Despre sufletul obiectelor - trei observații

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Despre sufletul obiectelor   trei observații jpeg

Trei lucruri aș ține să spun, foarte pe fast forward, despre poezia lui Petre Stoica în mica mea intervenție: unul privește așa-zisul ei exotism tematic; al doilea ține de inserția ei în istoria poeziei române; al treilea, de atitudinea de existență pe care o propune. E vorba, așadar, despre temă, funcție istorică, atitudine. Le iau pe rînd.

1) Tema. Nu exotismul tematic, pe care critica a insistat excesiv, e cel care face din poezia lui Petre Stoica ce este ea. Banatul acesta înţesat de lucruri colbuite de vreme, bric-à-brac fabulos, bazar a tot ceea ce se poate şi nu se poate imagina în materie de domesticitate, are desigur exoticul lui acaparant. Însă în poezia puternică exotismul e un mijloc, niciodată un scop. Herţa lui Fundoianu nu importă ca descripţie a unei geografii aparte, ci ca extensie ostensibilă a unei vibraţii sufleteşti aparte. Tîrgul moldav al lui Bacovia putrezeşte numai în sufletul lui, într-o geografie şi o istorie care, deşi n-au existat vreodată, ne sînt cel puţin la fel de importante ca acelea reale.

Culoarea lor specifică a fost doar meraviglia prin care poeții au ştiut să ne uimească la început, să ne facă să revenim la poeme – pînă cînd observăm, dincolo de coaja subţire de culoare, geminările stranii de jumătăţi de întrebări şi de jumătăţi de răspunsuri care dau cu adevărat viaţă poemelor.

Așa cum se întîmplă, de pildă, într-un poem din Sufletul obiectelor (1972): „Un rest dintr-o sticlă de lampă cu petrol / cioburile farfuriei de la nunta din anul trecut / un pantof cu limba aspră atîrnînd într-o parte / cana de ceai a copilăriei voastre sărmane / o potcoavă o cheie o furculiţă un cui un lacăt o cutie de conserve o sapă tocită / şi atîtea şi atîtea obiecte / încă neidentificate de memoria mea // cine spune că aici este iadul bezna // ocolită de miracolul vieţii / cine spune oare? / chiar acum o păpădie soarele acesta terestru / în mijlocul lor îşi revarsă lumina / sfîntă şi plină de mierea tandreţei // cine spune oare?”.

Așa funcționează, la modul ideal, poezia lui Stoica: obiectele construiesc patul germinativ al propriului lor suflet. Ce se vede e numai starea de germinație pentru ceea ce nu se vede. În jumătatea primă a poemului ne ia ochii desfăşurarea melancolică a bazarului de obiecte fără utilitate practică – pentru ca median să izbucnească, izolată chiar şi grafic, întrebarea cu adevărat răscolitoare: „cine spune că aici este iadul bezna”, reluată trunchiat și în final.

Asta e esențial în poezia lui Petre Stoica: nu culoarea obiectelor, ci sufletul lor interogativ și torsionat – pe care ele și-l nasc sub ochii noștri. Poezia lui Stoica este tocmai cronica, aproape naturalistă, a acestei nașteri.

2) Funcția istorică. În ce privește înserierea istorică a poeziei lui Petre Stoica în „marele lanț al ființei” poeziei române, cred că cea mai exactă observație îi aparține lui Gheorghe Grigurcu – undeva, criticul observă că Stoica e veriga lipsă dintre Adrian Maniu și optzeciști: „Credem că locul său poate fi comparat cu cel pe care l-a ocupat Adrian Maniu în primele decenii ale secolului. După cum, în creaţia autorului Salomeei, G. Călinescu găsea, în embrion, «pe Camil Baltazar cu poezia sanatoriilor, pe tradiţionalişti şi chiar pe Lucian Blaga», în versurile lui Petre Stoica pot fi detectate, într-un mod la fel de indiscutabil, nu numai trăsăturile liricii steliste, al cărui reprezentant de frunte e îndeobşte recunoscut, ci şi poezia «prozaică» şi ludică ce i-a urmat, post-suprarealismul, ironia, parodia, intertextualitatea, ajunse la mare cinste”.

Înțeleasă astfel, performanța poeziei lui Petre Stoica e cu atît mai spectaculoasă: ea face posibilă tranziția istorică de la modernism la postmodernism, ducînd pînă la ultimele consecințe premisele celui dintîi și inițiind premisele celui din urmă. Poezia lui Stoica are gene comune așadar și cu Maniu, și cu Cărtărescu – și, implicit, și cu o bună parte din douămiiștii de azi, care descind din Cenaclul de Luni.

Așa relaxată și colocvială și fără mari pretenții teoretice cum pare, ea contrage totuși în sine două epoci istorice, lichidînd-o pe una și inițiind-o pe cealaltă. O funcție istorică esențială, care numai poeziei puternice îi reușește.

3) Atitudinea. În fine, aș ține să plasez aici o observație poate stranie, dar cred că exactă: oricît de surprinzător ar putea să pară, poetica lui Petre Stoica ilustrează un model de existenţă venit din epoca presocraticilor. Entuziasmul cu care poetul se pune în ipostaza aprehendării lucrurilor, după ce modernitatea lui Mallarmé, via Valéry et comp., făcuse un cap de afiş din eliminarea obiectului din lirism şi a vocii autorului din operă; încercarea de a trăi lucrurile ca pe nişte sentimente solidificate, de a găsi relaţiile fundamentale ale vieţii sufleteşti ca pereche la relaţiile fundamentale dintre lucruri; pedagogia lui a trăi în defavoarea celei a lui a cunoaşte; voinţa de a învăţa din poezie secretul existenţei superioare – toate consună cu modelul grec de humanitas anterior lui Socrate.

H.-R. Patapievici, în Cerul văzut prin lentilă, scrie așa despre presocraticii văzuţi de poate cel mai empatic cunoscător al lor, Nietzsche: „Pentru presocratici, valoarea filozofiei nu stătea în sfera cunoaşterii, ci în domeniul vieţii: voinţa lor de a trăi utiliza filozofia pentru a realiza in vivo o formă de existenţă superioară. Prin ei, setea ştiinţifică de a cunoaşte cu orice preţ a fost temperată de criteriul valorii pentru viaţă: «căci ce aflau, voiau imediat să şi trăiască». În acele timpuri virile, viaţa era un instrument de cunoaştere”.

Cu minime modificări (și aplicată nu la filozofie, ci la poezie), fraza lui Patapievici e aplicabilă perfect poeziei lui Stoica. Al cărei interes pentru „sufletul obiectelor” tocmai de aici vine: din încercarea de a utiliza poezia pentru a realiza, in vivo, o formă de existență superioară.

Radu Vancu este scriitor, traducător, conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și președinte al PEN România. Cea mai recentă carte publicată: Psalmi, Casa de editură Max Blecher, 2019.

Foto: Ion Barbu

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii