Dictatura nimicului şi alte fleacuri

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Dictatura nimicului şi alte fleacuri jpeg

Unul dintre cele mai cunoscute meme-uri exclusiv româneşti este o fotografie repetată la nesfîrşit în care vedem oameni de toate felurile ţinînd în mînă un afiş pe care se poate citi „neam saturat“.
Unul dintre cele mai distribuite texte ale ultimelor luni îi aparţine lui Andrei Pleşu şi mesajul este asemănător, cu diferenţa că autorul vorbeşte strict în nume propriu. Nu în numele neamului, ci în numele unei exasperări individuale, împărtăşită, după cum s-a văzut din audienţa textului, de măcar cîteva sute de mii de oameni.

Unul dintre cele mai folosite sloganuri în demonstraţii, proteste şi discuţiile de corporatişti la cafeaua de dimineaţă este o declinare dispreţuitor-fatalistă a lui „toţi sînt o apă şi-un pămînt“.
Tonuri diferite, metode diferite, dar mesajul este comun. Publicul românesc a obosit, şi-a pierdut capacitatea de a mai urmări critic dezbaterea politică, nenumăratele travesti-uri care, atunci cînd nu sînt de-a dreptul ridicole, sînt enervante:

Politicianul de centru-dreapta care guvernează alături de stînga, cauţionînd cu prezenţa şi discursul măsuri populiste şi răbufniri antioccidentale;
Politicianul de centru-stînga care guvernează alături de dreapta, emiţînd pe bandă argumente din biblia neoliberalismului;
Politicianul de opoziţie a cărui acţiune discretă e demnă de un amant cu principii;
Primarul care minte cu seninătatea-i cabotină, pînă cînd încrederea şi atenţia publicului sînt suspendate asemeni proiectelor fanteziste promovate în campanii;
Invitatul veşnic de la TV care vorbeşte cu ochi goi şi pasiuni mimate ca un android care se hrăneşte cu punctaje servite de consultanţi;
Micuţul ridicol cu aer mesianic care foloseşte reţelele sociale şi referinţe pop pentru a justifica platforme revoluţionar-confuze pe care le va abandona imediat ce va fi acceptat în liga mare;
Purtătorul de cuvînt care, de la înălţimea funcţiei, împarte relaxat ziariştii în talibani cu rele intenţii şi oameni de bine-dispuşi oricînd să înghită nemestecat propaganda vîndută pe post de informaţie;
Postacul de Internet, protestatarul de serviciu şi aplaudacul social, toţi aceşti furnizori de gălăgie şi perdele de fum care ocupă spaţiul de dezbatere pentru 5 euro pe oră, înecînd orice urmă de coerenţă în mormane de înjurături-şablon şi încurajări pre-plătite asemeni cartelelor de telefon;
Ziaristul de cabinet care mimează revolta la televiziunea-ciomag a prietenului cîte-unui-puternic al zilei.

...Luaţi separat, oricare dintre cei de mai sus sînt, în cel mai rău caz, neplăcuţi, în cel mai bun, amuzanţi. Împreună însă, sînt o uriaşă conspiraţie involuntară a ticăloşiei conştiente, a derizoriului dus la rang de artă, o moluscă de dimensiuni fantastice, care acoperă cu corpul ei flasc şi dizgraţios orice tentativă de discurs raţional.

Aţi urmărit vreodată vreun program politic la televizor, fără sonor? Încercaţi pentru cîteva minute. Urmăriţi grimasele invitaţilor. Aerul acela neonest al unui spectacol prost, cu mimi cabotini, domină ecranul: zîmbete forţate, revolte mincinoase subliniate de braţe ridicate, priviri compuse greu pentru a sublinia preocupări adînci. O piesă slabă, într-o sală de teatru în care au mai rămas doar spectatori fără speranţă şi fără repere (dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă pe repartizarea demografică a publicului acestor emisiuni). Vor urmări piesa pînă la capăt, nu pentru că nu au altceva mai bun de făcut, ci pentru că s-au obişnuit cu rutina. Vor reacţiona slab, fără entuziasm. Căutarea i-a obosit. Aşteptarea i-a obosit. Nu mai vor nimic.
Sigur, mulţi au ieşit din sală. Dar nu pentru că au o piesă mai bună de urmărit, ci pentru că nu mai suportă. Sărăcia discursului, repetiţia, grimasele. Le-a ajuns. Gata!

Asta este, de altfel, una dintre teoriile pe care le aud cel mai des în ultima vreme: publicul activ nu are vreme de fleacurile de la TV. A detectat cu multă vreme în urmă modelele de discurs şi comportament, şi nu mai are răbdare cu ele. Se informează de pe net şi din cercurile sociale în care îşi duce viaţa. Ia decizii informate şi e capabil de nuanţe şi subtilităţi.

Cu riscul de a-i dezamăgi pe „tehnoprogresişti“, raţionamentul respectiv e valabil exclusiv pentru un diagnostic al evoluţiei consmului de media, şi nu pentru măsurarea implicării civice şi politice. E mai folositor pentru marketerii care vînd telefoane, decît construcţiilor politice.

Cred că se poate identifica la această categorie de public un soi de paradoxală apatie activă. Oamenii citesc, înţeleg, trag concluzii, se revoltă uneori, dar se feresc, de cele mai multe ori, să facă ceva în continuarea firească a acelor concluzii. Uitaţi-vă dacă şi cum votează, uitaţi-vă la ce fac între alegeri.

Diferenţa dintre acele zone din societate e mai mică decît le-ar plăcea să recunoască ambelor părţi. Hipsterul cu Editors în căşti şi omul de afaceri preocupat de taxe împărtăşesc cu pensionarul sau muncitorul la negru aceeaşi deconectare de la marile dezbateri ale Cetăţii. Evoluţii diferite, final asemănător. Dezbaterea a fost abandonată, cedată profesioniştilor nimicului.
Asistăm la victoria fleacului şi a flecărelii. A mimilor şi a prostiei agresive.

Sigur, aici s-ar putea invoca protestele din această toamnă. Am să răspund că tocmai acele proteste validează teoria apatiei active. E pentru prima oară în istoria protestului politic românesc cînd am asistat la o demonstraţie care s-a temut de sine. Surprinsă de propria amploare. Desfăşurată în aşa fel încît nici unul dintre cei care erau vizaţi de ea să nu fie deranjat cu adevărat. Nu insist asupra detaliilor, s-a scris deja destul pe această temă.

E o ieşire din această situaţie? Probabil că da. Societatea românească a văzut şi vremuri mai rele. Vrem să ieşim din dictatura nimicului? Habar nu am. Nimeni nu a calculat încă gradul de confort, nimeni nu s-a întrebat dacă nu cumva, adînc, în subconştientul colectiv nu s-a produs deja o tranzacţie, replică a aceleia de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Ceva de tipul „voi vă faceţi că vă pasă, noi ne facem că sîntem o societate“.

Înainte să ne amintim cum s-a terminat tranzacţia respectivă, insist să luăm în calcul cîtă vreme ea a funcţionat aproape necontestată.

E doar o ipoteză. Vag optimist, prefer totuşi să închei cu un citat din Gertrude Stein: „Nu e nici un răspuns. Nu va fi nici un răspuns. N-a fost niciodată un răspuns. Ăsta e răspunsul.“

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la https://twitter.com/jaunetom

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.