Dilemele unei programe

                                                                                                                                                                         „Ceea ce e important în artă este să vibrezi tu însuți și să-i faci și pe alții să vibreze.“ (George Enescu)

O oră, prima din acest an la clasa de profil vocațional învățător-educatoare. Știu deja ce răspunsuri voi primi la întrebările mele: „Păi, doamnă, noi nu prea am făcut ora de muzică cu doamna învățătoare… făceam mate și română…” (același răspuns de muuulți ani). Dar în școala generală ați făcut, nu? Nu prea. Știți, la noi (în mediul rural), muzica este predată de doamna de română sau de domnul de desen… sau de domnul de religie – un caz fericit (gîndesc că domnul a cîntat cu ei și le-a cultivat sensibilitatea în special pentru muzica religioasă).

Oare ce se întîmplă în învățămîntul primar, care este considerentul pentru care unii dintre învățători nu reușesc să realizeze cît de important este ca școlarii mici să-și încarce sufletul cu magia-muzică? Știm cît este de important ca cei mici să beneficieze de o paletă cît mai mare de experiențe, din toate domeniile, știm cît de importantă este cultivarea gustului estetic, cît de mult contribuie muzica la dezvoltarea sensibilității, armoniei, frumuseții. Și, cu toate acestea, profesorii pentru învățămîntul preșcolar uită că se pot face lecții foarte frumoase îmbinînd mai multe discipline – muzică și literatură, muzică și desen, muzică și matematică, muzică și mișcare – așa cum s-a redenumit disciplina din anul 2013.

Sînt programele din învățămîntul primar inaccesibile absolvenților de învățămînt pedagogic de la noi din țară? Pot acești foști elevi de profil pedagogic și absolvenți ai Facultății de Psihologie și Științele Educației să abordeze conținuturile scrise în programele claselor a III-a și a IV-a, avînd în vedere că pentru a se pregăti ca viitori învățători  în cadrul liceului au o oră pe săptămînă de Educație muzicală la clasele a IX-a și a X-a, și în cadrul facultății un curs care durează un semestru, din care poate doar cîteva seminarii sînt practice?

Ora de instrument muzical, atît de necesară viitorului învățător, a încetat să mai existe în jurului anului 2000, ora de cor, la fel de necesară, este lăsată să existe dacă directorul unității de învățămînt dorește sau nu să existe. În aceste condiții, cum se poate ca un tînăr învățător să poată aborda conținuturi care sînt uneori prea greu de abordat pentru minimele cunoștințe pe care a reușit să și le însușească? Ne trebuie aceste cunoștințe teoretice (solfegiu, teoretizarea muzicii) la școlarii mici?

Cum să realizeze un învățător cîntare cu acompaniament instrumental (vezi Programa pentru muzică și mișcare, clasa a IV-a), dacă acesta nu a studiat în școală un instrument muzical?

Dacă iau în considerare faptul că programele școlare au fost elaborate de profesori care predau în școli vocaționale, școli în care elevii au solide cunoștințe teoretice muzicale, este posibil ca aceste cunoștinte să nu poată fi predate în afara contextului în care au fost create. Au urmărit aceste cadre didactice programele pentru învățămînt pedagogic? Și-au pus întrebarea dacă această abordare din punct de vedere teoretic a muzicii este potrivită sistemului nostru de învățămînt? Este necesar ca un copil de clasa a III-a, a IV-a să știe să solfegieze (citirea notelor de pe portativ), atîta timp cît în învățămîntul românesc nu există ore de instrument muzical, așa cum se întîmplă în țările europene dezvoltate?

Ar trebui revizuită programa pentru această disciplină, astfel încît ea să poată fi abordată de tinerele cadre didactice din învățămîntul primar?

Sau ar trebui să luăm modelul școlilor particulare de la noi din țară în care disciplina  „Muzică și mișcare” este predată de un cadru didactic specializat – profesor de educație muzicală? Ar fi abordată diferit această disciplină? S-ar putea realiza conținuturile prevăzute în programa actuala pentru „Muzică și mișcare”? S-ar realiza această oră așa cum este prevazută în orar? Ar putea deveni ora preferată a multor elevi din învățămîntul primar? Și-ar umple copiii sufletul de frumos, de bucurie, s-ar dezvolat altfel ca viitori adulți?…

Mădălina Maxim este profesoară la Colegiul Național „Elena Cuza“ din București și profesoară metodistă ISMB.

Foto: wikimedia commons