Cadoul din cutia de pantofi

Valentin VESA
Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Cadoul din cutia de pantofi jpeg

Totul a început în 2006, cînd, împreună cu o altă familie de prieteni, care aveau un băiat cam de vîrsta lui Luca al nostru, am încercat să îi învăţăm să împartă din ce aveau ei (jucării, hăinuţe, dulciuri) cu alţi copii săraci din oraş.  

Tot mai mulţi prieteni au început să afle despre această acţiune şi ne-am propus ca în 2007 să ne afişăm la

-ul de pe Yahoo Messenger o descriere a acţiunii. Nu puteam însă îngrămădi în maximul de spaţiu care era disponibil ceea ce făceam, aşa că soţia mea a venit cu ideea de a-i spune „ShoeBox“, la care eu am adăugat şi explicaţia pentru generaţiile părinţilor şi bunicilor noştri: „Cadoul din cutia de pantofi“, şi astfel am avut denumirea pe care proiectul o poartă şi astăzi: „ShoeBox – Cadoul din cutia de pantofi“. Ideea ne-a venit din ceea ce amîndoi, soţia mea şi cu mine, cunoşteam din copilărie, cînd, imediat după Revoluţie, se primeau la şcoală cutii cu cadouri pentru copii, venite din Anglia, Germania şi alte ţări vestice. 

În primul an în care am organizat acţiunea în afara familiei, 2007, s-au strîns doar în Cluj 512 cutii de pantofi pline cu cadouri pentru copiii orfani sau defavorizaţi. Odată cu înfiinţarea site-ului

în decembrie 2009 şi, mai ales, a paginii de Facebook în 2011, s-a ajuns la o explozie a voluntarilor care doreau să se implice în proiect şi a numărului de locaţii de colectare şi distribuire ShoeBox înfiinţate.

În 2008 am primit cel mai important ajutor de suflet, dar şi logistic, de la Cornelius Brody, CEO iQuest Group. Lucram la firma aceasta atunci şi am rămas angajat acolo pînă în ianuarie 2015. Dl Brody mi-a sugerat să extind proiectul ShoeBox şi în afara oraşului Cluj. Mi-a pus la dispoziţie toate sediile din oraşele în care iQuest avea birouri în acel moment, ca să putem avea puncte de colectare locale. În 2011 aveam opt oraşe din România participante. 

Anul 2012 ne găseşte cu peste douăzeci de oraşe în ţară şi deja încep românii din diaspora să afle despre proiect şi să ne scrie că vor să deschidă locaţii afară. Acum ShoeBox are prezenţă locală în 16 ţări (România şi românii din alte 15 ţări), 98 de oraşe şi 219 centre de colectare. 

De la început ne-am propus ca în cadrul proiectului să nu acceptăm donaţii în bani. Este o regulă de aur pe care şi acum o respectăm cu străşnicie. O să explic de ce. 

De asemenea, am decis să nu fim şi să nu devenim niciodată o organizaţie non-profit, asociaţie sau orice fel de organizare juridică. 

Fiecare persoană care aude despre ShoeBox şi se implică o face în nume propriu şi personal. Nu există şi nu vor exista vreodată acorduri scrise, contracte de colaborare sau parteneriat şi cred că aşa ne merge cel mai bine ca structură şi proiect. 

Au existat, desigur, multe apeluri de la persoane potente financiar, firme, instituţii, partide politice, organizaţii civice, şcoli şi ministere, doritoare să ne susţină financiar, însă de fiecare dată am refuzat. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu: dacă vrei să te implici în proiectul ShoeBox trebuie să-ţi rupi din timpul tău personal, să mergi să cumperi lucruri noi, frumoase, potrivite pentru o fetiţă sau un băiat de vîrsta pe care ai ales-o, şi să îţi pui inima şi gîndul la contribuţie ca să foloseşti spaţiul unei cutii de pantofi în aşa fel încît să încapă cît mai multe lucruri utile acolo: mănuşi, lenjerie, obiecte de uz sanitar şi igienă personală etc. 

Nu facem parteneriate sau alte forme de asociere, pentru că nu vreau să se înţeleagă că am fi vreo organizaţie, cu funcţii şi titluri, unde unii să-şi aroge niscaiva merite sau să dea ordine altora. Fiecare persoană care mă contactează cu dorinţa de a deschide un centru de colectare ShoeBox, fie că o face în nume propriu sau este parte dintr-o asociaţie sau firmă, este bine primită atîta vreme cît este clar acest lucru.

Pe bază de voluntariat, fără plată şi în timpul lor liber, coordonatorii de locaţii ShoeBox şi ajutoarele lor organizează în fiecare an centrele de colectare în aşa fel încît să putem colecta între 1-15 decembrie şi apoi distribui, între 16-24 decembrie, în fiecare an, zeci de mii de cutii în toată România şi chiar în alte ţări. 

Cel mai drag moment pentru mine este iarna lui 2013, cînd, în centrul de colectare din strada Moţilor 6-8, din Cluj, a intrat o fetiţă de 12 ani dintr-un sat de lîngă oraş. Tocmai primise 100 de euro de la tatăl ei care era plecat la muncă în Spania, să-şi cumpere cizme noi de iarnă. Şi le-a cumpărat dintr-un magazin Leonardo, aflat la vreo 200 de metri de locaţia ShoeBox şi, din întîmplare (sau nu?), cînd a ieşit din magazin a primit de la un student voluntar ShoeBox un fluturaş cu detalii despre proiect. Nu mică mi-a fost mirarea cînd, după cîteva minute, o văd intrînd în centrul de colectare, cu cutia care încă avea bonul în ea, şi îmi spune că s-a decis să lase cizmele pentru altă fetiţă de 12 ani, săracă sau orfană, care poate nu are ce încălţa în iarna respectivă, cu menţiunea că „cizmele mele mai pot duce încă o iarnă, aşa cum sînt“. 

Sau un cuplu în vîrstă, care vine anual cu 31 de cutii identice, frumos ambalate şi avînd acelaşi conţinut. Am întrebat, după cîţiva ani, cum de fix 31, iar soţul mi-a spus, în timp ce soţia şi-a strîns faţa în batistă, tristă, că pentru ei e un număr cu însemnătate şi că vor să dea pentru copii ceea ce pot şi au mai frumos. 

Sînt multe astfel de povestiri, din toate centrele participante, care s-au strîns şi sînt evidenţiate de noi pe pagina de Facebook, de-a lungul anilor. Acestea ne amintesc că sînt destui oameni printre noi care au înţeles să pună binele unui amărît mai presus de bunăstarea lor personală. 

Valentin Vesa este coordonatorul proiectului ShoeBox – shoebox.ro

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.