Despre meşteşugarii after-sales

Tiberiu CAZACIOC
Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Despre meşteşugarii after sales jpeg

S.C.M. Mobilă şi Tapiţerie?! Meşteşugarii sînt şi povestea blocului meu. Peste cartierul Tineretului din Bucureşti au trecut deja 24 de ani de cînd bulevardul ce desparte zona locuită de parcul cu acelaşi nume nu se mai cheamă Bulevardul Pionierilor, ci Bulevardul Tineretului. Dar în triunghiul în jurul căruia ne învîrtim de atîţia ani – copii, părinţi, bunici, adolescenţi, maşini care se înghesuie pentru locurile de parcare –, ceva tot a rămas dinainte de 1989: meşteşugăreala, cum i-aş spune eu. Blocurile au fost prevăzute la parter – aşa cum au fost gîndite peste tot – cu spaţii comerciale. Dar şi cu ateliere meşteşugăreşti. Deşi aparent nu mai sînt vizibile – pentru că au cedat parţial spaţiul unor iniţiative private –, firmele scorojite, căzute stau încă deasupra unor locuri care mai oferă servicii de reparaţii. Serviciile de reparaţii făceau parte, în mod extins, din oferta curentă a mediului urban. Din trei motive. Unul este acela că această cooperaţie meşteşugărească vine din urmă, de la sute de ani distanţă. Cooperaţia de azi este rămăşiţa breslelor precursoare industrializării şi globalizării. Al doilea motiv pentru care cooperaţia meşteşugărească a rezistat este că înregimentarea ei a fost de succes. Modelul cooperatist meşteşugăresc – ca model de organizare economică şi socială – a fost înglobat de regimul comunist, care a tolerat cooperaţia. Dar meşteşugarii au răspuns şi unor nevoi comerciale. Este vorba de ceea ce azi s-ar numi after-sales. Sau mica industrie, cum – pe bună dreptate – îi spunea clasificarea comunistă. Pantofarul, croitorul, ceaprazarul, sifonarul, curăţătoria, mobila şi tapiţeria sînt încă împreună cu noi.

Croitori şi instalatori

În vecinătatea blocului meu există un atelier de croitorie, unde îţi poţi ajusta şi repara haine. Consumerismul nu este fără cusur, şi publicul foloseşte serviciile de croitorie. Serviciul nu mai este acela de a croi haine la comandă sau pantaloni după dorinţă, însă, într-o lume a hainelor proaste şi fără tipar antropometric corect, uneori, nu abandonarea lor este o soluţie, ci recondiţionarea. Croitoria de cartier poate ajuta la ajustarea hainelor cumpărate de la cele cîteva magazine second hand – de succes fulminant, dar de scurtă durată. Există şi un mic atelier, tot vechi de peste 24 de ani, unde găseşti un domn cu o siluetă impozantă, care te poate ajuta dacă ai probleme cu frigiderul, cu aparatele de călcat sau cu descuierea uşilor. Putem, deci, număra două meşteşuguri. Cine nu a avut o problemă cu maşina de spălat sau cu frigiderul, în perioada de după garanţie?

De partea cealaltă a triunghiului, există două mici prăvălii de instalatori. Prima, mai mică, ţine de cooperativa Instalatorul, şi acolo te aşteaptă tînărul Victor şi domnul Marian. L-am ales, acum mai mulţi ani, pe Victor – ca instalator preferat. Cu cîţiva ani în urmă, Victor m-a ajutat într-o aventură incredibilă, cînd, într-o aprigă zi de Crăciun – cred că era prin 2003 – am ademenit-o pe mama să stea la noi, ca să facă, chipurile, sarmale. Timp în care, pe un viscol de nu vedeai, am fost la mama să îi instalăm un aragaz. Am ajuns în Moşilor, ne-am împotmolit de două-trei ori, şi Victor m-a împins printre nămeţi de mi-a fost ruşine. Dar nu a zis nici pîs. Domnul Marian este partenerul său mai vîrstnic. Mi s-a plîns, la un moment dat, taciturn, cu chiştocul de ţigară în colţul gurii, că nu prea mai sînt comenzi. Nici pentru ei, situaţia nu este prea bună. Instalatorul Marian şi echipa cealaltă – cea concurentă, mai numeroasă – vin la lucru zi de zi, dis-de-dimineaţă, de la ora 7. Chiar şi sîmbăta, pentru că – nu-i aşa – meseriaşii sînt la dispoziţie oricînd – sau aproape oricînd –, pentru a putea interveni în caz de ţeavă spartă. Şi ocazii sînt destule totuşi, dacă ne gîndim la piesele şi accesoriile de proastă calitate, folosite la instalaţiile sanitare.

Cealaltă echipă de instalatori, mai numeroasă, are tot felul de tabieturi. Spală – cînd vremea le permite – trotuarul cu furtunul, cît este vara de lungă. Pun într-un vas, pe trotuar, pîine, firimituri şi apă într-un castronel. Vin şi pleacă mereu de la lucru, de la intervenţii, cu taxiul.

