Europei. De ce am ajuns în această situație - Concluzia raportului „Health at a Glance”
În comparație cu media Uniunii Europene, în România mor de trei ori mai mulți pacienți din cauza unor boli tratabile, iar speranța de viață sănătoasă este printre cele mai reduse. Cu o medie de 57,8 ani sănătoși, ne plasăm pe locul 22 din 27 de țări UE.
70d089e60bbdf4d2c00cdc56f8dfd5c1 jpg
Luptătorii uiguri din Siria amenință China: „Suntem mujahedinii din Turkistanul de Est”
Un grup militant uigur care a participat la răsturnarea dictatorului Bashar-al Assad a promis că va duce mai departe lupta în țara lor de origine, China.
Palma de Mallorca Spania Sursă foto Dertour
Zboruri directe din Sibiu către destinații populare precum Palma de Mallorca, din 2025
Din vara anului 2025, Aeroportul Internațional Sibiu își va extinde opțiunile de zbor către o nouă destinație îndrăgită de români: Palma de Mallorca, una dintre cele mai apreciate locații de vacanță din Spania.
craciunul 2024, preturi in piata slatina brazi, aranjamente si legume   foto alina mitran (8) jpg
Brazii de Crăciun sunt apreciați, dar nu se cumpără. „Trece lumea ca la muzeu. Poate va fi mai bine săptămâna viitoare”
Ofertă bogată de brazi și ornamente pentru Crăciun în piețe. Clienții vin, se uită, întreabă, își bucură ochii, dar nu se grăbesc să cumpere. „Trece lumea ca la muzeu. Poate o fi mai bine săptămâna viitoare. Ieri și alaltăieri nici taxa nu am scos-o”, se plâng comercianții.
Mufasa Regele Leu și actorii care dau voce personajelor în varianta dublată Colaj
„Mufasa: Regele Leu” ajunge în România. Cine dă voce personajelor în varianta dublată
Pe 18 decembrie 2024, publicul din România va putea viziona la cinema noul film al studiourilor Walt Disney Pictures, „Mufasa: Regele Leu”, o producție care prezintă (servește ca prequel) evenimentele ce preced povestea binecunoscutului film „Regele Leu”.
masini trafic  Foto carVertical jpg
Ce mașini fac cele mai puține accidente în funcție de culoarea pe care o au
În general, oamenii nu cred că culoarea unei mașini poate influența numărul de accidente în care aceasta este implicată, considerând că doar vehiculele viu colorate sunt mai sigure.
carne de porc la sare
Boala gravă pe care o poți face doar gustând în timp ce prepari bunătăți de Crăciun. Au fost 31 cazuri în România, anul trecut
La nivel mondial se înregistrează aproximativ 10.000 cazuri anual, iar în România, anul trecut, au fost tratate 31 cazuri, număr în creștere față de anul anterior. Boala nu se transmite de la om la om, însă te poți îmbolnăvi foarte ușor consumând carne infestată.
Timişoara-decembrie 1989 FOTO FORTEPAN/Urban Tamas
15 decembrie: La Timişoara s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceauşescu!”. Începutul Revoluţiei din 1989
La 15 decembrie 1989, o demonstraţie de solidaritate cu pastorul Laslo Tokes declanşa o mişcare de protest împotriva regimului comunist la nivel naţional. Tot într-o zi de 15 decembrie, în 1947, se năştea George Pruteanu, celebru datorită emisiunii sale „Doar o vorbă săț-i mai spun”.