Din mers despre ce ne mișcă

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Din mers despre ce ne mișcă jpeg

Emoţia e greu de tradus. Fiecare pare că simte în felul său unic, emoţia fiind cu totul subiectivă şi greu de analizat. Cîteva lucruri sînt, într-adevăr, universale, aşa cum a constatat Darwin şi cum ştiu prea bine fanii serialului Lie To Me. Întrebările la care am încercat să găsim un răspuns sînt:  

1. Ce te mai emoţionează? 
2. Ce te-a mişcat cu adevărat de curînd?  
3. Cum ai reacţionat şi dacă ai împărtăşit emoţia cu cineva, sau ai ascuns-o? 

Cristina CHENDE
masterand 

1. Mă emoţionează inocenţa şi neştiinţa copiilor, frica bătrînilor şi anumite poveşti de viaţă.  

2. Filmul Elegy, văzut recent, pentru că a reuşit să arate într-un mod foarte frumos, uman, că dragostea într-adevăr nu are vîrstă şi pot spune că de mult nu am mai dat de un film care să mă mişte într-un asemenea mod.  

3. În urmă cu cîtva timp, am aflat povestea de dragoste a părinţilor unei prietene şi mi s-a părut că aşa ceva nu se mai poate în ziua de azi. Despre film i-am spus unei prietene apropiate, iar povestea nu am dat-o mai departe. Încă.

Alexandra CÂMPEAN
studentă la Medicină 

1. Aş putea zice, fără prea multă exagerare, că, în general, sînt într-un fel de narcoză emoţională. Îmi caut doza zi de zi, în locuri evidente sau neprevăzute. Îmi place să simt, nu (îmi mai e) frică să simt. Sînt studentă la Medicină şi poate teoria asta şi-a mai pierdut din intensitate, dar cred cu îndîrjire că nu poţi practica meseria asta fără o mare deschidere emoţională. Lucruri care să te atingă le găseşti la tot pasul; dacă asimilezi sau nu e o chestiune de alegere. Ştiu că această emoţie e consecinţa unor reacţii chimice, echilibrul hormonal, serotonina, dopamina, dar puterea de a lăsa emoţia să te pătrundă e legată, cred, de cît de dispuşi sîntem să permitem oamenilor să intre în cercul nostru personal. Şi asta înseamnă asumarea unui risc, probabilitatea de a suferi. Iar oamenii se tem de suferinţă, fără să conştientizeze că fericirea şi tristeţea sînt indispensabile una alteia. Eu mă încarc din oameni. În spital, din oameni care aleg să lupte pînă la capăt, din optimişti şi visători care nu îşi pierd speranţa. Pe stradă, din oameni care îmi zîmbesc. Mai e muzica şi orice artă care simt că e creată de un suflet.  

2. Ultima stare copleşitoare am avut-o în sala de operaţii, de la o fetiţă de cîteva luni, cu malformaţii congenitale. Era un boţ de om, cablat şi încercuit de mîini prea mari, dar simţeai la fiecare bătaie a pulsului că lupta. Şi lupta fără să ştie pentru ce lupta, doar pentru că e în firea ei, de la prima respiraţie, să se agaţe de viaţă. Mi-e ciudă cumva că, odată crescuţi şi conştienţi, mai uităm din cînd în cînd de puterea noastră.  

3. Aleg să îmi împărtăşesc emoţiile pentru că astfel creez noi şi noi senzaţii. E un proces continuu de dat şi primit, din care ne hrănim cu toţii. Vorbesc aici de prieteni, mama, oameni care au aceeaşi nevoie ca şi mine să fie activi şi să tresară în propria viaţă. Sînt o norocoasă – recunosc – că am parte de asta. Dar e la fel de just să te bucuri şi să ţii pentru tine: orice care funcţionează, orice te face fericit.

Cosmin FLOREA
student la Geografie 

1. În ultimul timp, m-au emoţionat filmele în care animalelor li se întîmpla ceva grav, parcă am pierdut puţin contactul cu emoţia stîrnită de oameni. Şi îmi mai dau fiori examenele.  

2-3. Momentul clar, cel mai recent, de emoţie e cînd m-am uitat la Hachi: A dog’s Tale, un film bazat pe o poveste adevărată de prietenie între un căţel pierdut pe un peron de gară şi un profesor navetist. Cîinele se ataşează foarte tare de stăpîn şi face lucruri pe care nici un om nu le-ar face. Chiar mi-au dat lacrimile la sfîrşit şi, cum eram cu prietena mea, am împărtăşit emoţia aceea cu ea. 

Diana CORCODEL
referent marketing 

1. Grea întrebare. Depinde ce înţelegi prin m-a mişcat „cu adevărat“. Aşa, cu adevărat, nu mă mişcă mai nimic, sînt echilibrată, senină, in peace, aşa-mi place să cred.  

2. În tabăra de karate, patru persoane au decis brusc să renunţe la karate, pe motivul că sensei nu ar fi un maestru autentic. M-a dezamăgit reacţia şi atitudinea lor şi felul în care au făcut-o. Am împărtăşit părerea mea lui sensei şi cîtorva colegi care cereau feedback. În general, nu împărtăşesc decît dacă mi se cere părerea, altfel reacţiile noastre sînt prea subiective şi inutile pentru ceilalţi.  

