Despre implicare în România

Carmen MARCU
Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Despre implicare în România jpeg

Foarte mulţi oameni din România îşi doresc să se implice, dacă ne luăm după numărul impresionant de share-uri pe reţele sociale despre marşuri activiste, oameni care aleargă pentru cauze sau de persoane interesate de diverse cauze, pornind de la cei care au nevoie de ajutorul nostru pînă la situaţii precum cea din Nepal. Însă un număr cu mult mai mare de oameni nu au acces la astfel de informaţii, rămînînd în afara activităţii de voluntariat. 

Cum aflăm despre voluntariat 

ONG-urile din România care implică voluntari provin din diverse domenii precum: sănătate, mediu, educaţie, servicii sociale, tineret, cultură, şi fiecare dintre ele oferă oportunităţi pentru activităţi punctuale sau de durată în care oameni de toate vîrstele, în special tineri, se pot implica zi de zi. 

Să ne imaginăm situaţia în care o persoană vrea să facă voluntariat. Unde va căuta informaţia, cum va filtra această informaţie, ca să se asigure că va avea o experienţă potrivită cu aşteptările şi nevoile ei? Merge pe Internet, află de la un prieten (caz fericit, pentru că are deja confirmarea unei experienţe de dorit), este într-o bază de date şi primeşte constant anunţuri. Fără doar şi poate, este un om activ şi interesat, conectat adesea la Internet. Chiar dacă se comunică mult în rîndul ONG-urilor pe reţelele de socializare, pe e-mail, la radiouri locale, prin spoturi video virale, afişe, totuşi nevoia de comunicare este încă la un nivel ridicat. Pe de o parte, credem că se folosesc aceleaşi cărări deja bătute de către toţi cei care vor să anunţe astfel de oportunităţi, iar pe de alta, voluntarul nostru a devenit mai selectiv, are nevoie de sprijin pentru a face alegerea potrivită şi preferă să aibă mai multe variante din care să poată alege. Sperăm ca platforma care se va lansa în curînd să ajungă la cît mai multă lume, să convingă şi să aibă efecte în timp şi offline; sperăm ca cei care nu sînt în acest mediu să fie contaminaţi de cei care ştiu deja. În afară de varianta online sînt şi servicii oferite de către centre de voluntariat locale sau, mai nou, biblioteci care au fost parte dintr-un amplu proiect al Pro Vobis, numit „Raftul cu iniţiativă“ şi în care au învăţat să managerieze voluntari şi să creeze astfel de oportunităţi. 

Cine este voluntar în România 

Profilul voluntarului din România ar putea fi următorul: un tînăr cu studii medii sau universitare care doreşte să se implice în activităţi practice care să îi aducă o experienţă semnificativă pentru viitorul său alături de un grup de oameni cu care împărtăşeşte aceleaşi valori. Însă voluntarii în România sînt de toate vîrstele (respectînd, desigur, vîrsta minimă de 15 ani stipulată în noua lege a voluntariatului): vîrstnici activi care se implică din ce în ce mai mult în activităţi educaţionale pentru copii sau sprijin pentru alţi vîrstnici, persoane şomere care vor să rămînă conectate, angajaţi ai companiilor care sînt stimulaţi fie prin programe interne de responsabilitate social-corporatistă, fie sînt antrenaţi direct de către organizaţii care încheie parteneriate cu astfel de companii. 

Beneficiile voluntariatului 

Voluntariatul este activitatea în care un om alege să se implice fără a avea o recompensă materială, însă, de cele mai multe ori, va avea aşteptări de genul: să fie mulţumit cu ceea ce face, să-i fie recunoscute meritele, să fie integrat într-o echipă. De ce să fii voluntar? Beneficiile sînt variate: pentru a cîştiga experienţă în vederea obţinerii unui loc de muncă, pentru a fi activ, pentru a-ţi face prieteni, pentru a învăţa lucruri noi, pentru a fi util comunităţii, pentru a te distra sau pentru a ajuta, şi multele altele. În România nu sînt facilităţi acordate celor care se implică prin voluntariat, cum ar fi transport local asigurat, doar dacă organizaţia îşi permite, şi din păcate este un caz mai rar. 

De toate acestea ar trebui să ţină cont un coordonator de voluntari pe care ni-l putem imagina corespondentul managerului de resurse umane din companii. Se ocupă de birocraţia întocmirii de documente precum contractul de voluntariat, fişa de voluntari şi, în acelaşi timp, cu selecţia celor potriviţi pentru responsabilităţile cerute, cu motivarea acestora, cu pregătirea lor, cu recunoaşterea meritelor. În ţara noastră, statutul unei astfel de persoane – deşi majoritatea organizaţiilor au o astfel de persoană, fie voluntară, fie plătită (un caz mai rar) – nu este reglementat, deşi are un rol important. Sperăm să schimbăm acest lucru în curînd prin crearea unui standard ocupaţional în cadrul unui proiect european implementat de către Pro Vobis prin programul ERASMUS+, numit

care urmăreşte profesionalizarea acestui rol. 

Carmen Marcu este director de comunicare al Pro Vobis – Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat – şi vicepreşedinte al Federaţiei VOLUM. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.