Despre generații așa cum nu ar fi trebuit scris niciodată

George ONOFREI
Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Despre generații așa cum nu ar fi trebuit scris niciodată jpeg

„El era un zeu din ăsta malefic“, „A fost un om care a reuşit întotdeauna ce şi-a propus“, „Era mic şi urît şi grăsuţ, nu arăta prea bine“. Replicile sînt din trailerul realizat de Marian Crişan pentru filmul lui Andrei Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu. Acest „Che Guevara“ din Carpaţi, nea Nicu al nostru, vag identificat în istoria noastră recentă de generaţia care încearcă acum statutul de boboc la liceu... Filmat într-un liceu „de fiţe“ (nu se precizează care), trailerul ni-i prezintă pe liceeni dezinhibaţi, deloc înfricoşaţi de faptul că ar putea greşi. Nici prea mari speranţe de la anii ce vor urma nu putem avea, avînd în vedere că lecţiile despre perioada comunistă din România, fiind ultimele din manual şi „căzînd“ arareori la BAC, sînt abordate în trecere sau poate chiar deloc de profesorii de istorie. 

Am învăţat la şcoală (de jurnalism) că nu e bine să începi niciodată un text cu citate. Am mai învăţat pe propria piele că nu e bine niciodată să spui „pe vremea mea“. Am „îmbătrînit“ totuşi repede, privind din unghiul liceenilor de azi. Care, sincer, nu au absolut nici o vină că nu mai ştiu ce-a fost şi cu Ceauşescu, nefamiliarizaţi fiind probabil nici măcar cu democratul Constantinescu. „Babacii“ înjură regimul de azi şi îşi aduc aminte ce bine le era pe-atunci, cînd „rămîneam şi cu bani după ce mă întorceam din concediu de la mare şi la munte“. În filmuleţul lui Crişan, un tînăr recunoaşte totuşi că „deşi aveau toţi job-uri (sic!), le spăla creierele“. 

Nu-mi plac mie sintagmele „pe vremea mea“ şi „ vremea de acum“, asta e. Nu „s-a dus învăţămîntul de rîpă“, doar a rămas (spre ruşinea noastră) la fel. Nu am fost în liceu o generaţie de tocilari şi, slavă Domnului, nici măcar de genii. Am vrut în general lucruri normale, asemenea „tinerilor lui Marian Crişan“ şi ne-am dedat la un pic de anormalitate (am intrat în horă) ca să reuşim ceva. Cît s-a putut. Cît s-a putut? Există poate o diferenţă: nouă ni se mai poate părea grozav că putem călători azi în voie, asta e deja o banalitate pentru cei care n-au prins anii ’90 în perioada adolescenţei. Ce mai e viza? Un document pentru America sau o hîrtie pe care o iei direct de la graniţa turcă. 

Dominique Strauss-Kahn, şeful FMI, şi-a lansat prematur campania pentru Elysée, prin tot felul de afirmaţii menite să ne „ia piuitul“. Una dintre acestea este că se naşte acum o generaţie ratată – cea a absolvenţilor de facultate pe timp de criză economică mondială. În cazul nostru românesc, nu îmi dau seama ce am ratat să ratăm în ultimii 20 de ani. Avem un avantaj: măcar pe noi criza nu ne-a prins, ca pe britanici, cu cinci submarine nucleare mai puţin în depozit (n-au ajuns banii), ci cu plugul de lemn tras de cal (pentru turiştii de ocazie: aruncaţi privirea în sezonul potrivit prin judeţul Vaslui) şi două celulare la cingătoare (cîte unul pentru cîte o reţea). O mai putem lua o dată de la capăt. Cel mai bun job: începător. 

P.S. (lung) Stimată redacţie, dragă Luiza, ca exponent al generaţiei „20 plus“, menţionez că lucrez de cîţiva ani în media, mă fac de rîs constant în calitatea mea de aşa-zis 

„omradiotevepresăscrisăculturalăcoordonatordecolecţie“ şi am noroc uneori ca şefii să nu observe. Vă aduc la cunoştinţă că viaţa mea e bună, OK chiar, în România, după cum mi-o descriu şi mesajele publicitar-promoţionale (reţinute în urma unor difuzări proaspete): „criza economică este o şansă adevărată, tu poţi fi acum cel mai bun!“, „descoperim România adevărată, cea tihnită“ (găsitorului recompensă), „cultura bate criza“ (dar nu-ţi bagă în traistă), „«tatăl meu a fost de profesie cîştigător şi acum vrea să devină proprietar»! Cumpără pîine de la X Brutar şi poţi cîştiga o bucătărie“. Vă mai aduc la cunoştinţă că cea mai mare reuşită profesională pe timpul acestei crize economice a fost să mă căsătoresc şi apoi, pornind pe drumul vieţii, să ne luăm nu numai casă, dar chiar şi frigider. Închei prin a mă dezvinovăţi: experienţa matrimonială m-a oprit din a deveni suficient de cinic. Cel puţin deocamdată. 

George Onofrei este jurnalist, redactor-şef al Suplimentului de cultură, realizator de emisiuni la TVR Iaşi şi Radio Iaşi.

Foto: Cătălin M. Constantinescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?