Despre pietre și metafore acvatice

7 mai 2020
Despre pietre și metafore acvatice jpeg

Fii tu însuți! Gîndește cu mintea ta, nu ca toți ceilalți! Fii altfel, fii diferit și, dacă vrei să învingi, luptă împotriva curentului! Cam așa sună, nespecific și mobilizator, mesajele adresate tinerilor, pe platformele de socializare. 

Cînd mă gîndesc la un curent, reprezentările mele sînt mai degrabă acvatice decît aeriene. Poate și pentru că, iată, cu toate că sînt convinsă de neadevărul credinței românești conform căreia „te ia curentul” (a se înțelege te ia dracul și te îmbolnăvești), sînt încă tentată să îmi acopăr urechile cînd simt oarece adiere prin preajmă. Și poate pentru că „te ia apa” (a se citi plutești în fericire, poate chiar vorbești aiurea de prea multă relaxare) îmi dă senzația de libertate; cît despre „ne-a luat valul”, sintagma a rămas pentru mine definitiv însoțită de conotația micului eroism al fiecăruia dintre noi în decembrie ’89, o metaforă pentru felul în care a te lăsa purtat de val înseamnă a cîștiga putere împotriva a ceva – în cazul acesta, împotriva sistemului.

Scriind, îmi dau seama că atît curenții de aer, cît și curgerea apei te iau, așa cum te ia o durere sau te ia cu frig, te ia cu frică (niciodată nu te ia cu curaj), te ia la oaste, te ia pe sus (împotriva voinței), te ia în căsătorie, te ia la dans, o iei la sănătoasa, sau așa cum în satul vechi erai luat de Iele, sau pruncul era luat din drum, iar azi ți se ia vorba din gură sau ești dus cu vorba, ești luat peste picior, luat la trei păzește, ori pentru că ai luat-o de bună, ți s-a luat în nume de rău. Pentru plăcerea limbii, aș putea continua așa, ia aminte și ia seama, dacă îți iei nădejdea, ți-ai luat de-o grijă, dar nu-ți lua nasul la purtare că îmi iau cîmpii, îmi iau ziua bună și îmi iau tălpășița și, dacă te iei cu vorba, îmi iau zborul și ia-mă de unde nu-s.

Revin la subiect. Într-un timp în care noul e perceput mai întotdeauna ca superior cunoscutului, în care schimbarea este condiția sine qua non a evoluției, ba chiar o confirmare a calității de a fi viu (schimb locul de muncă, schimb profesia, schimb locuința, schimb țara, schimb convingerile, schimb fotografia de profil pe Facebook, deci simt că trăiesc), eu aleg să nu mă frăsuiesc prea mult. Curentul actual, vasăzică, ne ia și ne duce spre schimbare rapidă, spre adaptare la nou, spre dorința de experimentare, spre efortul de a fi diferiți de cei din care ne tragem. Eu însă aleg starea de... aș spune „dăinuire”, dacă termenul nu ar fi fost atît de îmbîcsit de propaganda comunistă care clama dăinuirea poporului român (sic!) pe același teritoriu de pe vremea proto-pre-dacilor; voi spune, așadar, că starea de a dura (îmi place polisemantismul verbului) este forma mea de libertate, probabil deloc originală, împrumutată de la cei care se nășteau și mureau în același sat, se comportau într-un anume fel pentru simplul fapt că așa au apucat și nu și-ar fi părăsit niciodată pămîntul, pentru că acela, și nu haina îi făcea pe ei oameni. Simt din ce în ce mai mult că e nevoie de o transmitere pe verticală, de la înaintași spre urmași, pentru echilibrarea băltirii extinse a comunicării pe orizontală. Cred că e tot mai acut nevoie de actualizarea micilor tradiții, a zicerilor și a obiceiurilor pe care se sprijină identitatea de familie, de locuire, de grup. Și mă simt tot mai responsabilă de (ne)transmiterea lor, măcar în propria familie.

Ce ne comunică pildele și proverbele exprimate prin metafore acvatice? Că apa trece, dar pietrele rămîn. Așadar, în ciuda faptului că apa și gura lumii nu pot fi oprite, există ceva mai puternic care stă stavilă împotriva curentului: stabilitatea pietrei și încăpățînarea omului de a rămîne așezat în lumina și sub bucata de cer sub care s-a născut, înconjurat de imaginile și sunetele în care a crescut. Cine vorbește! Ai mei, cu două generații în urmă, s-au strămutat din munții Pindului în cîmpia Bărăganului. Au muncit mult, au făcut agricultură, au făcut biserică, și-au adus frații și surorile și... mulți dintre ei s-au îmbolnăvit de plămîni. Neamul lor nu fusese croit pentru arșița și  pulberea în care se strămutaseră. La țară se spunea că cel mai bine e să te scalzi în apele tale și că omul înțelept stă la teapa lui, ca apa în matca ei. Și tot din parimiile țărănești aflăm de obiceiul vechi de a lua o piatră în gură. Vorba se (mai) folosește astăzi ca însoțire a oricărei acțiuni desfășurate pentru prima dată, ca garanție a repetării sau a perpetuării acelui act în timp; înainte vreme, se lua la prorpiu o piatră în gură la depunerea unui jurămînt, iar simbolistica gestului trimite tot la perenitate. În cultura românească, piatra este cea care durează și se opune curgerii, în timp ce apa duce cu ea spre uitare, iar Apa Sîmbetei se strecoară spre buricul pămîntului, în ținutul celor care au pierdut șirul zilelor.

Pe scurt, cred că în lumea satului vechi tăria de a nu te lăsa purtat de schimbare era mai iubită de Dumnezeu decît îndrăzneala de a căuta să fii în pas cu timpul.

Ioana Popescu este etnolog.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Referendum in zonele ocupate de rusi in Ucraina FOTO Profimedia (2) jpg
Serbia și Turcia nu recunosc rezultatele „referendumurilor” din teritoriile ucrainene ocupate
Serbia nu recunoaște rezultatele așa-numitelor „referendumuri” din teritoriile ucrainene ocupate, a fost declarat de șeful ministrul sârb de Externe, Nikola Selakovici.
Anamaria Prodan png
Anamaria Prodan, după bătaia cu Reghe: „Familia noastră nu va mai comenta absolut nimic public”
Anamaria Prodan a explicat că de dragul copiilor familia a decis să îngroape securea războiului cu fostul soț. Ea susține că nu va mai face niciun fel de comentarii publice despre viața privată a familiei sale.
Protest in Iran FOTO EPA EFE jpg
Proteste în Iran. Trei ambasadori străini, convocați la Teheran
Ministerul iranian de Externe i-a convocat pe ambasadorii Marii Britanii, Norvegiei şi Suediei pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de atitudinea acestor ţări faţă de protestele legate de moartea în arest a tinerei Mahsa Amini, care s-au soldat până în prezent cu 41 de morţi - transmite EFE.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?