Din ce în ce mai frumoşi

Publicat în Dilema Veche nr. 675 din 26 ianuarie – 1 februarie 2017
Din ce în ce mai frumoşi jpeg

Ni se pare firesc să asociem utilizarea cosmeticelor cu „sexul frumos“, iar despre cochetărie credem că ar fi o armă aflată în apanajul exclusiv al femeilor atrăgătoare. Interesant este faptul că termenul „cochetărie“, apărut în limba franceză în secolul al XVI lea, avea inițial sensul de „cocoș de talie mică“ sau cel de „înfoiat ca un cocoș“, fiind o aluzie la comportamentul unei păsări de sex masculin. Ulterior, termenul a fost asociat exclusiv strategiilor feminine ce decurg din dorința de a plăcea sexului opus, prin utilizarea mijloacelor seducției și a amplificării aparențelor fizice: eleganță vestimentară, îngrijirea corpului, machiaj, folosirea parfumurilor și a cosmeticelor, coafură etc.

Fiind vorba despre un comportament de seducție, cochetăria a fost privită cu înțelegere în cazul femeilor, dar în ceea ce privește cochetăria masculină, aceasta a fost stigmatizată, văzută ca atribut al marilor vînători de fuste sau al homosexualilor. Efeminarea bărbaților prin machiaj și cosmetice a fost interpretată mai degrabă negativ în cultura europeană. O spune cel mai bine La Bruyère: „Se pare că galanteria sporește cochetăria unei femei. Un bărbat cochet, dimpotrivă, e ceva mai rău decît un bărbat galant.“ Așadar, semnificațiile culturale și sociale ale tehnicilor de îngrijire și înfrumusețare a corpului nu pot fi discutate izolat, întotdeauna grija pentru aparențele fizice trebuie situată într-un cadru mai general al reprezentărilor corpului și al concepțiilor despre masculinitate și feminitate.

Cochetăria este o preocupare prezentă în toate timpurile și locurile, iar cochetăria masculină nu este un comportament recent. Un papirus egiptean de pe la anul 1600 î.Hr. conține rețeta unei creme anti-îmbătrînire, capabilă să transforme pielea unui bărbat bătrîn în cea a unui tînăr de 20 de ani. Descoperirile arheologice arată faptul că atît femeile, cît și bărbații foloseau cosmeticele (uleiuri parfumate, creme, pudre) și se machiau. Și bărbații recurgeau la accentuarea conturului ochilor, prin aplicarea unui unguent de culoare verde, obținut din sulfat de cupru sau a khol-ului, o pastă neagră, amestec de materii grase cu funingine și sulfat de plumb. Bărbații asirieni, la fel ca femeile, își colorau buzele cu roșu.

Antichitatea greco-romană a avut alte reprezentări ale frumuseții masculine și feminine. Vechii grecii condamnau folosirea cosmeticelor și a machiajului de către femei, aceste practici fiiind rezervate doar curtezanelor (hetairelor). Totuși, bărbații greci își îngrijeau corpul, de exemplu prin ungerea cu uleiuri parfumate. Penelopa, care încă nu își recunoscuse soțul, poruncește femeilor din palat să îi pregătească oaspetelui patul: „De cald să-i fie pînă dimineață. / Apoi, pe mîncate dați-i baie, / Miresme și unsori de curățire.“

La romani, corpul bronzat al bărbaților era un semn al frumuseții aristocratice masculine și al virilității, în timp ce criteriul frumuseții feminine era albeața tenului (care era obținută prin folosirea ceruzei – pigment alb extras din carbonatul de plumb). Dichisirea bărbaților nu era privită cu ochi buni: la Plaut, în piesa Bădăranul este descris un personaj efeminat care își petrece timpul în camera de toaletă, privindu-se în oglindă, în loc să transpire la alergatul sportiv sau pe cîmpul de luptă, sub un soare arzător. Personajului îi sînt aplicate trei epitete: malacus – „moale“, cincinnatus – „cîrlionțat“ și umbraticulus – „cel care își petrece viața la umbră“. Marțial, în epigramele sale, ridiculizează preocupările exagerate pentru îngrijirea corpului: „Ce pot să-ți spun, Postume? Cînd mă întîlnesc cu tine, / Sărutul tău miroase a smirnă atît de bine, / Și-arome atît de stranii în jurul tău plutesc, / Încît încep, Postume, să te cam bănuiesc.“; „Un om plăcut se poartă cu bucle ondulate, / În juru-i răspîndește miresme-mbălsămate. / Oricînd are pe buze un cîntec spaniol, / Și-n ritmuri cadențate își mișcă brațul gol. / Printre femei petrece, în lume, ceasuri multe.“

Parfumurile și produsele aromatice erau folosite de către romani în cultele religioase și în viața privată, erau produse de igienă, folosite sub formă de fumigații, frecții sau în timpul băii. Pentru filozofii stoici romani, parfumarea era însă un semn de slăbiciune, de depravare morală și chiar de homosexualitate pasivă.

În Europa medievală, creștinismul a interzis cu severitate orice practică de modificare corporală, folosirea parfumurilor, a cosmeticelor și a machiajului. Îngrijirea corpului, starea de bine a acestuia n-au fost o preocupare pentru cavalerii medievali, dar, după contactul cu civilizația arabă, cruciații redescoperă plăcerile igienei, aducînd în Europa săpunul, sauna și alte produse pentru îngrijirea corpului (de exemplu: cristale de sare și camfor confiate în miere, pentru spălarea dinților).