Mobilă, fotografie şi sifon

În continuarea acestor două ateliere – pe aceeaşi latură a blocului, continuînd linia – este o unitate a Societăţii Cooperatiste Meşteşugăreşti Mobilă şi Tapiţerie. Noi, locuitorii zonei, am trăit şi am suferit pe lîngă ea. Reparaţii de mobilier, pus arcuri şi schimbat zegrasul (mai ţine cineva minte că de fapt este seagrass?), un pic de mobilier la comandă, din PAL. Şi un serviciu încă existent şi nedistrus de industria parchetului laminat: festonarea de mochetă. Modernizarea locuinţelor românilor a fost marcată de civilizare, revoluţie şi stare materială. La bloc, s-a trecut de la linoleum la covor. De la covor la mochetă. Şi de aici, la parchet laminat. Asta dacă ai rămas în acelaşi apartament de bloc, confortabil, permeabil la zgomote şi trepidant. Ceva s-a întîmplat, într-o zi, cu tapiţeria. Cred că doar o dată sau de două ori am avut nevoie de serviciile echipei de la Tapiţerie şi Mobilă. Atunci am făcut cunoştinţă cu un domn tapiţer, cu care m-am salutat cu insistenţă, de-a lungul anilor. Întotdeauna, tapiţerii erau deja la lucru la ora 8, iar eu plecam către birou în jurul orei 9. Aşa că, inevitabil, dădeam ochi în ochi. M-a impresionat pentru că, la un moment dat, acest domn, simplu şi muncitor, mi-a spus cît de surprins este că îl salut cu respect. Anii au trecut şi, într-o dimineaţă, l-am auzit într-un schimb de replici cu noua conducere a atelierului, cu nişte vorbe ce m-au făcut să înţeleg că, practic, era dat afară sau mutat în altă parte. De atunci, nu l-am mai văzut. Erau o imagine familiară, el şi colegii săi, care cărau de la clienţi canapele şi recamiere, în atelier. În dreapta scării noastre a fost şi un studio al Cooperativei Fotografia. Acolo veneau, pînă acum zece ani, nunţi, botezuri, cu alai. Acolo ne-am fotografiat copiii, cînd erau mici. Fotograf era domnul Nicu Profir, recunoscut în Bucureşti.

Singurul atelier fotografic care mai foloseşte tehnica clasică de developare şi prelucrare a peliculei fotosensibile este cel al domnului Maican, de pe lîngă magazinul Cocor, unde erau prăvăliile evreieşti. Atelierul în care lucra domnul Profir probabil că este, încă, al Cooperativei Fotografia. Dar a cunoscut tot felul de transformări comerciale, tot felul de ventures au fost încercate în 24 de ani. În perioada de cădere de după criză a fost şi sex shop, a fost şi magazin de vîndut etnobotanice. Au falimentat ambele, după puţin timp. Încercări de comerţ de butic au avut loc tot timpul în împrejurimi, şi puţine au rezistat. S-au rotit, au revenit alţi şi alţi întreprinzători, haine vechi, comerţ de telal – cum era cunoscut pe vremuri. Măcelăria a revenit, în spate găzduieşte cizmăria. Şi măcelaria este un artizanat, un meşteşug, dar el a rămas o tradiţie mai curînd în cultura occidentală. Sifonăria este încă vie şi funcţionează la Piaţa Norilor, într-o latură, deşi cel mai vechi sifonar al Bucureştiului se găseşte pe strada Puţul lui Zamfir. Iar omul de serviciu de la blocul de vizavi mi-a spus scurte poveşti despre viaţa de sifonar a tatălui său, ce bani făceau cu sifoanele şi cît de fraier a fost el, ca tînăr, că nu a reuşit să ducă mai departe meşteşugul. Azi, scurta tradiţie a sifonăritului este treptat înlocuită de sifonul high-class, Soda Stream. Este, de fapt, autosifonul pe stil vechi, readus în hip de nişte antreprenori. Videoclipul de publicitate pentru Super Bowl a fost eliminat de NBC din proiecţie, pentru că era concurent băuturilor carbogazoase Coca-Cola şi Pepsi-Cola.

Cizmăria încă există – se află în spatele blocului de vizavi, deşi în faţă este acum, din nou, o măcelărie. Mai sus este o unitate a S.C.M Igiena. Nu a fost învinsă de nimeni, deşi, de-a lungul anilor, au fost înfiinţate în cartier şi saloane de înfrumuseţare şi coafură, la preţuri de concurenţă şi cu program chiar şi duminica. Toate aceste ateliere şi spaţii de lucru au cunoscut transformări. Unele şi-au schimbat firma. Au schimbat cu totul rama veche, de vitrină, cu ramă integral din termopan. Renaşterea meşteşugurilor se petrece sub ochii noştri. Lîngă intrarea în blocul nostru, nişte tineri au deschis o mică frizerie, sub genericul „Academia de Frizerie“. În Calea Văcăreşti am dat peste un atelier de reparaţii croitorie – chiar în Piaţa Timpuri Noi.

Nu mai sînt meşteşugari, ci artizani. Ei contribuie la creşterea duratei de întrebuinţare a vieţii noastre. Slow life.

Celor care vor să descifreze istoria veche, dar şi pe cea nouă, le recomand să meargă în pasajul Macca. Prăvăliile încă mai au numerele de ordine deasupra uşilor. În spatele Muzeului Naţional de Istorie a României, recunoşti, mai bine ca în altă parte, la parterul Institutului de Balneofizioterapie, compartimentarea prăvăliilor. Iar în fostul cartier evreiesc, din spatele magazinului Cocor, găseşti, încă, steaua lui David deasupra uşii unor magazine, semnul apartenenţei religioase a vechilor proprietari. Iar pe Colţea încă mai găsiţi spaţiile unor mici prăvălii, de cîţiva metri lăţime. Deasupra uneia, mai este scris încă Star & Cohn. Priviţi oraşul, priviţi straturile lui!

Tiberiu Cazacioc este masterand în Antropologie la SNSPA.

Foto: L. Muntean

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?