Despre nostalgie și modul în care ne aducem aminte de comunism interviu cu Magdalena BOIANGIU

Publicat în Dilema Veche nr. 829 din 9 - 15 ianuarie 2020
Despre nostalgie și modul în care ne aducem aminte de comunism interviu cu Magdalena BOIANGIU jpeg

În perioada octombrie 2004 – mai 2006 am beneficiat de o bursă de cercetare postdoctorală la Universitatea Laval din Canada. Proiectul meu de atunci era dedicat sociologiei memoriei comunismului românesc, mai exact felului în care „matricea memorială“ specifică nouă a fost influențată de factorul religios. Își amintesc popoarele de extracție ortodoxă comunismul „altfel“ decît catolicii sau protestanții? Necesarul travail de mémoire (munca memoriei, munca cu memoria) se realizează „altfel“ în țările majoritar ortodoxe și dacă da, de ce oare? Pentru a răspunde la aceste interogații, pe lîngă lecturile din bibliotecă, am realizat pe teren, în România, o serie de interviuri cu profesori universitari, istorici, jurnaliști, creatori din industria publicității care tocmai începuse pe atunci să exploreze și să „exploateze“ filonul nostalgiei. În arhiva mea personală am păstrat transcrierea unui interviu despre nostalgie și despre modul în care ne aducem aminte de trecutul comunist, realizat cu regretata Magdalena Boiangiu pe 30 decembrie 2005. Iată-l reprodus mai jos, cu foarte mici intervenții și adaptări de parcurs din partea mea. 15 ani mai tîrziu, precizia și densitatea răspunsurilor furnizate de doamna Boiangiu au căpătat, la rîndul lor, o aură nostalgică.

Putem vorbi de o nostalgie a comunismului, în țara care a cunoscut cel mai „dur“ regim comunist?

Da, există forme de nostalgie, dar nu a comunismului în sine (pe care, atenție, societatea oricum nu l-a crezut capabil să existe), ci mai degrabă a „stării de dictatură“ care le ordona viețile multora dintre noi.

Cine ar fi „nostalgicii“? Putem încerca o clarificare a acestora?

Da. Aparent paradoxal, anticomuniștii fervenți de la începutul anilor 1990, cei care au păstrat o gîndire binară („noi“ și „ei“) și o anumită remanență a unei „anumite“ idei de autoritate. Uneori, nevoia lor de autoritate cunoaște forme foarte speciale, cum ar fi nevoia de „ordine intelectuală“. Ei s-au răspîndit, cum era de așteptat, în spațiul public, ca lideri de opinie. Un Octavian Paler are, de exemplu, nostalgia unei „mîini forte“, care să contribuie la însănătoșirea societății. O altă categorie ar fi pierzătorii, loser-ii tranziției, după cum era de așteptat. Să nu uit: la noi, procesul comunismului, atît cît a fost el, a avut loc într-o manieră neinstituționalizată. Pensionarii au fost cei care au ispășit păcatele funcționării comunismului, dar și-au pierdut „libertatea de a se plînge“, faimoasa disidență de bucătărie, ceea ce i-a derutat profund. În fine, exemplul evident al celor care dețineau adevăratele privilegii în vechiul regim, dar care au fost incapabili – sau nu au știut! – să le păstreze sau să le dezvolte sub cel nou.

În opinia dumneavoastră, care sînt formele concrete, palpabile, de expresie a nostalgiei comunismului în societatea românească de astăzi?

Remarc o anumită obsesie a ideii de dictatură în conversațiile dintre oameni, chiar și cele banale, a ordinii și disciplinei de altădată, acum pierdute. Nu știm ce să facem cu ideea de responsabilitate. Nu sîntem obișnuiți să avem grijă de noi, altcineva trebuie să răspundă pentru destinul individual. Avem nostalgia „subvenției“ perpetue de la stat, inclusiv în lumea cea mică a scriitorilor. Și pentru că tot veni vorba de aceștia, să nu uităm soluția „antinostalgie“ propusă de un cunoscut scriitor: în ziua de 22 decembrie, toate posturile TV să transmită fix două ore de program de pe vremuri. Alb-negru!

Mai avem și ciudata nostalgie a penuriei: ne este dor de alimente și băuturi cu gust și compoziție imposibilă, pe care le disprețuiam pe atunci. Ce-i drept, erau produse cu adevărat populare, puteau fi cumpărate cu bani puțini.

mcc jpg jpeg

Putem vorbi de o atracție a industriei publicității pentru anii 1980 și comunism, în general?

Da, cred că da. Ceea ce numim „creativii“ din acest domeniu par a fi interesați acum de acele elemente din comunism care sînt cunoscute bine de către consumatori, numai că le răstălmăcesc, le schimbă sensul complet. Le reușește acest lucru pentru că ei nu se implică emoțional în ceea ce fac, pentru ei este vorba doar de o profesiune, un business comercial. Dar memoria și nostalgia sînt alcătuite din emoție și sentimente – iată de ce nu toată lumea este de acord cu astfel de reclame. Reacțiile sînt contradictorii.

Cum credeți că a fost – nu receptat, ci privit filmul Good Bye Lenin al lui Wolfgang Becker în România?

Personal, eu cred că acest film nu a avut prea mare trecere în țara noastră. De ce? Pentru că spectatorii români au o totală necunoaștere a realităților din fosta RDG și a tranziției din Germania reunificată de mai tîrziu. Penuria de bunuri de consum din România, inclusiv cele mai banale, a fost mult mai puternică în România decît în Germania de Est.

Putem vorbi de un „viitor al nostalgiei“ comunismului? Posibile evoluții?

Este foarte probabil ca nostalgia după trecut să capete noi forme din cauza eșecurilor succesive de guvernare. Se regretă predictibilitatea existenței în vechiul sistem, stabilitatea ansamblului de atunci. În toate cazurile, comunismul trebuie „dezgropat“ și tratat cu atenție și multă luciditate.

a consemnat Mirel BĂNICĂ

Foto: UNITER (sus), Muzeului Consumatorului Comunist din Timișoara (jos)

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.