Din PE, despre națiuni și Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
Din PE, despre națiuni și Europa jpeg

Naţiunea a fost o formă politică foarte generoasă. Ea a îngăduit amenajări democratice, dar şi totalitare. S-a extins din Europa în restul lumii. Uneori a fost definită etnic, alteori – civic. A produs ficţiuni şi mitologii, care i-au creat de pildă origini premoderne, deşi este, prin excelenţă, o formă modernă. De mai multe decenii, naţiunea e pusă sub semnul întrebării. Totul a început pe Vechiul Continent, iar din contestare s-a născut o formă nouă, Uniunea Europeană.

Spre deosebire de naţiune, Uniunea trezeşte, în ultimele decenii, încredere. De la şase membri fondatori, Europa reuneşte acum 27 de state. Nu puţine sînt cele care vor să i se alăture şi de-acum încolo. De fapt, extinderea a devenit o dimensiune politică. Ea nu exista pînă acum decît în cazul imperiilor. Odată cu UE, extinderea e cerută, nu impusă. Logica democratică e singura acceptată în sînul noii forme politice. {i atunci cînd trece prin crize, cum se întîmplă acum, Uniunea rămîne atrăgătoare. Criza pare să fie doar una de creştere. Asta e, de fapt, noua mitologie politică în circulaţie la scară europeană. Statutul UE e totuşi curios. Uniunea are instituţii şi birocraţie, dar conturul său politic a rămas imprecis şi contradictoriu. Comisia pare să fie un executiv, dar care are cîte un membru din fiecare stat. Parlamentul reprezintă peste 550 de milioane de cetăţeni, dar are o forţă politică incomparabil mai mică decît cea a unui legislativ din statele membre. Consiliul e văzut de unii ca un simplu obstacol în calea Comisiei, iar de alţii ca o doua cameră.

Pe scurt, o formă veche şi articulată politic a devenit suspectă, iar o formă nouă şi incertă politic, dar foarte articulată birocratic e căutată şi dorită.  {tiam toate astea în clipa în care am fost ales deputat european. Lecturile şi frecventarea lucrurilor moderne – cum ar fi spus Machiavelli – mă îndreptaseră deja în această direcţie. Ce anume am aflat din Parlament? Notez cîteva dintre aceste „descoperiri“, cu convingerea că, în ciuda slăbiciunii sale în faţa Comisiei şi a Consiliului, Parlamentul e – ca să folosesc tot o expresie din Principele – cel mai bun punct de observaţie al realităţii politice de azi. {i în primul rînd al felului în care Europa şi naţiunile îşi dau mîna şi se întrepătrund, prin vocea reprezentanţilor numiţi eurodeputaţi. Iată ce aş reţine: 

1) Deputaţii vorbesc mult mai des despre circumscripţia în care au fost aleşi decît despre propria ţară. Cuvîntul „naţiune“ e ca şi inexistent. 

2) Dominaţia francezilor şi a germanilor asupra celor patru mari grupuri politice – PPE, socialişti, liberali, verzi – este semnificativă. Motorul franco-german funcţionează cu benzină „multicoloră“. 

3) Partidele aflate în opoziţie în propria ţară îşi atacă adversarii de acasă cu ajutorul prietenilor de la Bruxelles. Specialişti în această materie sînt italienii şi francezii. Nici românii nu sînt pe un loc codaş... 

4) Ideea alegerii unor deputaţi la scară europeană, şi nu, ca acum, la nivel naţional, a fost respinsă de o majoritate a membrilor. Paradoxul face că ea a fost îmbrăţişată mai degrabă de deputaţi din „noile state“ decît din cele „vechi“. 

5) După marea extindere din 2004-2007, una dintre mizele Parlamentului a fost depăşirea clivajului Est-Vest, alegerea lui Jerzy Buzek în funcţia de preşedinte al Parlamentului în 2009 fiind un semn al acestei dorinţe. Opoziţia reînvie însă în multe contexte. De pildă, esticii sînt cei care amintesc cel mai frecvent şi experienţa totalitară.  

6) Despre Europa se discută în mult mai mare măsură în termeni de „interese“ decît în perspectivă „etico-politică“. De pildă, competiţia cu China şi SUA poate fi invocată legitim de oricine, în vreme ce reţinerile etice faţă de China sau faţă de SUA separă antiimperialiştii de anticomunişti. E imposibil să găseşti pe cineva care e şi critic al Beijing-ului, şi al Washington-ului.  

7) Drepturile omului sînt legate în mai mare măsură de libertate decît de egalitate. Feminismul e considerat natural, aşa că nimeni nu îl chestionează. 

8) Compromisul e preferat înfruntării de tip bipolar. Nu există „putere“ şi „opoziţie“, ceea ce face şi mai greu lizibilă natura politică a Adunării, care îşi descoperă majorităţi variabile. 

9) Limbile vorbite sînt, de regulă, cele materne (sau naţionale), un sistem de interpretare sofisticat şi costisitor, dar de foarte bună calitate fiind pus la punct. Socializarea are loc, în schimb, în engleză... 

10) Totul e măsurat şi moderat. Pentru unii, de aici decurge nota elegantă şi politicoasă a dezbaterilor din Adunare şi în genere din Europa comunitară. |n lectura altora, adică a iubitorilor de extreme, rezultatul moderaţiei nu e decît o plictiseală colosală. 

Ce formă de comunitate au la dispoziţie cetăţenii europeni? Altfel spus, ce pun ei în comun? Cîtă naţiune şi cîtă Europă? Răspunsul nu e încă formulat. Din cele zece puncte descrise succint mai sus se vor alege însă termenii viitoarelor viziuni politice.

Cristian Preda este profesor la Facultatea de Știinţe Politice, Universitatea Bucureşti, şi deputat european (grupul PPE).

Foto: V. Dorolţi

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.