Despre neputință

Diana GEACĂR
Publicat în Dilema Veche nr. 941 din 21 – 27 aprilie 2022
Despre neputință jpeg

Chiar gîndul că trebuie să scrii ceva despre spaime îţi declanşează neliniştea, nu-i aşa? Le simţi cum se adună, care mai de care mai mare şi mai dichisită, cerînd un loc în faţă, să scrii despre ea prima. Cîndva, observînd progresul bolii tatălui meu, pragurile pe care le-a trecut – unul dintre ele fiind o operaţie după care mintea lui întîrzia să se întoarcă, adică era treaz, dar nu era el, ci o fiinţă care se zbătea legată de pat –, mi-am spus că cel mai tare mă sperie creierul, care se poate hotărî oricînd să se închidă, să te dea afară din propriul corp. Încă am spaima asta, că spaimele nu au leac, bineînţeles, dar am învăţat în timp că poţi vorbi cu ele, ţi le poţi apropia pînă cînd ajungeţi să aveţi un soi de prietenie. Dar acum cred că cea mai mare dintre spaimele mele se numeşte Neputinţa. Ea e cea care mă sufocă, o simt cum mi se ridică din piept şi mi se aşază pe gît, ca un leu uriaş, cald şi moale, care nu se lasă alungat. Neputinţa de toate mărimile: cea în care asculţi discursul deraiat al unor oameni şi ştii că, orice le-ai spune, nu le poţi schimba părerea, dar tot le spui; cea pe care o simţi cînd treci pe lîngă animale abandonate; cea pe care o simţi cînd copilul tuşeşte toată noaptea şi ştii că pînă dimineaţă nu poţi să faci nimic, i-ai dat toate medicamentele pe care le aveai în casă, şi dormi iepureşte; cea pe care o simți faţă de propriul corp, care îşi dezvoltă boli fără să te avertizeze, sau îţi dă semnale înşelătoare; cea în care stai pe margine cînd îţi moare un părinte, pentru că nimeni nu mai poate face nimic, şi doar asta ţi-a rămas, aşteptarea; cea pe care o simţi cînd vezi ororile războiului din Ucraina, familii omorîte, femei și fetițe violate, animale pierdute, copii pe al căror spate părinţii au scris cu un marker numele şi adresa. Neputinţa pe care o simte raţiunea în faţa absurdului şi a ticăloşiei generalizate, care par a fi de neoprit, o, Doamne. E o spaimă de moarte aici, în diferite forme: spaima de moarte a corpului (al tău sau al celuilalt), spaima de moarte a sinelui și a întregii lumi raționale, cu toate valorile ei, și de înlocuire a lor cu un non-sine și o non-lume, una în care minciuna e prezentată, și chiar cu mare cinism, drept adevăr. Și atunci, mintea intră în apărare: lumea asta nu poate deveni reală, își spune ea, e o ficțiune. Dar apoi își amintește de 1984 și de alte distopii. Pe urmă zîmbește amintindu-și ce și-a spus cînd a aflat că pot învăța și reproduce cuvinte corbii: ia uite ce chestie, credeam că e o ficțiune poezia lui Edgar Allan Poe, dar corbul ăla e foarte posibil să-i fi spus Nevermore.

Spaimele nu au leac, cum ziceam, dar pot fi îmblînzite. Naşterea fiului meu şi moartea tatălui meu sînt două evenimente care m-au educat şi încă o fac. În ce priveşte relaţia mea cu lumea exterioară: nu mai suportam să mă uit pasivă la ce se întîmplă în jur. Mă irita gîndul călduţ că asta nu mă priveşte pe mine, lasă că se va ocupa altcineva. Brusc, nu mai puteam trece pe lîngă anumite situaţii fără să fac ceva, oricît de mărunt. Să dau ceva de mîncare animalelor care-mi ieşeau în drum. Să iau un pui de pisică abandonat, care zăcea lîngă un gard, aşteptînd moartea, şi să-l duc cu taxiul la o clinică veterinară. Să alerg noaptea, pe stradă, după o căţeluşă abandonată, ca să o duc la un adăpost – e o amintire grozavă asta, iar de cîte ori îmi pun faptele în balanţă, mă ung pe suflet cu ea. Cum alergam în noaptea Sfîntului Andrei în jurul unei maşini, eu într-o parte, căţeluşa în cealaltă, pînă cînd, poate pentru că obosise, poate pentru că renunţase pur şi simplu la luptă, poate pentru că înţelesese din vocea mea că vreau să o ajut, a înlemnit pe trotuar şi m-a lăsat să o iau în braţe.

Multe forme are Neputinţa. O văd pe mama stînd lîngă patul meu de spital, pe cînd aveam doi ani, apoi douăzeci. Îmi văd degetele de la paisprezece ani, mîncate de o eczemă alergică, ce mă face să mă izolez, să-mi fie ruşine să plec în vacanţă, şi-l aud pe tata spunîndu-mi că, dacă ar putea, mi-ar lua el bubele, pe mîinile lui. Îl văd pe fiul meu moleşit de febră şi pe mine tot ridicîndu-mă să-i pun mîna pe frunte, tot aşteptînd să acţioneze medicamentul, stînd de veghe, întinsă lîngă el. Îl văd în biserică pe soţul meu, cu ochii roşii şi privirea pierdută, lîngă sicriul în care se află tatăl lui, şi nu-i pot lua durerea, tot ce pot face e să-i transmit din priviri că-l înţeleg.

Diana Geacăr este scriitoare și traducătoare. Cea mai recentă carte a sa este volumul de povestiri Sirina și alți monștri din Saad, Editura Casa de Pariuri Literare, 2021.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

păcănele
Câștigător la păcănele, jefuit de un prieten. Polițiștii din Vaslui l-au reținut pe tâlhar
Un tânăr de 26 de ani din Vaslui, invidios pe un amic de 19 ani care câștigase la păcănele, l-a urmărit în orașul Târgu-Neamț și l-a deposedat prin violență de portofel, în care se aflau 1.500 de lei.
Lucrările pe Valea Oltului la structura DN7 în Sibiu Foto DRDP Brașov jpg
Alternative pentru șoferii prinși în capcana lucrărilor de pe Valea Oltului și A1 Sibiu-Pitești VIDEO
De multe luni, din cauza lucrărilor începute în mai multe puncte pe DN7 / E 81 - Valea Oltului, dar și pe A1 Sibiu – Pitești, traficul rutier pentru trei județe este sufocat de ambuteiajele din Sibiu.
Poliţia Română foto Poliţia Română
Un copil de 4 ani s-a înecat în piscina din curtea casei. Distrusă de durere, mama s-a sinucis VIDEO
O familie din orașul Găești, Dâmbovița, trece printr-o tragedie inimaginabilă. Copilul de doar patru anișori a fost găsit mort în piscina din curtea casei. De durere, mama s-a sinucis spânzurându-se în pădure.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.