Despre gîndirea independentă

7 mai 2020
Despre gîndirea independentă jpeg

În gîndire sîntem condamnați să fim liberi și ne punem singuri în lanțuri prin neștiință și nepăsare. Ne înregimentăm uneori la un curent sau la o opinie, fără prea multă gîndire. Gîndirea este la fel ca mîncarea. De altfel, se și spune că al doilea creier este în stomac și expresii de tipul food for thought sînt foarte des întîlnite în mai toate limbile pămîntului. Vrei să mănînci rapid și ieftin, te duci la fast food. Consecință, te îngrași, îți dai metabolismul peste cap și ești plin de calorii. Așa și în gîndire, vrei gîndire rapidă? Gîndești repede și ieftin alegînd varianta fast thinking. Vei fi plin de informații ieftine și neverificate și nu vei gîndi cu mintea ta, ci vei adera voit sau nevoit la ce ți se oferă. Varianta deliberativă și de calitate este cea de slow thinking, cînd gîndești pe îndelete, cînd zăbovești asupra gîndului și cînd gîndul tău dospește și crește ca un cozonac bine făcut.

Diferența între gîndire rapidă și gîndire lentă nu este marca gîndirii mele personale, ci a fost monumental făcută de către Daniel Kahneman. Prin gîndirea rapidă, Kahneman înțelege în primul rînd gîndirea instinctivă, intuitivă și emoțională, în vreme ce prin gîndirea lentă înțelege gîndirea deliberativă, logică și rațională. Dar gîndirea independentă de care tip este? Este ea rapidă, este ea lentă? Dacă prin gîndire independentă înțelegem o gîndire personală și creativă, atunci ea se manifestă în varianta lentă a lui Kahneman, deoarece în varianta rapidă noi sîntem înregimentați la reacții rapide și viscerale, capabile să ne salveze repede viața în situații critice. Sîntem acolo cu milioane de alte viețuitoare de-a lungul altor milioane de ani de selecție naturală.

Gîndirea, de orice fel ar fi ea, este un fel de mecanism complex care are o structură dată: sintaxa gîndurilor noastre. Nu putem avea gîndire în afara unor reguli sintactice, reguli care constituie logica gîndirii noastre. Conținuturile gîndirii pot fi și sînt subiective, însă forma gîndurilor noastre este ulciorul sintactic în care ne turnăm fiecare aceste conținuturi personale. Deci, la nivelul mecanismului logic al gîndirii, sîntem oricum pre-înregimentați prin nevoia de a respecta aceleași reguli. Problema este să nu fim comuni și înregimentați și la nivelul conținuturilor gîndirii.

Și anatomic se pare că logica și creativitatea sînt cumva ancorate în emisfere diferite. Creierul nostru este astfel împărțit între emisfera stîngă, care ne coordonează limbajul, logica și matematica, adică exact acea sintaxă a gîndirii de care spuneam mai înainte, în vreme ce emisfera dreaptă este mai degrabă dedicată recunoașterii faciale și abilităților muzicale și de orientare spațială. De aici ne vin cu precădere conținuturile vizuale, imaginile mentale pe care le avem despre lume. Oricum, este greșit să afirmăm dihotomic că toate aceste funcții țin în mod exclusiv de o emisferă sau alta a creierului nostru, întrucît acestea lucrează și procesează informații în mod coordonat, fiind fundamental interconectate între ele.

Cu privire la gîndire, spațiul public este cumva deja populat de caracterizări de tipul gîndire analitică, gîndire critică sau gîndire creativă. Continuînd paralelismul cu mîncarea, să presupunem că analizăm cognitiv o mîncare – de exemplu, o pizza. Gîndirea analitică sau logică ar fi o analiză a ingredientelor pe care le-am folosit și în ce proporții, deci o des-compunere a pizzei în substanțele ei prime, nepierzînd din vedere nici succesiunea pașilor (algoritmul) de preparare a mîncării. Gîndirea critică sau rațională ar corespunde cu o analiză a argumentelor pro și contra a ceea ce a făcut acea pizza gustoasă și a modului în care ne raportăm la acest fel de mîncare, cu avantajele și dezavantajele pe care le identificăm. Gîndirea creativă sau inovatoare ar fi o analiză a ceea ce putem îmbunătăți pentru a o face și mai bună, mai apetisantă și poate chiar a felului cum o putem găti mai repede și mai eficient. Acest ultim aspect al gîndirii se mai numește și gîndire laterală și surprinde exact partea de noutate potențială pe care o aduce gîndirea, transformînd ceva ce există doar virtual în imaginația noastră într-un produs concret din lumea reală.

