Despre plictiseală la români - O analiză psihologică

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
Despre plictiseală la români   O analiză psihologică jpeg

Ce este, cum apare şi cum se măsoară plictiseala 

Plictiseala este un fenomen psihologic complex, abordat de multe discipline socio-umane/bio-medicale. În psihologie, plictiseala este un fenomen important deoarece: (1) este o emoţie (dominant) negativă care, în funcţie de intensitate/durată, afectează calitatea vieţii şi buna funcţionare socială a indivizilor care o experienţiază; (2) este un predictor (uneori cauză) pentru o serie de probleme psihologice (ex. jocul patologic de noroc); (3) apare ca simptom în diverse tulburări psihologice (ex. depresie) şi (4) poate fi o cauză importantă pentru comportamente disfuncţionale (ex. lipsa de iniţiativă/perseverenţă în sarcini) şi probleme existenţiale cu implicaţii socio-culturale.

În psihologie, „plictiseala“ este un termen care se referă la o emoţie definită prin modificări subiectiv-afective, cognitive, comportamentale şi psiho-biologice; plictiseala nu face parte din emoţiile de bază (fericire, frică/surpriză, tristeţe, furie/dezgust), ci este o emoţie complexă. Psihologia experimentală a arătat că interacţiunea acestor modificări duce la cinci tipuri distincte de plictiseală (Goetz şi colab., 2014): 

Plictiseala indiferentă: (a) neutralitate afectivă (cu o uşoară tonalitate pozitivă); (b) dezangajare cognitivă (reducerea obiectivelor/scopurilor şi/sau dificultăţi de concentrare a atenţiei); (c) dezactivare comportamentală şi (d) activare fiziologică scăzută. Este o stare similară cu relaxarea, care apare mai ales în situaţii în care nu avem nimic de făcut şi nu sîntem într-un context de performanţă (ex. la şcoală/serviciu). 

Plictiseala calibrantă: (a) neutralitate afectivă (cu o uşoară tonalitate negativă); există motivaţie pentru (b) angajare cognitivă şi (c) activare comportamentală, dar nu există conţinutul (obiective/scopuri specifice şi comportamente implementate) şi/sau procesul (concentrarea atenţiei) şi (d) activare fiziologică mai crescută ca la 1. Cînd trăiesc această stare, oamenii spun că “le zboară gîndurile“, nu ştiu ce să facă, sînt deschişi spre alte opţiuni de comportament, dar nu le caută activ (ex. cînd asistăm la o discuţie care ne plictiseşte). 

Plictiseala activantă: (a) afectivitate negativă; există motivaţie şi chiar încercări concrete pentru (b) angajare cognitivă şi (c) activare comportamentală, dar nu există încă conţinutul (obiective/scopuri specifice şi comportamente implementate) şi/sau procesul (concentrarea atenţiei) şi (d) activare fiziologică mai crescută ca la 2. Apare un sentiment de nelinişte şi încercări de a găsi alternative de acţiune (ex.

-uri), este o stare negativă din care individul vrea să evadeze.

Plictiseala reactantă: (a) afectivitate negativă; există motivaţie şi încercări concrete pentru (b) angajare cognitivă şi (c) activare comportamentală, dar nu există încă conţinutul (obiective/scopuri specifice şi comportamente implementate) şi/sau procesul (concentrarea atenţiei), deoarece sîntem obligaţi să ne implicăm în activităţi care interferează cu ceea ce dorim şi (d) activare fiziologică mai crescută ca la 3. Apare o motivaţie puternică de a părăsi situaţia neplăcută, apar stări de agitaţie/agresivitate şi gînduri persistente legate de alte alternative dezirabile. În general, astfel de stări de plictiseală cu valenţă negativă şi activare fiziologică crescută apar în contexte de performanţă (ex. şcoală/serviciu), tocmai pentru că alternativele de comportament sînt puternic constrînse (ex. sîntem obligaţi să facem ce nu dorim şi astfel sîntem opriţi în a ne implica în ce dorim). 

Plictiseala apatică: (a) afectivitate negativă intensă, similară stărilor depresive; (b) dezangajare cognitivă; (c) dezactivare comportamentală şi (d) activare fiziologică foarte scăzută, pînă la apatie.

Sub aspectul mecanismelor, plictiseala rezultă adesea dintr-o discrepanţă între abilităţile proprii şi solicitările la care sîntem supuşi. Psihologia pozitivă arată că, atunci cînd abilităţile proprii depăşesc solicitările sarcinilor în care dorim sau sîntem forţaţi să ne implicăm, apare plictiseala ca stare. Psihologia evoluţionistă sugerează că plictiseala apare ca un semnal al organismului că trebuie să ne implicăm în sarcini noi. Aceste mecanisme psihologice au un substrat neurobiologic complex. Uneori plictiseala se manifestă şi ca dispoziţie generală de personalitate (ca trăsătură), care, în situaţii specifice, amorsează plictiseala ca stare. 

Plictiseala este măsurată cu instrumente psihologice specifice, cum este spre exemplu „Scala de Predispoziţie spre Plictiseală/SPP“. Astfel de teste au calităţi psihometrice bune şi surprind adesea atît plictiseala, cît şi potenţialele cauze ale ei. SPP are următoarele componente (Farmer şi Sundberg, 1986): stimularea externă, percepţia timpului, răspunsul subiectiv-afectiv şi capacitatea de concentrare. Aşadar, în SPP plictiseala este operaţionalizată ca o stimulare externă redusă (ceea ce susţine hipostimulare cognitivă şi fiziologică), percepţia că timpul trece lent (în condiţiile dezactivării comportamentale şi cognitive), un răspuns emoţional negativ şi dificultate de concentrare a atenţiei, acoperind astfel aspectele incluse în definiţia plictiselii. 