Începînd cu Renașterea se desfășoară un lung proces care a dus la modificarea reprezentărilor corpului. Treptat, se impune un nou model care nu mai insistă, ca în Evul Mediu, asupra „josului corporal“, ci privilegiază părțile „de sus“: capul, fața, ochii, bustul. Principii renascentiști italieni și curtenii lor au fost primii care au redescoperit importanța de a stăpîni arta aparențelor corporale și plăcerea folosirii substanțelor cosmetice. Moda italiană a fost importată în Franța secolului al XVI-lea, în timpul Caterinei de Medici. Pentru multă vreme, curtea regală franceză a avut reputația de centru al luxului și al modei, al artificiilor de înfrumusețare a corpului. Această remodelare a corpului feminin și masculin se produce în timpul monarhiei absolute franceze. Curtea regală a fost laboratorul unde s-au născut și s-au difuzat noi comportamente corporale, potrivit tezei lui Norbert Elias, cea a „procesului de civilizare“. Astfel cavalerii medievali, arțăgoși, brutali, grosolani și hirsuți se transformă treptat în aristocrați rafinați, de curte.

Utilizarea cosmeticelor, atît de către femei, cît și de bărbați, devine o obișnuință cotidiană în rîndurile aristocrației. Fața, considerată cea mai importantă parte a corpului, devine locul predilect pentru noile practici de înfrumusețare, pentru farduri și machiaj. Elementul central al culturii cosmetice a aristocrației din secolele XVI-XVIII a fost albirea feței, marcă a distincției și a rangului social. În cazul bărbaților, asistăm la o totală inversare a valorilor pigmentare în comparație cu canonul frumuseții masculine romane, cel al feței bronzate. Acum, în Vechiul Regim, un ten bronzat este un ten de țăran, ars de soare la muncile cîmpului. Vechiul procedeu cosmetic al aplicării pe față a ceruzei este adoptat și de către bărbații de la curte, care se fardează deopotrivă cu femeile. Pe fondul alb, de porțelan, se aplica mai ales în zona pomeților un strat roșu, o pomadă care conținea cinabru, o sulfură de mercur. Unguentele, pomezile, pudrele pentru albirea pielii conțineau metale toxice: plumb, mercur, bismut. În Anglia elisabetană femeile și bărbații foloseau un produs de albire care conținea arsenic. Tot pentru albire, fața era spălată cu sublimat de mercur sau cu amoniac.

Suferințele pentru frumusețe nu sînt o noutate. Folosirea acestor cosmetice toxice a dus la o patologie specifică: oboseală, insomnie, dureri de cap, tulburări neurologice și chiar deces. Revoluția franceză de la 1789 a întrerupt această modă a albirii feței. Secolul al XIX-lea a fost mai auster, folosirea fardurilor, a pudrei și a parfumurilor de către bărbați reîncepe să fie interpretată ca formă de efeminare, doar dandy-ii și homosexualii recurg, cu riscuri, la arsenalul artificiilor.

Astăzi, mai mult ca niciodată, grija față de corp este un imperativ redutabil. Cochetăria masculină a devenit o preocupare legitimă, care nu mai stîrnește suspiciuni, nu mai este privită ca un semn de devirilizare. Dimpotrivă, conformarea la codul actual al masculinității presupune o preocupare constantă acordată pielii și îngrijirea regulată a tenului. Dacă în trecut, trusa cosmetică se limita la produse de igienă (săpun, soluții după ras, pastă de dinți, apa de colonie), azi din ce în ce mai mulți bărbați folosesc creme hidratante, anti-rid, anti-cearcăne, măști, soluții exfoliante, substanțe hrănitoare pentru buze, lacuri transparente pentru unghii, etc. Produsele sînt special concepute pentru bărbați, tot arsenalul de îngrijire și înfrumusețare nu mai e asociat cu feminitatea, ci cu respectul de sine și cu ideea de succes. Încă din 1979, Laboratorul Didier Rase lansează prima gamă de produse cosmetice pentru bărbați, cu sloganul „Les hommes ont une peau. C’est nouveau!“ Piața cosmeticii masculine a cunoscut în ultimii ani o creștere explozivă. Asistăm la consecința schimbării actuale în percepția frumuseții masculine: bărbații încearcă să devină din ce în ce mai frumoși. 

Alexandru Ofrim este conf. univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, unde predă cursuri de istorie culturală. Cea mai recentă carte publicată: Străzi vechi din Bucureştiul de azi, Humanitas, 2011.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Cucerirea Lîmanului de către ucraineni pare a fi iminentă. Țările care au furnizat Ucrainei cele mai multe arme
Prăbușirea „buzunarului” Lîman ar putea permite trupelor ucrainene să amenințe pozițiile rusești de-a lungul graniței de vest a Oblastului Lugansk și în zona Severodonețk-Lysychansk.
Masini cu rusi care fug de inrolare asteaptă să intre în Georgia FOTO Profimedia
Ruşii care au afirmat la granița cu Georgia că Rusia este țară agresoare ar putea fi pedepsiți
„Poate că este un lucru bun că cei care au semnat acest document au plecat. Ei ne-au trădat. Trebuie să le spunem că au comis o crimă și dacă vor să se întoarcă, vor fi pedepsiți”, a declarat Viaceslav Volodin.
fabrica de zahar ludus foto msnews.ro
Fabrica de zahăr din Luduş va fi închisă şi demolată. „Statul român s-a retras din negocieri”
Sindicatul Liber Zahărul Luduş SA a fost anunţat de patronatul Fabricii de Zahăr din Luduş, Tereos România SA, că se continuă planul de lichidare şi demolare a obiectivului.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.