Dincolo de Internet

Publicat în Dilema Veche nr. 286 din 7 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O să încep prin a mă întreba dacă mai are rost să discutăm despre telecentre azi? Evident, ca să răspund ar trebui să lămuresc ce este acela un telecentru. În principiu, este un loc pus la dispoziţia comunităţilor mai puţin dezvoltate (dar nu numai), unde membrii acestora pot să acceseze gratuit (sau, mai apoi, la un preţ modic) servicii legate de tehnologia informaţiei. Acestea vin de regulă cu asistenţă în utilizarea IT, astfel încît beneficiarii să devină cît de cît familiarizaţi cu elemente de bază ale cunoaşterii în lumea contemporană. Privind la istoria telecentrelor, cei care se izbesc pentru prima oară de acest termen vor rămîne surprinşi să observe că instrumentul cu pricina este utilizat de prin 1985. Suedia, Anglia, Canada, Spania, Ungaria, Australia sînt doar cîteva dintre ţările ce au dezvoltat reţele de telecentre în anii ’80-’90. În România ele au apărut la sfîrşitul anilor ’90, în mediul rural, impulsionate de munca a două ONG-uri: CREST şi CAR, ambele localizate în vestul ţării. Autorităţile guvernamentale s-au implicat relativ recent în dezvoltarea de telecentre, însă o luptă a orgoliilor, mergînd pînă la dispute asupra paternalităţii termenului, pare a fi ridicat obstacole în colaborarea dintre administraţia publică şi sectorul non-guvernamental. Astăzi accesul la Internet, fax, copiatoare şi alte elemente ale tehnologiei contemporane de masă a devenit unul puţin costisitor, la îndemîna aproape a oricui. Este anecdotică imaginea, transmisă cu cîţiva ani în urmă de canalele TV, în care o bătrînică dintr-un sat românesc stătea cu un laptop în braţe pe băncuţa din faţă porţii şi făcea un chat pe Yahoo cu nepoţii plecaţi la muncă în Spania sau Italia. Are rost atunci să mai investeşti în a dezvolta un loc în care comunitatea poate accesa această tehnologie? Nu e mai simplu ca toată lumea să o facă de acasă? O primă raţiune poate fi regăsită în nevoia de a elimina inegalităţile din interiorul societăţii şi faţă de alte societăţi. Să nu uităm că, în ciuda stereotipurilor noastre un pic arogante, societatea românească este una mai degrabă slab educată. Acest lucru se vede şi în abilităţile de a utiliza computerele. Am în minte exemple de profesori universitari ce utilizează cu dificultate e-mail-ul. Îi mai ştiu pe alţii, cu pretenţii, ce nu reuşesc să utilizeze un procesor de text. Să nu mai zic de navigarea online şi de potenţialul său informaţional. Cei ce îmi vin în minte, destul de mulţi, sînt mult mai bine instruiţi şcolar decît restul populaţiei. Concluzia despre cum arată acest "rest al populaţiei" este una deloc măgulitoare pentru aspiraţia de a deveni o societate ce aparţine civilizaţiei contemporane. Totuşi, problema poate fi, de fapt, una formulată strîmb: cei care îmi vin în minte sînt mai ales (dar nu exclusiv!!) persoane aflate în a doua parte a vieţii. Mulţi dintre studenţii pe care i-am avut în ultimii ani depăşesc media cunoştinţelor profesorilor lor. Glumind un pic, aş zice că pînă şi cei de la "Spiru Haret" o fac: la urma urmei, sînt capabili să susţină examene online. În plus, în generaţiile noi, ponderea celor ce merg la facultate se apropie deja de jumătate. Acestea sînt dovezi intuitive că deprinderea de a utiliza Internetul este probabil generalizată în rîndul tinerilor. Cîteva date de sondaj susţin lucruri similare. Atunci să aibă rost să investeşti în crearea de telecentre? Să aibă rost să pregăteşti un loc în care să ai computere, faxuri, scannere, webcam-uri, software şi oameni care să te asiste în a le utiliza? Să merite atît de mult să te adresezi mai ales unei populaţii adulte ce este mai degrabă refractară în a utiliza instrumentul respectiv? Să merite atît de mult să cauţi pungile de subdezvoltare în care tinerii nu au văzut vreodată computere şi să îi înveţi să le folosească? Să fie oare mai util decît să înveţi cum să utilizeze un card bancar pe aceiaşi adulţi refractari la nou? Au fost mai multe articolele de presă în ultimii ani ce au notat şi discutat iniţiativele guvernamentale de a instala cîteva sute de telecentre în comunele din România. Întocmai cu întrebările de mai sus, aproximativ toate discută aproape exclusiv despre accesul la Internet şi la calculatoare. Funcţiile telecentrului sînt însă mult mai extinse, aşa cum am argumentat într-un articol, plasat la graniţa dintre ştiinţă şi popularizare, publicat în Enciclopedia dezvoltării sociale, coordonată de profesorul Cătălin Zamfir la Editura Polirom. În fapt, reducerea decalajelor tehnologice e doar un pretext pentru dezvoltarea unor instrumente de dezvoltare socială ce pot cataliza spiritul comunitar, genera iniţiative antreprenoriale, spori coeziunea comunităţii, facilita accesul la servicii educaţionale şi de îngrijire a sănătăţii, oferi alternative pentru timpul liber. Telecentrul are capacitatea de a deveni un loc de întîlnire şi discuţie. Mai ales pentru ţări în care socializarea în afara grupului de rudenie este mai degrabă scăzută (cazul României, spre exemplu), această funcţie de facilitare a întîlnirii prietenilor şi a prietenilor potenţiali poate avea o importanţă specială. Pînă la catalizarea participării la viaţa comunităţii nu mai este decît un pas. Pe de altă parte, telecentrul poate asigura accesul la varii servicii, mai ales în cazul comunităţilor izolate. Un exemplu simplu l-am întîlnit în Spania, acolo unde uneori distanţele pînă la cel mai apropiat spital depăşesc 50-60 de kilometri. În astfel de situaţii, este util un instrument de intermediere a consultaţiilor medicale, de creştere a frecvenţei contactelor dintre medic şi pacient. Un webcam, un microfon, faxul sau scannerul (pentru a transmite rezultatele analizelor), eventuala prezenţă a unui asistent medical (pentru a facilita investigaţii suplimentare) sînt uşor de plasat într-un telecentru. Medicul şi pacientul pot fi astfel în contact direct, aflîndu-se, în fapt, la cîteva zeci de kilometri distanţă. Mai ales pentru pacienţi proveniţi din grupuri defavorizate, se deblochează astfel accesul, altfel aproape inexistent, către îngrijire medicală de calitate. În fine, "pierzînd timpul" cu prietenii în telecentru, ai ocazia să afli despre faptul că poţi face cumpărături online. Un bun prilej de a şti ce e acela un card bancar şi la ce foloseşte… Răspunsul meu la întrebările anterioare este pozitiv, iar raţiunea centrală este legată de faptul că Internetul şi computerele nu reprezintă scopul, ci doar pretextul acestui instrument de dezvoltare socială. Asta adăugîndu-se, evident, la nevoia de a ţine sub control inegalităţile de adoptare a standardelor tehnologice de azi. Totul este însă ca implementatorii să nu uite care este scopul şi să evite să se concentreze doar pe mijloace.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.