Cum este plictiseala la români 

Nu am fost incluşi pînă în prezent în studii majore de psihologie interculturală, pentru a înţelege plictiseala la români. Fără aceste comparaţii nu putem înţelege corect modul în care acest atribut psihologic intră în profilul psihologic al românilor, deoarece plictiseala românilor este mai mare sau mai mică doar prin raportare la standarde de referinţă, neconstituind un atribut psihologic esenţialist pentru o populaţie analizată. Aşadar, cunoaşterea ştiinţifică a plictiselii la români este încă în faşă. Totuşi, în monografia despre psihologia românilor (David, 2015) am reuşit să identific o serie de studii interculturale care au analizat mecanisme sau componente ale plictiselii şi/sau atribute psihologice asociate acesteia. Puse cap la cap, concluziile acestor studii ne pot da o imagine preliminară asupra plictiselii la români, studii viitoare trebuind însă să o testeze direct. Să le analizăm succint. 

Levine şi Norenzayan (1999) arată că între 31 de ţări/culturi, românii se află pe locul 25 în ceea ce priveşte ritmul vieţii, avînd aşadar un ritm mai lent, ştiut fiind faptul că, cu cît ritmul vieţii este mai scăzut, cu atît satisfacţia în viaţă şi dezvoltarea economică sînt mai scăzute (ceea ce se întîmplă şi la români – David, 2015). Am arătat, printr-un număr mare de analize secundare de date (David, 2015), că nivelul de iraţionalitate la români – în formularea obiectivelor/scopurilor – este mai scăzut decît la americani. Dar nivelul de raţionalitate nu este mai ridicat. Acest lucru sugerează un oarecare dezangajament cognitiv (David şi colab., 2010). Reanalizînd secundar datele lui Schuler, H. şi colab../Miclăuş, L., Iliescu, D. (2007), am arătat (David, 2015) că perseverenţa în sarcină la români este mai scăzută decît la americani şi germani; plictiseala este adesea un factor major implicat în lipsa de perseverenţă în sarcinile de muncă, mai ales dacă sarcinile sînt rutiniere şi sub nivelul abilităţilor celor implicaţi în sarcină. Sulea şi colab. (2015) arată că într-un grup de 255 de studenţi români plictiseala corelează negativ cu conştiinciozitatea (r=-18) şi agreabilitatea (r=-21) şi pozitiv cu neuroticismul (r=0.22), în condiţiile în care am arătat, prin analize secundare de date (David, 2015), că la români nivelul de conştiinciozitate şi agreabilitate sînt mai scăzute decît la americani, iar cel de neuroticism mai crescut.

În concluzie, coroborînd datele de mai sus, cred că nivelul de plictiseală la români este unul ridicat, cel puţin prin raportare la spaţiul occidental. Pentru o înţelegere mai nuanţată a plictiselii este însă nevoie de studii noi de psihologie prin care să se investigheze în cazul românilor toate cele cinci tipuri de plictiseală, cu o metodologie interculturală, putîndu-se chiar coborî nivelurile de analiză, în funcţie de obiectivul ţintit, spre exemplu de la „români vs. vestici“ la „transilvăneni

. olteni“. Analize complementare de psihologie culturală (ex. cum anumite instituţii culturale influenţează dezvoltarea atributului psihologic de „plictiseală“) pot nuanţa concluziile derivate din metodologia interculturală. 

Cum putem contracara plictiseala 

Iată cîteva sugestii care pot ajuta la contracararea plictiselii (vezi Seligman, 2002):

Stabileşte-ţi clar o grilă de 3-5 valori cardinale care să-ţi ghideze viaţa şi implementează-le în ceea ce faci. Aşa cum ştii cum te numeşti şi unde locuieşti, aşa să ştii aceste valori. Nu trebuie să rămînă fixe pe parcursul vieţii, dar trebuie să fie conştientizate clar. Aceste valori îţi vor oferi ceea ce se numeşte viaţă cu sens, un puternic antidot la plictiseala de orice formă. 

Stabileşte-ţi o lista de 10 comportamente care îţi fac plăcere; ar fi bine să fie congruente cu valorile stabilite la punctul 1. Planifică-le şi implementează săptămînal un număr rezonabil din ele Acestea îţi vor oferi plăcere, un alt antidot al plictiselii. 

Stabileşte-ţi intenţionat planuri şi implementează-le; ar fi bine să fie congruente cu valorile stabilite la punctul 1. Nu contează că nu pot fi duse toate la bun sfîrşit; este important să le implementezi, generînd astfel angajament cognitiv şi activare comportamentală, alte antidoturi ale plictiselii. Atenţie, planurile trebuie să fie la nivelul abilităţilor pe care le ai, oferindu-ţi astfel satisfacţie şi sentimentul eficienţei.

Pentru dezvoltarea abilităţilor de concentrare a atenţiei practică tehnici meditative.  

În finalul acestui articol, îmi doresc ca acest text să nu vă fi plictisit!  

Daniel David este profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca şi profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.