⬆
voluntariat
O dorinţă personală
M-am gîndit că mi-ar plăcea să fac voluntariat, că sînt locuri şi situaţii în care cred că aş putea pune umărul sperînd că se va schimba ceva. Că se va schimba atît pentru cei pe care îi voi ajuta, cît şi pentru mine, ca persoană care, după o oarecare experienţă de viaţă, are nevoie şi de alt tip de motivaţii existenţiale.
Pe limba bunicilor
„Deci acum eşti un fel de şefă peste alţii ca tine care lucră pe de-a gratis. Atîta numa’ că acuma pe tine te plătesc.“ Era deja anul 2000 şi se mai estompaseră amintirile comunismului, dar încă nu suficient pentru a elimina din mentalitate ideea că musai trebuie să existe un „şef“.
MagiCAMP
În jurul meu văd tot mai mulţi oameni care se învîrt în jurul vîrstei de 30 de ani, care încep deja să se aşeze profesional şi caută să dea înapoi din ce au primit. Unii îşi ştiu din start cauza: fie s-au lovit de o boală, ei sau apropiaţii lor, au identificat nevoia şi intră în luptă, fie au o pasiune pentru copii, educaţie, mediu.
Se întîmplă în România
Efectele voluntariatului asupra unor copii sînt vizibile. „Sînt copii care nu aveau acasă nici măcar o bibliotecă. Acum vin la centru şi cer cărţi. Una dintre fetiţe, Valentina, o adolescentă, locuieşte cu bunicii. Părinţii sînt plecaţi în străinătate. Ea a găsit la noi un refugiu. Cel mai mult mă bucur că şi-a descoperit stima de sine."
Ghid despre voluntariat pentru adolescenţi
Am fost acceptată în juriul festivalului de film documentar One World. Nu, nu avea legătură cu voluntariatul, însă a reprezentat rampa mea de lansare în lumea festivalurilor. Această „lume“, în ultimii doi ani, a fost locul meu preferat în care mă puteam implica şi pentru care puteam lucra fără să mă simt vreodată obosită.
Despre implicare în România
Foarte mulţi oameni din România îşi doresc să se implice, dacă ne luăm după numărul impresionant de share-uri pe reţele sociale despre marşuri activiste, oameni care aleargă pentru cauze sau de persoane interesate de diverse cauze, pornind de la cei care au nevoie de ajutorul nostru pînă la situaţii precum cea din Nepal.
M.A.M.E. şi steluţe – interviu cu Maria CULESCU
Cele mai dificile momente sînt atunci cînd voluntarul află diagnosticul copilului pe care tocmai l-a cunoscut la un atelier de creaţie sau la orice altă activitate din cadrul Centrului Steluţelor. Deseori văd voluntari care, în astfel de momente, depun eforturi să zîmbească şi să îşi ascundă lacrimile.
Voluntariatul prinde volum în România
Voluntariatul, în adevăratul sens al cuvîntului, este „o mişcare“ în continuă expansiune de 25 de ani deja. Zic „voluntariat în adevăratul sens al cuvîntului“ pentru că, cel puţin la nivel social şi teoretic, acesta nu mai este considerat acelaşi lucru cu „munca patriotică“ de dinainte de Revoluţia din 1989.
Cadoul din cutia de pantofi
Totul a început în 2006, cînd, împreună cu o altă familie de prieteni, care aveau un băiat cam de vîrsta lui Luca al nostru, am încercat să îi învăţăm să împartă din ce aveau ei (jucării, hăinuţe, dulciuri) cu alţi copii săraci din oraş.
Puterea exemplului – interviu cu Florin STOICAN
Povestea asociaţiei este legată în primul rînd de oamenii care o formează, voluntarii care au reuşit prin pasiunea şi munca lor să facă lucrurile extraordinare cu care acum ne putem mîndri. Ne place să spunem despre noi că sîntem o familie, un mare grup de prieteni, partea organizaţională fiind ceva colateral.
Patrihoţi
Răsfoind un jurnal al unei unităţi de pionieri din Rîşnov, început în 1957, vei fi tentat să scrii o anume istorie. Într-un astfel de orăşel, printre ceremonii, dări de seamă, excursii, vizite la Clubul Pionierilor, întîlniri cu pionieri din alte oraşe ori cu veterani de război sau comunişti ilegalişti, apare şi munca voluntară.