Gîndirea independentă e cumva cîte puțin din fiecare, întrucît acest thinking outside the box trebuie să fie și analitic, și critic, și creativ. La nivelul comunității (familiale, profesionale sau societale) sîntem prinși și cădem în tot felul de curente de gîndire. E o dominantă a cutiei din care facem parte prin determinațiile socio-psihologice pe care le avem: apartenența la o familie, la o profesie, la un neam, la un popor, la o religie, la o limbă, la o națiune etc. Zeitgeist-ul ne impregnează cu spiritul său sau, după vorba cronicarului, „nu sînt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”. Puțini dintre noi scapă acestei dominații, înotînd împotriva curentului. Or, creația înseamnă tocmai ceva nou, înseamnă exact introducerea unui nou curent, curent pe care, pentru a-l introduce, înseamnă să te afirmi împotriva celui vechi. Pentru a avea vremurile sub tine, trebuie mai întîi să-ți iei viața în mîini, asta însemnînd mai întîi să gîndești cu capul tău. Această gîndire independentă înseamnă să analizezi trecutul, să te raportezi critic la prezent și să gîndești creativ viitorul. Saper aude! Acest Îndrăznește să cunoști și să gîndești, care a fost motto-ul Iluminismului, cred că ar trebui generalizat ca fiind marca oricărei gîndiri creative. O personalitate creativă și autentică, un conducător adevărat gîndește independent, avînd puterea atît de a înota împotriva curentului, cît și de a stabili noi curente și mai ales de a atrage noi înotători în aceste noi direcții. Un administrator, un manager gîndește dependent, fiind prins în gîndirea celorlalți care îl înconjoară. Viața este plină de persoane toxice care te îmbrobodesc și te fac să crezi că ele îți sînt indispensabile, că fără ele se duce instituția de rîpă în timp ce te țin captiv în niște deprinderi comune cognitiv-comportamentale. Un lider autentic nu cade în plasa lor și nu se lasă îmbrobodit de acestea. Un simplu administrator, fără gîndire independentă, va deveni dependent de aceste personaje toxice ce populează toate instituțiile noastre. De ce se întîmplă acest lucru, de ce, de cele mai multe ori, înotăm în direcția mainstream-ului stabilit de alții? Chiar dacă îi identificăm ca fiind toxici și sîntem conștienți că relația este bolnăvicioasă, dincolo de determinațiile și experiențele personale care ne configurează în mod fundamental viața, în mod general, noi tînjim după o recunoaștere socială, adică o integrare cît mai bună în comunitatea în care trăim. Acest lucru înseamnă aderarea implicită și explicită la niște reguli și practici sociale. Or, a fi și a gîndi independent atrage de cele mai multe ori riscul și stigmatul ostracizării. Nimeni nu e profet în țara lui. De ce? E simplu, pentru că a fi profet, a gîndi independent înseamnă deja a gîndi o altă „țară”. Dar asta cumva te scoate din propria țară, te face să înoți împotriva curentului.

Acest aspect a fost precizat de mult timp de specialiști de tipul lui Leon Festinger care, în Teoria disonanței cognitive, ne spune că noi, în mod comun și fundamental, căutăm coerență între convingerile noastre și ale comunității în care trăim. Acest lucru, de exemplu, transpare într-un experiment foarte simplu și deja celebru în care subiecților li s-au dat de făcut niște sarcini foarte plictisitoare, aceștia fiind plătiți fie cu 1 dolar, fie cu 20 de dolari. Subiecților experimentului li s-a cerut ca, atunci cînd își terminau treaba și predau ștafeta, să spună celor care urmau după ei că ceea ce au făcut a fost ceva foarte plăcut. Rezultatul experimentului lui Festinger este că cei plătiți mai puțin erau cei care spuneau cel mai mult că munca prestată a fost plăcută. De ce? Pentru că ego-ul lor le dicta să augmenteze și să cosmetizeze realitatea, neputînd accepta că au făcut ceva atît de plictisitor și de neinteresant pentru atît de puțini bani. Reducem disonanța cognitivă (coerentă opiniilor noastre) modificînd realitatea. Și din acest motiv avem nevoie de un fel de smerenie intelectuală, în care să nu ne pese de trufia ego-ului nostru care ne spune în mod permanent că sîntem cei mai deștepți, frumoși și avuți, și să acceptăm realitatea așa cum e ea. Vorba aceea, prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul. Acest lucru este confirmat și identificat ca fiind celebrul efect Dunning-Kruger, cînd avem parte de o eroare de autoapreciere: cu cît o persoană este mai incompetentă, cu atît va crede că competența sa este mai mare. Explicația, deși paradoxală, e simplă: acest comportament este dat de incapacitatea de a-și evalua într-un mod adecvat nivelul propriu de performanță tocmai din cauza lipsei de cunoștințe de specialitate. De aici și modestia gînditorului independent și a specialistului competent, care deși știu și stăpînesc un domeniu, recunosc vastul ocean de lucruri pe care le mai au de cunoscut.

Sorin Costreie este conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București și prorector al acestei universități.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Lolrelai roast Rocco Siffredi iumor Foto Antena 1jpg
Lolrelai îl ia la roast pe Rocco Siffredi, la „iUmor“. Cine este blonda care a venit special din Italia pentru starul porno FOTO
Rocco Siffredi, legenda internaţională a filmelor pentru adulţi, va juriza alături de Cheloo, Delia și Costel ediţia „iUmor“ din această duminică. Totodată, va avea parte de un roast savuros.
fabrica arme cugir
Fabrica de Arme Cugir, condamnată pentru moartea unei angajate în explozia din 2018
Fabrica de Arme Cugir a fost condamnată penal și civil pentru moartea unei angajate. Femeia în vârstă de 50 de ani a murit într-o explozie a prafului de pușcă, într-un tunel subteran.
Polițista din Cernăuți împușcată mortal. Foto: Facebook/ Libertatea Cuvântului Cernăuți
Polițistă din Cernăuți, împușcată mortal în fața unei școli în timp ce încerca să aresteze un pedofil
O polițistă, pe numele său Taisia Tatarin, în vârstă de 22 ani, a fost împușcată mortal în fața unei școli din Cernăuți de către un bărbat care abuza sexual copii.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.