3. Cred că tu singur eşti afectat de situaţia respectivă şi atît, nu are rost să presupui că şi alţii ar fi, sau ar fi interesaţi de părerea ta. Dar asta nu înseamnă că îmi ascund stările, pentru că nu ştiu să fiu poker face, deşi mi-ar plăcea uneori. Cărţi, filme nu mă mişcă prea tare în ultima vreme, nu sînt trăirile mele, sînt doar spectator, din păcate, şi m-am cam săturat de poziţia asta, de aceea, probabil, nu mai vreau să empatizez sau să rezonez, vreau să simt prin mine viaţa, şi nu prin ochii altcuiva.  

Rareş IORDACHE
jurnalist new-media 

1. Proiectele de nişă din zona culturii îmi atrag mereu atenţia. Ştiu clar că oamenii care stau în spatele lor au găsit ceva inedit, care merită să fie scos la iveală. Din păcate, nu mai există efervescenţă, ci numai canoane, regulamente sau reguli/norme de îndeplinit. Tocmai de aceea, proiectele de nişă îmbrăcate într-o formă adecvată, curioasă mă vor face să îmi aşez cursorul asupra lor. Am descoperit net-art-ul, iar mai apoi am mai realizat ceva: faptul că pot face un fel de philosophy of net-art, într-o combinaţie interesantă cu software theory. A fost o întîlnire interesantă, iar acum aceasta s-a transfigurat într-un soi de pasiune. După această întîlnire, mi-am spus că mi-am găsit propria nişă şi că trebuie să merg pe ea. Ca atare, am început cercetarea în acest domeniu şi, după cîtva timp, au început să apară şi ideile de proiecte, de website-uri, de colaborări şi de alte asemenea chestiuni. A apărut efervescenţa, iar acum îmbrac cumva proiectul.

Cristina STÂNGACIU
inginer 

1. Fetiţa mea (de 7 luni) mă emoţionează, gesturile ei, gîngurelile, primele cuvinte. În rest, mă mai emoţionează întîmplările deosebite, oamenii deosebiţi.  

2-3. Ultimele cărţi care m-au emoţionat au fost Vraciul, Profesorul Wilczur de Tadeusz Dolega-Mostowicz şi Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, pe care o recitesc. La Vraciul am fost atît de emoţionată şi bucuroasă că am găsit o astfel de carte, după atîtea cărţi care m-au lăsat relativ indiferentă... E chiar o carte deosebită pentru mine, încît am simţit neapărat nevoia de a împărtăşi impresii cu cineva. Ţinînd cont că nu ştiam pe nimeni care să o fi citit, am recomandat-o unui coleg căruia îi place genul, şi i-am împrumutat cartea apoi mamei mele, şi ulterior am făcut schimb de impresii. Amîndoi au fost încîntaţi. Cu soţul meu nu am avut succes în a-l convinge să o citească, aşa că am făcut rost de o ecranizare a cărţii şi am urmărit filmul împreună. Din păcate, ecranizarea era doar pentru primul volum... Acum aştept să-şi facă puţin timp şi să citească şi cartea, căci şi lui i-a plăcut filmul şi povestea, în general.

Sergiu PETRIŞOR 
absolvent Drept 

1. Un zbor cu parapanta, un apus fermecător la malul mării, un film bun, o muzică bună şi, din cînd în cînd, întîmplări reale şi impresionante din viaţa oamenilor.  

2. Acum, că a fost TIFF-ul la Cluj, aş prefera să mă raportez la un film care spune o poveste adevărată. Ca atare, filmul care m-a mişcat cu adevărat săptămîna trecută a fost Oxygen, din 2010, filmul belgian în regia lui Hans Van Nuffel. 

3. Dacă ceva mă emoţionează în sens pozitiv, probabilitatea să mă exteriorizez e mai mult decît sigură. Dacă ceva mă emoţionează în sens negativ sau „ar da să îmi stoarcă o lacrimă“, prefer să o ascund publicului. Pe cale de consecinţă, la Oxygen, reacţia mea a constat în cîteva clipe de contemplare în tăcere. n  

Oana DIACONU
absolventă de PR, imigrantă în Italia

1-2-3 Mă emoţionează situaţiile-limită şi deadline-urile, felul în care îţi modifică timpul şi reacţiile, felul în care te pun pe fugă şi te urmăresc, gustul finalului şi privitul în urmă. Mă emoţionează momentul în care privesc ceea ce am realizat sub presiune şi ştiu că nu trebuie modificat sau corectat nimic, pentru că e rezultatul ochilor ce dorm cîteva ore şi al gîndurilor ce nu dorm. Mă emoţionez cînd mă trezesc duminica dimineaţa lîngă iubitul meu şi ştiu că ne aşteaptă o zi întreagă împreună, şi omletă la micul dejun. Sau stînd pe scările facultăţii cu prietena mea Sorana, la 5,00 după-masă, cu cafea de la dozator şi ţigari dintr-un singur pachet, ca în primii ani de facultate, aşteptînd profii la care să cerem îndurare. Cei care te cunosc îţi citesc emoţia pe ochi, dar eu cred că trebuie să le spui cît de drag îţi e să porţi eşarfa pe care ţi-a dăruit-o colega ta preferată, că te doare atunci cînd îţi închide telefonul, că eşti unde trebuie şi cu cine trebuie, dimineaţa.

a consemnat Raluca BUGNAR

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.